306 matches
-
în Partidul Liberal, Badian este ales ca membru al Consiliul Național al acestui partid din anul 1964. De asemenea, reprezintă Partidul Liberal ca membru în Consiliul Municipal al orașul Haifa (1965-1969 și 1972-1978). Între anii 1977-1981, a fost deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel din partea Partidului Likud. În această calitate, el a fost membru în Comisia Economică, Comisia pentru Muncă și Bunăstare și Comisia Controlului de Stat. a decedat la data de 13 februarie 2000 în Israel. Elyakim Badian a
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
(în ) (n. 7 aprilie 1903, România - d. 6 iulie 1989) a fost un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut la data de 7 aprilie 1903 în România. A efectuat studii elementare de ebraică tradițională, urmând apoi Liceul la Chișinău și Facultatea de Drept. A fost unul dintre fondatorii și activiștii Mișcării "Tineretul
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
în perioada luptelor din anul 1948 pentru ocuparea acestui oraș. Face parte apoi din administrația orașului Ierusalim în calitate de membru al Consiliului Local (1948, 1956-1958), apoi de viceprimar al orașulu Ierusalim (1948-1951). Între anii 1949-1955, a îndeplinit funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel, fiind ales pe listele electorale ale Partidului Muncii din Eretz Yisrael. În calitate de deputat, a făcut parte din Comitetul pentru Servicii Publice, Comitetul pentru Muncă, Comitetul pentru Afaceri Intern și al Comitetului pentru Justiție, Constituție și Legi
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
Katzir a obținut și așa numitele enzime imobilizate, care și-au găsit aplicații industriale. Între anii 1966-1969 Efraim Kachalski a îndeplinit funcția de responsabil al departamentului de știință al Ministerului israelian al apărării. În anul 1973 a fost ales de Knesset ca președinte al Israelului, obținând mai multe voturi decât contracandidatul său, cercetătorul în domeniul iudaismului, prof. Efraim Urbach (1912-1991). Cu aceasta ocazie a adoptat numele de familie ebraic Katzir, folosit deja de fratele său mai mare, renumitul chimist-fizician Aharon Katzir
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
filozofii Hanna Arendt și Sidney Hook, de asemenea lingvistul Zelig Harris, inginerul și inventatorul Isaac Schoenberg și fizicianul Fritz Roehrlich. În primele alegeri parlamentare ținute în Israel Mișcarea Herut a câștigat 11.52 % din voturi și 14 mandate în primul Knesset. Ben Gurion, care a format un guvern de coaliție condus de partidul său, Mapai, a lăsat Herutul în afara coaliției și în afara consensului național. Într-o scrisoare către președintele Israelului, Haim Weizman, el a notat: „Două fracțiuni parlamentare din Knesset, Herut
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
primul Knesset. Ben Gurion, care a format un guvern de coaliție condus de partidul său, Mapai, a lăsat Herutul în afara coaliției și în afara consensului național. Într-o scrisoare către președintele Israelului, Haim Weizman, el a notat: „Două fracțiuni parlamentare din Knesset, Herut și Maki (Partidul Comunist Israelian), de la bun început nu au fost luate în cont pentru formarea cabinetului, din motive lesne de înțeles”, linie cunoscută ulterior sub expresia „fără Herut și Maki”. Ben Gurion a adoptat atunci față de Beghin o
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
nu au fost luate în cont pentru formarea cabinetului, din motive lesne de înțeles”, linie cunoscută ulterior sub expresia „fără Herut și Maki”. Ben Gurion a adoptat atunci față de Beghin o atitudine fățișă de dispreț, iar in cuvântările sale în Knesset, se ferea să-i pronunțe numele, numindu-l „persoana de lângă deputatul Bader”. La alegerile următoare din iulie 1951, Herut a obținut numai opt locuri în Knesset. Ca urmare, Beghin a anunțat că se retrage din viata politică și nu s-
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
adoptat atunci față de Beghin o atitudine fățișă de dispreț, iar in cuvântările sale în Knesset, se ferea să-i pronunțe numele, numindu-l „persoana de lângă deputatul Bader”. La alegerile următoare din iulie 1951, Herut a obținut numai opt locuri în Knesset. Ca urmare, Beghin a anunțat că se retrage din viata politică și nu s-a mai arătat în public pentru o lungă perioadă de timp Posta belarusă a emis o marcă poștală cu chipul lui Beghin în cadrul unei serii cu
