143 matches
-
tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul sincer al mamei i-au trezit lacrimile fetei, ce cădeau sacadat ca o ploaie de toamnă peste un câine creț, lățos, mare și leneș pe care l-a iubit din tot sufletul în primele clase de școală! Referință Bibliografică: Fetița bibelou și câinele fără umbrelă / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXIV Mărțișor și Norocel prizonieri la palatul de Gheață Veșnică Odată ieșit de sub zăpadă, Mărțișor se rugă de Negru-Cioară să-l scoată și pe Norocel, îngropat alături de el. -Care, mă, sfrijitul ăsta? întrebă un Vânt Lățos. -Da, spuse Mărțișor, este fratele meu.. dacă mă luați prizonier, nu mă despărțiți de el. -Ha, ha, ha, râseră namilele, să luăm și pipernicitul! - Legați-i! urlă Negru-Cioară. Matahalele se năpustiră asupra lui Mărțișor, care-l ținea îmbrățișat sub el
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
sunt plictisit, mă plimb printre ei, privesc cerul și constat pentru a nu știu câta oară cât de singur sunt. Offffff, dacă ar mai fi și Lupușor cu mine... Eram trei maidanezi și formam o mică haită. Subsemnatul, Paco cel lățos și Lupușor. Principala noastră preocupare era să nu fie răscolite tomberoanele de gunoi de către boschetari. Când îi vedeam că atentează la ,, teritoriul ” nostru ne enervam la maximum. Șeful este Paco, el deține supremația. Chiar se poate observa cât de durduliu
,, AMIGO” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344995_a_346324]
-
educați, De nădejde și pedanți; Altu-i al meu nepoțel- Minune de băiețel: El mi-a întregit ființă Și-mi ține vie voința; Toți sunt ei la casa lor, Iar eu le duc mereu dor; Cel mai mic , e un cățel Lățos, cu dungi, frumușel; Are numele Tigrut Și-i bărbos că un leuț. Cu el îmi împart mâncarea, Tot cu el îmi fac plimbarea, Patul îl împart cu el , Răsfățatul meu cățel. Doarme la mine pe mâna Și s-aseaza intro
ARE MAMA CINCI BAIETI de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347800_a_349129]
-
fiu auzită. Din întâmplare a iesit din casă o tânără, cred că era sub 18 ani. Era îmbrăcată că pentru plajă, cu pântecele gol, cu o bluză gen sutien sumar și cu o fustă doar de câțiva centimetri. Părul creț, lățos și îmbâcsit, si fel de fel de zorzoane care subliniau farduri grele pe față și unghii colorate mai mult în negru, iar în picioare niște pantofi cu vârfuri lungi, aproape încă odată cât pantoful. S-a apropiat de poartă cu
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
COPII) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului -Pisicuțo, ce-ai făcut? Lăpticul mi l-ai băut, M-ai lăsat fără păpică, Cu un gol mare-n burtică! -Ce vorbești, cățel lățos, Trebuia să papi un os! Sau... aștepți să te poftesc La ospăț împărătesc? -Am crezut că ți la mine, Nu-i așa, acum văd bine, Doar la tine te gândești Și mâncarea șterpelești! -Ce naiv ai fost, măi frate! Am
PRIETENIE (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377905_a_379234]
-
mare, Toată ziua stă la soare, Se-nvârtește, se sucește Și nimic nu-nfăptuiește. Să prindă vreun șoricel, Nu se mișcă el, defel. Mai degrabă șoricuțul Îl prinde pe el, drăguțul. Uite-așa, pisoiul meu Lenevește tot mereu. Chinezoiul meu lățos Nu e harnic, da-i frumos! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: PISOIUL MEU / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Ardelean : Toate
PISOIUL MEU de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375929_a_377258]
-
mare, Toată ziua stă la soare, Se-nvârtește, se sucește Și nimic nu-nfăptuiește. Să prindă vreun șoricel, Nu se mișcă el, defel. Mai degrabă șoricuțul Îl prinde pe el, drăguțul. Uite-așa, pisoiul meu Lenevește tot mereu. Chinezoiul meu lățos Nu e harnic, da-i frumos! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult E frumos al meu pisoi -Ochișori de chinezoi,Blana galbenă o are:„Muki, haide la mâncare!“Așa-l strigă mama mea,Vrând merinde
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Cuvinte : Grivița, Plevna = localități din Bulgaria unde turcii au opus rezistență Îndârjită În 1877; Maiorul Șonțu este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
