134 matches
-
-n puț, huoooo!, la baie cu tine! Toate astea și încă altele, drastice vorbe, mi-au rumenit urechile, trecându-mă într-o surzenie țiuită, în sudori sulfuroase prelinse pe jghiabul spinării. Apoi mi-a înțepenit mâna dreaptă, falca s-a lăbărțat pe-o parte, ochiul s-a topit, a scrob, sub pleoapa fleșcă. Atunci au început să hohotească hahaleric, să se bată pe cele trei rânduri de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Dudley l-a salvat. L-a făcut pe Exley eroul de la Nite Owl - cel puțin pînă acum. El o să fie cel care o va trimite pe Inez Înapoi În iad. Foarte straniu sfîrșitul lui Cathcart. Cazul ar putea să se lăbărțeze. În mod sigur aici e mai mult decît jaful unei bande de psihopați. El ar putea fi acela care să rezolve cazul, să i-l sufle lui Exley și să tragă sforile ca să-l ajute pe Stens. Ceea ce Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de toată fantezia și capriciul care alcătuiesc un farmec indiscutabil al acestui regim. Dacă intram după o tiranie milenară într-un regim de autoritate, ne idiotizam cu toții, deveneam automate oficiale, cretini balcanici. Este drept că prin democrație România s-a lăbărțat în așa măsură, că a devenit un elastic, de care întinde primul venit. A fost însă fatal să fie așa. A fost fatal ca România să nu-și creeze un sens și o chemare în lume, să rămână o țară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la dispoziție, în care putea rosti acest discurs și s-a mulțumit cu aluzii. A avut toate pârghiile pentru a și-l pune în practică și n-a mișcat un deget. Sub basca lui proletară a crescut și s-a lăbărțat exact ceea ce acum arată cu degetul. Cu cine să mai plece acum la luptă? Cu Talpeș și Corina Crețu? Până și Dan Iosif a făcut avere. Un singur post TV, și acela axat pe electoratul urban, a transmis discursul lui
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
una singură. Unu: cititorii plătesc pentru ziar și anunțurile sunt gratuite. Sau Doi: ziarul e gratuit, dar oamenii trebuie să plătească pentru publicarea anunțurilor. — E ușor. Stevie se ridică pentru o clipă și-și scutură fusta, mai ales unde se lăbărțase peste posteriorul ei generos. — Fă ziarul gratuit. Tuturor celor de pe-aici le plac chilipirurile. De îndată ce destui oameni vor vedea că prietenii lor citesc ziarul, n-or să supere să plătească pentru anunțuri. — Dar dacă e gratuit, cum vom convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un timp către cel din dreapta lui, cu cămașa în carouri, care îi trece un dosar, deschizându-l și frunzărind, după ce își așeză cu grijă ochelarii pe șaua nasului, cele câteva hârtii prinse cu clamă, cu ștampile roșii, late și semnături lăbărțate într-un colț, părând că-l ascultă cu mare atenție, poate ascultându-l, ridicând privirea pe deasupra ramei groase a ochelarilor și pe sub sprâncenele stufoase, fără o vorbă, până când Andrei Vlădescu sfârșește ce are de spus, îl mai privește o dată pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director-adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, avînd sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, pînă În clipa În care-i descopereai arhitectonica perfectă: Paris-Geneva-Londra-Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai aprigi pețitori, Își planifică rapid campaniile, iar Sally compusese prin corespondență o sonată inteligentă, pe măsura temperamentului excitabil al lui Isabelle. De câtva vreme, Isabelle era capabilă de emoții foarte puternice, chiar dacă trecătoare... Mașina se oprise În dreptul unei clădiri lăbărțate din piatră albă, retrasă de la strada troienită. Doamna Weatherby o salutase călduros și diferiții ei verișori mai mici fuseseră trași afară din colțurile unde tăceau respectuoși. Isabelle a făcut cunoștință cu ei cu tact. Când era În formă, Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mângâie pe păr și îi luă radioul din mână. Buzz se sui în mașină și dădu cu spatele până pe pietrișul din fața casei, ratându-l la mustață pe grecul care încă se văita încet. Vecinii începuseră să se uite pe ferestre, lăbărțând jaluzelele, în toate locuințele de pe stradă. Câteva minute mai târziu Audrey o conduse pe Lucy afară din casă, cu un braț pe după umerii ei și un geamantan din carton presat în cealaltă mână. În drum spre mașină se opri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hazna, a tipului grizonat. Apariția se întoarse către Danny. N-avea chip, ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța și hohotea „Hai să bei din pocalul iubirii!” Săruturi îndârjite, trupuri strivite în strânsoare, ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scriitor mutat într-un sat, trăind printre păduri, parcă mai fericit. Filmul însă se termină, personajul din carte moare - „N-am știut că există asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
îndoială față de tot ceea ce se consolidase ca o stâncă de credință a început să slăbească. Iar faptul că în capul meu se oprise orice boare de vânt nu va fi permis nici unui gând să-și ia zborul. Doar nesimțirea se lăbărța în el. Mulțumit de mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o persoană, fie că era o comisie, numai ce afla, cum zic, al cui e băiatul; numai ce se afla, repet, cine-i sunt, adică, părinții, și, gata, porțile i se deschideau larg, larg de tot, ba, i se și lăbărțau, În cele mai multe cazuri, Încât, examinatul era, În final, mereu și mereu, primul! La rândul lor, medicul chirurg și profesoara de chimie răsplăteau, cu plicuri destul de groase, și cu dibăcie plasate, premieratul fiului. Cum, de altfel, și lor, li se aducea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, având sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, până În clipa În care‑i descopereai arhitectonica perfectă: Paris‑Geneva‑Londra‑Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Iuga, nici de bejenirea în lume a lui Petrea Păun și nici de sâmburii de pepene verde. Vânturi tari răvășeau crângurile din jurul Baisei și în Goldana, cu apropierea Crăciunului, zilele se făceau tot mai scurte iar umbrele arborilor bătrâni se lăbărțau, subțiindu-se ca un contur de filigran. Caravana cinematografică săptămânală, jurnalele, radioul și alte cele ale soitarilor cu fețe cenușii, prin conferințe, prin cuvântări, prin cântece populare aranjate, prin descântece băbești măsluite, tocau nervii țăranilor din toate stările, trăitori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vecină?; se vede treaba, că or fi având plute mari și bine legate? Ori vapoare din alea, care merg, precum vidrele, pe sub apă?). Însă, în felul acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din fundul grădinii, albăstri stins bereta de vânător de munte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa, îți dau voie să te întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9 ani și era atât de frumoasă! Alerga după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum îmi stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai multe tocmai libertatea o alegeau. Thomas simplifica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu știu dacă se cade să-l semneze un om cu situația mea... Atunci semnez eu, se oferi Pierre și-și așternu semnătura lăbărțată sub cea a lui Chavel. Ar fi bine să alegeți pe cineva de încredere, interveni primarul. Omul ăsta e în stare să semneze orice dacă se alege cu ceva de băut, și-și înghesui propria semnătură deasupra celei a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]