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
„” () este un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
Națiunilor Unite. Din populația Israelului de 650.000 de oameni, aproape 6.000 de bărbați și femei au fost omorâți în lupte, inclusiv 4.000 de soldați ai Armatei de Apărare a Israelului. Un parlament cu 120 de locuri, denumit Knesset, s-a reunit inițial în Tel Avivul liber, după care s-a mutat în Ierusalimul de vest o dată cu încheierea armistițiului permanent. În ianuarie 1949, în Israel au avut loc primele alegeri. Paridele social democrate și socialiste sioniste Mapai și Mapam
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
În ianuarie 1949, în Israel au avut loc primele alegeri. Paridele social democrate și socialiste sioniste Mapai și Mapam au câștigat cele mai multe locuri (46 respectiv 19), dar nu aveau majoritatea. Liderul Mapai, David Ben Gurion a fost numit prim-ministru. Knessetul l-a ales pe Chaim Weizmann ca primul președinte al Israelului, funcție mai mult ceremonială. Toate guvernele israeliene au fost compuse din coaliții, niciodată un partid neputând câștiga majoritatea în Kneset. Din 1948 și până în 1977 toate guvernele au fost
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
teritoriile arabe. Cele mai mari grupuri (peste 100.000 fiecare) erau din Irak, Polonia și România, desi imigranți au sosit din toate părțile Europei și ale Orientului Mijlociu. Între 1949-1951, 30.000 de evrei au fugit din Libia. În 1950, Knessetul a emis „Legea Reîntoarcerii”, care acorda tuturor evreilor și celor cu strămoși evrei și soțiilor lor dreptul de a locui în Israel și de a obține cetățenia. În acel an, 50.000 de evrei yemeniți (99%) au fost duși în
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
construite de guvern. Israelul a primit ajutor financiar prin donații private din afara țării (în special din SUA). Presiunea stării precare a finanțelor țării a dus la semnarea unui acord de reparații morale cu Germania de Vest. Pe durata dezbaterilor din Knesset, aproape 5000 de protestatari din partidele naționaliste de dreapta și de extrema stângă s-au adunat să protesteze iar poliția a trebuit să facă un cordon uman în jurul clădirii. Israelul a primit câteva de miliarde de mărci și a stabilit
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
naziștii și ia dat în judecată pe acuzatorii lui. Kastner a pierdut procesul și a fost asasinat doi ani mai târziu. În 1958 Curtea Supremă la exonerat. În Octombrie 1957 un bărbat cu probleme mintale a aruncat o grenadă în cadrul Knessetului rănindul pe Ben Gurion. Mapai a câștigat din nou alegerile în 1959, crescându-și numărul de mandate la 47 iar laburiștii aveau 7. Ben Gurion a rămas Prim Ministru. În 1959, au avut din nou ciocniri de-a lungul frontierei
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Alegerile în Israel sunt bazate pe o reprezentare proporțională la nivel național. Numărul de locuri primit de fiecare partid în Knesset este proporțional cu numărul de voturi pe care le-a primit. Alegerile se fac o dată la patru ani, deși majoritatea guvernelor din istoria Israelului nu au avut un mandat complet. Israelul dispune de un sistem de mai multe partide bazat
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
complet. Israelul dispune de un sistem de mai multe partide bazat pe coaliția guvernelor. Vârsta legală de a vota pentru cetățenii israelieni este de 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de Comitetul Central de Alegeri și sunt realizate în conformitate cu legea alegerilor Knesset. Alegerile pot fi ținute mai devreme prin votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
guvernelor. Vârsta legală de a vota pentru cetățenii israelieni este de 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de Comitetul Central de Alegeri și sunt realizate în conformitate cu legea alegerilor Knesset. Alegerile pot fi ținute mai devreme prin votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea obținerii sumei pentru bugetul anual aprobat de Knesset la data de 31 martie
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