seminar. Venise să depene amintiri, pentru o mână de studenți interesați, despre R.H. Tawney, Harold Laski, John Strachey, George Orwell, H.G. Wells. Dar aceasta era o reuniune În masă, se părea. Vederea lui obstrucționată cuprinse o Înflorire umană mare, Întinsă, lățoasă, compozită. Era rău mirositoare, deosebit de râncedă, sulfuroasă. Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi numărai coastele, îi era mereu frig, avea mâini foarte păroase și un pulover maro cu nasturi oribil, aproape la fel de lățos, pe care îl purta la birou, trăgându-l și strângându-l mereu în jurul trupului ei rahitic, încercând să se încălzească. Era mistuită de o intensitate nebună și avea ochii ieșiți din orbite, ca o sfântă din zilele noastre. (Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu foarte deștept, dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era mândru pe bună dreptate și de la care îi venea numele. E nasol. Apoi m-a îmbrățișat și el fără să se uite direct la mine. Am stat acolo și am răbdat totul. Trebuia s-o fac. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Nouă tunsoare! L-am implorat pe Sailor să-mi facă o tunsoare cât mai puțin pretențioasă, dar el mi-a zis că trebuie să suferim la frumusețe și m-am trezit cu o coafură lățoasă cu părul pieptănat înspre față. Singurul avantaj e că îmi acoperă mare parte din cicatrice. Dar, când o să încerc să-l așez eu cu foehnul, o să fie așa un dezastru că o să trebuiască să port din nou pălării. De bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se dovedească a fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor? —Dar... —O să-mi iau un câine în schimb. Am văzut unii foarte, foarte drăgălași, numiți Labradeli, corcitură între labrador și pudel. Anna, sunt adorabili. Sunt mici, ca pudelii, dar lățoși și au mutre de labradori. Sunt câinii perfecți de oraș, toată lumea își ia unul. Nu-ți lua câine, am zis. De la asta mai e doar un pas până la patruzeci de pisici. Nu-ți pierde speranța. Te rog. —Prea târziu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre popi și se bețivăneau Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajuns pe meleagurile acestea din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu doar un pospai de zăpadă și doar cu o avertizare sonoră a Crivățului, care, în mod normal, nici nu prea avea ce să spulbere... 5 ianuarie 2007. Spre dimineață visam că mă luptam cu o haită de câini albi, lățoși, că-i izbeam cu piciorul apărându-mă, că nici unul nu m-a mușcat. Ei sunt mai puțin periculoși decât acei câini bipezi, care m-au lătrat și m-au și mușcat destul în trecut. În revista „Lumina” din 24 octombrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a fost singura, sper să nu se supere nimeni. — O să vă șocheze câte am auzit despre ea de la lume străină care a cunoscut-o de aproape. -- Lasă, lasă! Despre morți numai de bine. Stăteam acolo și gâfâiam, ca un câine lățos, pentru că, de la 6 dimineața, Bucureștiul era irespirabil. Mă Întreb cum o fi la Frankfurt, dacă la Otopeni, sub ciuperca de sticlă a aeroportului, e așa zăpușeală! Atâta că Dincolo pot să aibă aer condiționat peste tot, dar Gimmi, care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște tratate mari, greoaie, de oncologie, o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă, roșie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi și cazul. Căldura trebuie să ajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi au dispărut, fără să- mi pot da seama încotro s-au îndreptat. O altă cărare se înfundă între vii și copaci și încerc să ies printr-o altă direcție, când, deodată apar în fața mea trei câini, unul mare, negru, lățos, un altul maro ce seamănă cu un buldog, și o potaie mică, albă. Aoleu, sunt cei de ieri ce m-au blocat la intrarea în sat, când mă întorceam a doua oară din oraș, unde mă dusese Alain. Rămân calm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în față nu pământul, ci poarta închisă a bisericii. Apoi, cu greu m-am ridicat și am plecat mai departe, puțin neliniștit. La intrarea în sat, în stânga turnului imens, pe un gard înalt din piatră era un câine mare, negru, lățos, care a început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct în capul meu. Incet, încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din stînga lui îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]