172 matches
-
M. Sadoveanu, În fața siluetei unui omuleț mai degrabă scund, Îmbrăcat Într-o scurtă din postav ieftin, cu o căciulă de astrahan Îndesată pe cap, despre care cineva, poate o vânzătoare, mi-a șoptit: „Este domnul Marin Preda”. Era o zi lâncedă de iarnă, cu bălți și grămezi de zăpadă Înghețată, murdară, peste tot, dar eu l-am urmărit pe „omuleț” vreo oră pe străzile acelui București, fără să știu bine de ce, așa cum urmărești o femeie de-o frumusețe intangibilă, care coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
brusc întrerupt și-mi simțeam dureros ochii în cap, ca după aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele lor. Respirația mi-era lâncedă, pielea de pe brațe și picioare jegoasă, plină de julituri, unghiile verzui și maronii. Cerul văii era un gunoi mare albastru, izlazul un gunoi mare verde, iar eu însămi, la mijloc, un mic gunoi fără însemnătate. În dialectul satului nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e arestat, bătut, zdrobit în picioare sub ochii tuturor. Apoi să pleci de-acolo cu gura iască, gâtlejul arzând și cu pas întins, de parcă cineva ți-ar fi pompat aer fetid în stomac și picioare. Să te încerce o senzație lâncedă de vinovăție că nu poți împiedica nimic din ce li se întâmplă altora rău și să simți fericirea infamă că pedeapsa nu s-a abătut asupra ta. L-ar fi putut la fel de bine lovi pe oricare dintre cei ce priveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Tot nu învățasem să înot, și asta era bine. Dar, pe de altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bunurile mobile și imobile ale mănăstirilor; a pregătit și a susținut un discurs la numirea Episcopului Bucovinei, care mai târziu, în anul 1783, a fost anexat Mitropolitului de Karlowitz. A conceput schița ridicării și structurării Consistoriumului, proiect necesar din pricina neștiinței lâncede a preoțimii apanajul permanent al guvernărilor asiatice iar în rest și-a dus la îndeplinire celelalte îndatoriri oficiale. S-a consultat în toate cu tineretul națiunii și s-a folosit pentru atingerea țelului său binefăcător, în măsura în care aceasta a depins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ușori suiți în slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă Atât de senini. O pace apărând treptat la orizont ca o navă, Și timpul ca un fum prin mâinile noastre de apă. Sus întâlnim păsări lâncede ca niște valuri Liniștite. Suflet numai. Atât mai suntem. Și ce bine Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine. (Au fost oameni) Diferența față de scrierile anterioare se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi în veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor șcareț anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne întâmpină reprezentări strâns înrudite ale obsesiei fundamentale - în ordine negativă - traducând frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
elementelor și evenimentelor exterioare, acea “încărcătură nouă” revenind în ochiul pururi curios sau - ca în alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazéle” - implicarea în procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lânced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, în înțelesul cel mai general al cuvântului. Organul său de simț cel mai solicitat rămâne ochiul, iar lumea surprinsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
visat-o vreodată" (Poesia mirabilis - variantă). Proza (relatarea obiectivă) pe care și-o asumă versurile de o asemenea factură, pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
recunoaște în simțiri, iar a diseca, precis ca bisturiul care dezbracă un nerv, emoțiile și temeiurile lor e-o nebunie pe care vremea noastră n-o mai poate menține la nivel teoretic. Tentativele de experiment social, prin care, din popoare lîncede, mediocre, s-ar putea scoate, lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care, știm bine, istoria nu le-a creditat. Nici abolirea suficienței individuale prin expunerea la dureri nu pare un "program" realizabil. Ce
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
fior). Pentru totdeauna ele vor umblă în lume sub vestmîntul trimis de condeiul lui Alecsandri și îndrăznesc a crede că acesta este actul liric fundamental al poetului, mult mai important decît, poate, întreaga să opera în versuri, azi sunînd a lînced (cu exceptia posibilă a pastelurilor). De altfel, în 1921, Sadoveanu spusese că "balada această (Miorița), fără seamăn în literatura noastră, este cel mai mare titlu de glorie al poetului de la Mircesti. Dacă numai atîta ar fi făcut, era de ajuns ca să
