84 matches
-
atâta timp petrecut închisă într-o singură cameră. Și plecam astfel în fiecare amurg, ca să ne întoarcem la nouă sau zece noaptea. Chabù nu vorbea aproape nimic și sta de obicei pe bancă sau la marginea apei, privind, cântând ușor, lăcrămând. Noi doi rămâneam aproape de ea și ne vorbeam mult, ne îmbrățișam în ascuns, ne căutam mâinile, făceam planuri. Maitreyi îmi spunea mereu, ca un leitmotiv care o obseda: ― Într-o zi ai să mă iei de aici, și am să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a început să le îmbrățișeze, să țipe. A trebuit s-o ia cu forța înapoi. D-l Sen, care e o brută, a lovit-o peste față cu pumnii până a podidit-o sângele. A leșinat în odaia ei... Ascultam lăcrămând, dar fără ca durerea să-mi crească, Ce ne putea face mai mult decât să ne despartă? Dacă m-ar bate oricât, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult? O vedeam cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorba, fără a uita să-i facă atenți pe cei de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de gît”), Cincinat Pavelescu e invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd plînge lăcrămează venin și cînd se strîmbă crede că e de spirit”), Sadoveanu n-are talent, ci doar „umeri de hamal” pentru a duce în spinare toată viața „saci încărcați cu slove”, Caragiale e vinovat că a preferat o popularitate de „băncuță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
menționate evidențiază dragostea poetului pentru baladă, fapt ce l-a determinat să-i dea poeziei același titlu. Semnificative sunt versurile: „Brâul tău din copcii s-a desprins, - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel, El, cu plete negre-n vânturi scuturate, N-are să mai poată mândrul ciobănel Înaintea ta să se arate...” În finalul creației, imaginea mamei se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pasăre este sugerată de structura dialogată a discursului liric, dar și de secvența "dialog în dialog": "Păsărică, păsărea, / N-ai văzut nevasta mea? Am văzut-o la fântână / Cu doi copilași de mână. Cu mâna apă scotea, / Din ochi negri lăcrăma. / Copilașii o-ntreba: De ce plângi, măicuța mea? Plâng și eu, plângeți și voi, / Că tăticu-i la război. Sărmanii copiii mei, / Cum au rămas mititei, / Mititei se țin de vatră / Și n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră, / Pân` la mândra la fereastră / Ca s-o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să nu te ierte Dumnezeu cu acel cap mare al tău!" Pe doamna lui Ieremia-vodă o prinsese Schindir-pașa: "Iară doamna la mare ocară au sosit; de care singură au mărturisit cătră boieri: trecând cu carul au văzut pre boieri, și lăcrămând au zis: Boieri, boieri! rușinatu-m-au păgînul!" Cronica e plină de amănunte familiare ce dau viață lucrurilor. Ivirea lui Calga tătarul și a cazacului Hmil, ascunderea lui vodă "în nește poieni", arderea Iașului ("într-o mică de ceas cenușă s-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mereu, vara și iarna, cu statornicie și egală intensitate. Timpul erotic nu este, În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți și zile lăcrămez” - serie el Într-un loc. Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]