349 matches
-
de arme de vânătoare ale lui nea Nicu. La urma urmelor, asta merităm. Nu cred că românii de azi sunt mai buni decât au fost în urmă cu câteva decenii. Regăsim în însăilările kitschului politizat paradisul pierdut în care, deși lâncezeai într-un birou ori moțăiai lângă strungul scos din priză, salarul venea. E posibil, așa cum spunea recent Ana Blandiana, ca nostalgia după ceaușism să fie reflexul de respingere a stării economice actuale a țării. Se prea poate. Însă cei care
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
să mă ierți Că mi-s boii cam incerți? Roua n-o mai rumegă, Din nară le-alunecă Răcoarea-n duminecă. La porți vechi se uită lung, Rîmele cu cornu-mpung Și n-ajung unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
de masculi, care le forțează mereu să fie temperate și atente, adevăratele emoții se petrec doar între femei. Atât de adevărate că duc la decesul uneia dintre ele... Necazul cu acest film este că durează prea mult, iar tensiunea cam lâncezește prin anumite părți, nu însă suficient pentru ca trama să devină previzibilă. Și acum ajungem la două filme, de același François Ozon, colecția 2004 și 2005, dar de două calibre diferite. Unul cald, altul rece. Să încep cu primul, 5x2, povestea
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
sărăciei s-a prostituat la o vârstă fragedă, într-un ocean plin cu venin. Gelu Negrea a clarificat multe aspecte, în versurile: Când cinstea nu rentează, iar muncă n are rost,/ Se spulberă hotarul dintre deștept și prost. Mulți indezirabili lâncezesc în suculenta economie subterană, se extind că o lacoma plaga. Polițiștii corupți, apăsați de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Teodor Dună noaptea încă lâncezea. eram trei și eram în jurul unei mese, toți cu degetele desfăcute, cu podul palmei întors spre tavan, neclintiți, ca niște statui oarbe luminate de-o lună abia răsărită. mâinile pândeau încleștate pe lemnul mesei. nu le priveam pentru că era două
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
dintotdeauna un semn de Înțelepciune și de virtute, de Îndepărtare de patimi. De ce ar fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm, În jurul său conversația Începuse să lâncezească, fără să fi ajuns la nici un rezultat. Dante i se adresă din nou cârciumarului, care rămăsese În preajma lor, cu mâna lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arăt ceva, mi-a zis. — Acuma? La ora cinci dimineața? — Există lucruri care nu se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ce mi-am luat rămas-bun de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot vârful turnului era constituit dintr-un singură Încăpere, acoperită cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos, fie că turna cu găleata. Mi se spusese lucrul ăsta. Și mie mi se întâmpla adesea să lâncezesc pe colină cu o carabină ușoară pe care mi-o lăsase Edmond Gachentard, un vechi coleg plecat să cultive varză în ținutul Caux și să aibă grijă de o femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și el același lucru. El adoptase o atitudine de profund cinism față de tot ce-i ieșea În cale, se gîndea că omul nu este perfectibil și citea suficient de mult Shaw și Chesterton pentru a nu-și lăsa mintea să lâncezească; acum Însă i se părea dintr-o dată că toate procesele sale mentale din ultimul an și jumătate erau clocite și zadarnice, o ieftină măgulire a sinelui... Și, ca un fel de fundal sumbru, Îl obseda incidentul din primăvara trecută, umplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
capăt. Indiferent ce va fi”, spune ea, “Dumnezeu ne va întări, indiferent ce s-ar petrece, noi știm... știm că El ne iubește.” La o analiză atentă este evident că pe langă autenticitatea celor întâmplate, acțiunea din “Funiile dragostei” nu lâncezește nici o clipă, aceasta și datorită stiluluiin care este scris românul - cursiv, pe alocuri frenetic și oarecum dramatic, plin de elan și de pasiune constructivă, însă în același timp simplu, prolific și nesolicitant. Cartea se definește că o lectură esențială, ce
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
prostiei iar să-i crească dinți ați sufocat Frumos și Adevăr și Bine turbarea explodează-n om ca și în câine ați infectat păduri - izvor și munți cu monștrii insolenței - șerpi cărunți de când - de unde-atâția demoni primitivi? sub care lespezi lâncezeați - parșivi? religia lui Càin - molimă hidoasă ne-atârnă lepră și ne-a-mpins sub Coasă... ...fără cruțare - Crist va 'tinde braț: „ajunge!” satanic Templul în genuni s-a scurge... ISTORIA ARDEALULUI DACIC câte-ai răbdat - Ardeal pe frunți de daci
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
zvârlit ca zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu bine - focu-mi nu-i de fad „prieten” dar lumea-i ipocrită - tu - ei sclavă nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Aș umple pagini albe, spunând goale cuvinte... Aș insulta hârtia. Și-n ceasul treisprezece Aș fi... „Poeta Nimeni”... Și n-aș lua aminte La susurul de apă ce-mi limpezește gândul, Sau la parfumul florii ce simțul îmi trezește, Aș lâncezi-n uitare... Și-ar trece ani de-a rândul Fără să fiu prezentă în Timpul meu...! Firește Aș trece peste toate minunile din Suflet Cătând prin false slove, să par o erudită Mi-aș rătăci Cărarea... Și m-ar opri din
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
ar trece,Aș umple pagini albe, spunând goale cuvinte...Aș insulta hârtia. Și-n ceasul treisprezeceAș fi... „Poeta Nimeni”... Și n-aș lua aminteLa susurul de apă ce-mi limpezește gândul,Sau la parfumul florii ce simțul îmi trezește,Aș lâncezi-n uitare... Și-ar trece ani de-a rândulFără să fiu prezentă în Timpul meu...! FireșteAș trece peste toate minunile din SufletCătând prin false slove, să par o erudităMi-aș rătăci Cărarea... Și m-ar opri din umbletUn vers fără esență
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
zâmbi. Adică să-i ajutăm pe imperialiști? Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât cu dușmanul. Adesea mă gândesc la discuția cu ilegalistul, apoi
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
capăt. Indiferent ce va fi”, spune ea, “Dumnezeu ne va întări, indiferent ce s-ar petrece, noi știm... știm că El ne iubește.” La o analiză atentă este evident că pe langă autenticitatea celor întâmplate, acțiunea din “Funiile dragostei” nu lâncezește nici o clipă, aceasta și datorită stilului în care este scris românul - cursiv, pe alocuri frenetic și oarecum dramatic, plin de elan și de pasiune constructivă, însă în același timp simplu, prolific și nesolicitant. Cartea se definește că o lectură esențială
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
Marian. Au stabilit să se întâlnească la o bere la Elice. Când s-au așezat la masă cu berile în față, au constatat că nu prea mergea și că se simțeau amândoi încă obosiți după noaptea petrecută la Max. Conversația lâncezea. Mai mult se uitau după fetele ce se plimbau pe faleză și le comentau ținuta. Încercau să-și facă fiecare un exercițiu de imaginație să afle cam ce se ascunde sub acele obiecte de îmbrăcăminte. Plictisiți și de această preocupare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
ilegalitate, astfel reprezentanții ei vor fi mai ușor de vânat de către aparatul represiv. Organizația Oastea Domnului era (și este) o mișcare de masă care prin întâlniri și rugăciuni comune încerca să dea un suflu nou vieții spirituale ce părea să lâncezească datorită viciilor care se accentuau în sânul societății. Perioada comunistă a însemnat pentru această mișcare proba de foc pe care a trebuit să o dea. Reprezentant al ei la acea vreme era poetul creștin Traian Dorz, un țăran simplu dintr-
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]