150 matches
-
de praf de cretă, eram fericit. Mă simțeam acasă. Îmi doream să le dăruiesc copiilor ce aveam eu mai bun și să le spun tot ce știam eu. La aceeași școală preda latină și algebră fostul meu vecin, Kayo Obermark. Lățos, îngălat și gras, zăcea pe vremuri în pat în clădirea lui Owens, când era ușă-n ușă cu mine, în izmene, cu pulpe acoperite de păr creț și picioare urât-mirositoare, fixând zidul cu încăpățânare în timp ce, fără să se uite, stingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre popi și se bețivăneau Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajuns pe meleagurile acestea din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele mai colorate și suave se oferă privirilor. Teo parcurge repede aleea dintre flori, în grabă spre altă clădire să ia telefonul. Uită portița deschisă ... doar câteva zeci bune de secunde. Tabloul de întoarcere îl înfioară: un câine mare, negru, lățos și răpănos se tăvălea într-o adevărată frenezie pe tot ce era mai frumos și gingaș. Dar , mai ales calcă peste lăstarul de viță aleasă, crescut cu atâta dragoste, și-l rupe. Distruge la ce ținea mai mult din această
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
determinase pe calugar sa pacatuiasca, intrucat l-a convins sa indrazneasca a aspira catre cunoasterea absoluta, adica aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben isi recapătă fizionomia satanică, "se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau a jeratic, nasul i se strâmba si se usca ca un ciotur de copac și, scărpinându-se în capul lățos si cornut începu a râde hâd si strambandu-se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
isi recapătă fizionomia satanică, "se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau a jeratic, nasul i se strâmba si se usca ca un ciotur de copac și, scărpinându-se în capul lățos si cornut începu a râde hâd si strambandu-se: [...] inca un suflet nimicit cu total!”. Ruben, sub înfațișarea liniștită și blândă de dascăl, este un Mefisto care nu-și dezvăluie intențiile demonice, dar se bucură nespus când reușește inițierea eroului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-l determina pe călugăr să păcătuiască întrucât îl convinge să îndrăznească a aspira către cunoașterea absolută, adică aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben iși recapătă fizionomia satanică, „se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două barbi de țap, ochii ii luceau a jeratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac si scărpinându-se în capul lațos și cornut incepu a râde hâd și strâmbându-se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reale abilități de introspecție și sondarea psihologiei celuilalt. De fapt notația auctorială ne anunțase aceasta de la prima ieșire în cadru a personajului: D-l Burdea, un om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spân și cu nasul turtit, nu se mișcă din loc după ce Corbu coborâse scările; când însă Persida se ivi în cerdac, el se uită la dânsa cu niște ochi de dihor, care intrau parcă în carne și străbăteau prin
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. (Psalmi 43, 25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși sub smocuri mici de păr ondulat. Într-un cuvânt, era unul din acele exemplare canine asupra cărora privirea ți se odihnea cu plăcere, fiind îndeplinite două dintre cerințele fundamentale: elementul estetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Kostoglotov apare un semn distinctiv, care îl scoate din banal cicatricea de pe obraz, dobândită în lagăr, în timpul unei încăierări cu bandiții. Cicatrice are și prototipul personajului, pe frunte. Dintre detaliile fizice ale lui Kostoglotov atrage atenția, în plus, părul "lățos", care duce la atribuirea unei porecle. În momentul apariției în spital, Kostoglotov este "un lungan încălțat cu cizme, într-o manta militară, roșcată de-atâta purtat, având o căciulă de blană civilă, cu urechi, prea mică pentru el, dar îndesată
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
presat de timp, să nu depindem în general de alții, de instituții, de fel de fel de meschinării. Mă gîndesc că, încet-încet, se duce totul naibii, absolut totul. Eu nu știu ce mai poate rămîne. Nu-s îndoctrinat cu pesimism din acela lățos, sînt silnicit doar, pur și simplu continuu să am un sentiment pe care-l "exprimam" și-ntr-un poem de prin 1976, cum că de fapt noi nu murim în veacul ăsta decît de silă. Pînă peste cap m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise, încă un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înspre fereastră, care fereastră dă tocmai înspre poarta de la intrare! Am văzut-o strecurându-și mâna printre drugii de fier și căutând cu pricepere cheia din cutia poștală, a deschis cu gesturi încete poarta și Ursu, un câine mare și lățos, neîndurător cu străinii i-a ieșit fericit în întâmpinare, Aida l-a îmbrățișat tandru, neținând seama de hainele ei elegante în care parcă toată primăvara nedecisă de afară își prinsese loc, nu mă pricep la îmbrăcămintea feminină și până s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deși cei care nu-l cunoscuseră niciodată ar fi susținut că Îi intimida, În realitate, nu era chiar atât de greu abordabil. Doar privindu-l, Îți puteai da seama că avea un calm și o demnitate Înnăscute, În vreme ce barba sa lățoasă Îi dădea chipului un anumit aer neînduplecat. Acea fizionomie, Însă, era des Întâlnită printre oamenii din provincia montană Kai. Unul după altul, generalii se ridicară În picioare și-și luară rămas bun. Rostind puține cuvinte de despărțire, se Înclinară În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
00-12.00, pentru că apoi se aglomera parcul. În urmă cu câteva luni, câinii au fost otrăviți. Unul, masculul, a murit. A mai rămas femela. Sursa noastră nu știe exact ce rasă erau. A declarat că erau de talie mare și lățoși, ceea ce trimite la o rasă asemănătoare ciobănescului caucazian sau mioritic. Ceea ce i s-a părut ciudat este că acel câine a dispărut în ziua morții lui Ionuț, odată cu camera de filmat din parcul cu aparate de sport. Declarația a fost
Managerul localului din Parcul Tei: Am avut doi câini. Au fost otrăviți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70421_a_71746]
-
ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată ce-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
în cap și din cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
de Crăciun, pentru că istoria cu Președintele Americii are, în curînd, un an. Am uitat de joacă și de Luca și am rămas cu ochii în televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]