911 matches
-
strigă un "da, vă rog!", continuînd să-și ordoneze hîrtiile pe birou, după care vrea să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de fapt nici un creier, că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie, îi înconjurau buzele, ajungând până la bărbie, iar atunci când își arată dințiiascuțiți și gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unghii. Spune: — Asta pe lângă că-ți verifică trecutul. Clauza de moralitate. Verificarea trecutului. Verificarea creditelor. Codul vestimentar. În picioarele goale pe scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
garajul din josul străzii. Mulțimea de noi îmbogățiți se uită la secundarele care se rotesc pe ceasurile lor cu diamante. Bețivul o împinge pe zdrențăroasă cu fața în umflătura din pantaloni. Buzele ei se mișcă în jurul petei umede care se lățește tot mai mult. Buzele zdrențăroasei, îi spune Evelyn lui Packer, cunoaște buzele astea. Se aude un mic sunet, genul de sonerie ascuțită care-i face pe toate alea care așteaptă valetul să-și caute mobilul în buzunarul hainei de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prelung al unei femei. Vocea Sorei Justițiare strigându-ne să venim repede. A dat peste ceva. A dat peste Lady Zdreanță. Strângând într-o mână un cuțit. Lângă ea o nouă pată. Un lac de sânge peste tot în jur, lățindu-se pe covorul albastru. Părul lung și negru pare să-i fie împletit de-a lungul unui obraz și dispare în gulerul hainei de blană. Dar de la ultima treaptă, când ne apare în mărime naturală, se vede că părul împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot teatrul care să ne pregătească pentru testul de-a înfrunta într-o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din pământ și să-l privească pe domnul Damaschin care, de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu doar câteva zile în urmă Rebeca venise la întâlnire în rochie de vară. Ce se petrecea, înnebunea? Ieși pe culoar clătinându-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urme ale decăderii. Ea fusese martoră a creșterii orașului, cu șirurile lui de case simple, funcționale, răsărite parcă peste noapte, Întinzându-se ca un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick, pe Înțelegerea felului În care se comportă unii și alții. Nu poți să deschizi, pur și simplu, nu știu ce manual de ocultism și să găsești răspunsul. Dacă trăiești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât de departe ca mine, care să se poată ține la suprafața unor profunzimi atât de mari. Transpira din ce în ce mai tare. Petele de umezeală de la subsuori se lățiseră și altele noi i se formaseră în jurul gâtului. — Geniile nu înnebunesc, zise el. Asta nu înțeleg oamenii. Ajung atât de departe în larg, încât apa devine ca sticla și pot să vadă la kilometri distanță și văd atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
17 co nt ro l (c on ta bi lă). Mo di fic ar e pr oc ed ur i 6. Fi na nc iar , bu ge ta r, pa tri m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și co re ct ă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e în p lăți și pl ăți er on at e Li ps ă in di ca
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
ta r, pa tri m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și co re ct ă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e în p lăți și pl ăți er on at e Li ps ă in di ca to ri de re zu lta te pe nt ru ob iec tiv e. Si st em in fo rm ațio na l in co m pl
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 pr oc ed ur i 6. Fi na nc iar , bu ge ta r, pa tri m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și c or ec tă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e î n pl ăți și p lăți er on at e Li ps ă in di
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
m on ial . Bi ro ul d e p lăți Pl at a î n te rm en și c or ec tă a fa ct ur ilo r În tâ rz ier e î n pl ăți și p lăți er on at e Li ps ă in di ca to ri de re zu lta te pe nt ru ob iec tiv e. Si st em in fo rm ațio na l in co m pl et pr ivi
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd am sărit din căruță, m-am auzit țipînd: „Roșu, ce roșu!“ Balta purpurie se lățea În jurul roții căruței. Vedeam pentru prima oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede ca focul, strălucitor, scurgîndu-se pe pămînt și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York Înaintea oricărei scrisori de la ai ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un oraș mare, dar se lățise mult În ultima vreme, se ridicaseră numeroase fabrici, imigranți cu nemiluita, business peste business. Tălmaciul a cercetat-o și el pe Floare cu vreo două-trei Întrebări cu privire la bărbatu-său, că ce anume lucrează, pentru cine și de cîtă vreme... — Basu-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]