votul acordat de majoritatea membrilor Knesset sau printr-un decret al președintelui, și apar în mod normal cu ocazia impasului politic și incapacitatea Guvernului de a obține sprijinul Parlamentului pentru politica sa. Nerespectarea obținerii sumei pentru bugetul anual aprobat de Knesset la data de 31 martie ( la 3 luni dupa începerea anului fiscal) duce de asemenea la alegeri timpurii. Sistemul electoral israelian are un prag electoral de 2%, făcându-l mai favorabil partidelor mici, decât sistemele folosite în alte țări. În
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
un prag electoral de 2%, făcându-l mai favorabil partidelor mici, decât sistemele folosite în alte țări. În 1992, Israel a adoptat un sistem de alegeri direct al Prim Ministrului. Primul Ministru a fost ales direct, separat de guvernele stabile Knesset (alegerile din 2001 au ținut mai puțin de 2 ani după cea anterioară) și a condus la fragmentarea în continuu a Parlamentului. Israelul are și un președinte, dar rolul lui nu prezintă o autoritate adevarată, adevărata putere a Guvernului fiind
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
condus la fragmentarea în continuu a Parlamentului. Israelul are și un președinte, dar rolul lui nu prezintă o autoritate adevarată, adevărata putere a Guvernului fiind în mâinile Prim Ministrului. Orice cetățean israelian de peste 21 de ani poate fi ales în Knesset, cu excepția celora care au mai multe poziții înalte în serviciul civil și a ofițerilor sau a soldaților ( aceștia ar trebui să renunțe la postul lor înainte de alegeri), a soldaților cu obligații de serviciu și criminalii care au fost condamnați la
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
cu obligații de serviciu și criminalii care au fost condamnați la închisoare mai mult de 3 luni ( până ce trec 7 ani de la depășirea termenului de condamnare). Cetățenii aleg dintr-o varietate de partide care în final formează o coaliție în Knesset. Cetățenii nu aleg reprezentanți individuali ci mai degrabă aleg politicieni care fac parte dintr-un partid. Cele 120 de locuri din Parlament sunt alocate proporțional cu ponderea voturilor pentru fiecare partid. Cu toate acestea, fiecare partid trebuie să obțină minim
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
care fac parte dintr-un partid. Cele 120 de locuri din Parlament sunt alocate proporțional cu ponderea voturilor pentru fiecare partid. Cu toate acestea, fiecare partid trebuie să obțină minim 2% din totalul voturilor pentru a avea un loc în Knesset. Alegerile naționale sunt ținute o dată la 4 ani, cu toate acestea, alegeri timpurii au avut loc. În timp ce majoritatea țărilor folosesc un sistem de vot manual unde fiecare om care votează marchează un pătrățel pentru un candidat sau îi numerotează, Israelul
Alegeri în Israel () [Corola-website/Science/319499_a_320828]
-
palestinieni de origine arabă din Israel, au cerut încetarea ofensivei în cadrul unui marș de protest în Piața Rabin din Tel Aviv. Pe 5 august israelienii au organizat o demonstrație în Tel Aviv la care au participat inclusiv foștii membrii ai Knessetului din partea partidului Meretz, Mossi Raz, Naomi Hazan și Yael Dayan. Inițial, un sondaj de opinie realizat de un post de radio israelian a arătat că părerile israelienilor erau împărțite, dar cei mai mulți credeau că nimeni nu va câștiga. Pe 25 august
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
israelian a arătat că părerile israelienilor erau împărțite, dar cei mai mulți credeau că nimeni nu va câștiga. Pe 25 august, 65% dintre israelieni voiau ca Olmert să demisioneze din cauza modului în care a înțeles să ducă războiul. Olmert a recunoscut în fața Knessetului că au fost făcute greșeli în războiul din Liban, deși a apreciat Rezoluția 1701 ca fiind o realizare pentru Israel care va aduce acasă soldații capturați și a spus că operațiunile au alterat balanța strategică regională vizavi de Hezbollah. Dan
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
demisionat la 17 ianuarie 2007. Pe 21 august un grup de soldați rezerviști și părinții soldaților uciși în conflict au pornit o mișcare de protest solicitând demisia lui Olmert și înființarea unei comisii de anchetă. Au montat un cort în fața Knessetului, iar numărul membrilor mișcării a crescut la 200 până pe 25 august. S-a alăturat protestului și influenta "Mișcare pentru calitatea guvernării în Israel". Pe 28 august Olmert a anunțat că nu va fi nicio comisie de anchetă independentă sau guvernamentală
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]