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
luptă și primitivă și primară. Este vorba de un fel de luptă, simpla, a fiecăruia cu sine (cu Dumnezeu, cu legile, de ordin divin, moral, scriptură!). În debutul ei, îndepărtat, lupta pare a fi fost de cele mai multe ori confuză, viscerala, lînceda. Treptat, lupta se transformă într-un adevărat război cu imperfecțiunea lumii. Căutarea se radicalizează și devine lupta barbara. Și acum, să trec direct la subiect. Poetesele bune, ca și prozatoarele bune șunt rarissime. Cele care există, întîmpină (au întîmpinat) obstacole
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul Plumbului, adus într-o versiune elegant-cursivă: ,Spumegă monoton valul sub rocele sumbre, -/ prin muzicalul exil sorb lînced suspin de toamnă./ E poate soarta care astfel îndeamnă/ la încheieri, zbuciumul unei umbre" (Ovid). Sau: ,De ziua ta ți-i fruntea rece ca o piatră,/ numele șters în lacrimi reci de ploi./ Răzleți și totuși amîndoi./ Ce-a mai
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
asmut./ Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii acut,/ doamnă, cînd te rotesc ca pe deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea. Fiindcă peisajul, însăilat din cuvinte cît de frumoase, are faima, nedorită, nemeritată, de multe ori, a unui gen lînced, plicticos. Ei bine, nu. Știe pe dinafară, oricine a fost elev, formulele de rigoare prin care i se făcea, în comentariul vreunei ,bucăți", dreptate sărmanei still life : natura nu este un simplu cadru, ea participă etc. Să le scriu, acum
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
reconstitui cadrul obiectiv al autoscopiei, ci invers. Existențialul pune condițiile, dictînd expresia convenabilă. Miza poeziei o constituie mărturia în măsură a contura o ființă și o biografie. Așa încît tabloul urbei radiază de un lirism doloricsarcastic, de-o tonalitate aparent lîncedă, în fond mustind de contrarietate: „orășelul dormitează/ tihnit și senin în propria-i insipidă,/ incoloră, sudoare.// A morții? A sorții?/ Ferestrele sînt oblonite/ în calea luminii de început de veac,/ cățelul fără stăpîn pare bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
necesare, dar și încîntătoare prin așteptarea ce-o creează în mine, prin speranța, pulverizată fin în suflet, că voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
alintător îi surâdea; Când dintre neguri de vecie Setos de-a ști, stă urmărind Toți aștrii-n caravană vie Prin necuprinsuri pribegind ; Și fericit putea să fie Ca-ntâia lumii creatură, Străin de îndoieli și ura, Si veacuri sterpe-n lânced șir Nu-i tulburau senina minte... Și multe, multe...dar ce-a fost Nu mai putea și n-avea rost În voie să-și aducă-aminte ! ÎI De mult, proscris, el rătăcea Prin tristă lumilor risipă, Si veacul după veac fugea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea încet
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ci și cine sunt, să se arunce în brațele unei drepte care nu le-a adus nimic din ceea ce îi face fericiți și să se complacă în ceea ce el numea, răsturnând expresia „banalitatea răului".„răul banalității: o stare de fapt lâncedă, fără așteptări, fără dorința de a îndrepta ceea ce încă este strâmb sau, și mai rău, începe să se strâmbe.
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
sine aidoma unei păpădii. Acest univers imanent căruia nu i se potrivește nicio explicație e ca o broască de ușă căreia nu i se potrivește nicio cheie. Formulele tradiționale alunecă pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
cel mai bine. De pildă, micul tratat de (anti) artă oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede, fricoase. Albastre. Se dezice, nevinovat, de mortul despre care nu știe nimic, nici măcar dacă este cel care pare. Sau dacă a fost. "Parcă ieri, parcă niciodată." Distanța de la Berlin la București e granița dintre aceia care nu au poftă să
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavilionul tern/(ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini (cu hălbi/ de bere lâncedă, pe mese,/ cu straturi de cârciumărese/ și-n spate, prăfuite nălbi (...)/ lumina ce cădea,/ cu țârâita, pe beton,/ ca și-n unghere, borți și nișe,/ făcea, acolo, luminișe,/ mai fiecare în alt ton, -/ spre însetarea lui Dimov,/ ce-mi spune
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]