549 matches
-
nuc, arțar, salcâm, larice, brad, pin ș. a.; parchet la lungimea camerei (maxim 6 m); panouri finger joint (îmbinate în dinți) din fag aburit și neaburit, stejar sau rășinoase; uși de interior furniruite din stejar sau fag. Parchetul este livrat lăcuit (paluxat). Toate sunt la preț de producător și sunt livrate din stoc (depozitul este în Calea Lipovei km 1) sau la comandă (în cel mult 2 săptămâni). Relații suplimentare - la tel. 0724-289 606, 0788-706 182, 0726-869 862, www. topforest. ro
Agenda2005-27-05-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/283904_a_285233]
-
viii cu viii... Câteva ore mai târziu, trecuse din nou pe lângă aceeași biserică. Cu curtea acum goală și turlele sprijinite de cerul de toamnă, printre frunzele ce lunecau din cer pe lângă zidurile sale, părea că dormitează. Pe dalele de piatră lăcuite, nu se zărea nicio urmă. De parcă nicicând prin curtea sa nu trecuse vreun cortegiu funerar... Întoarse privirea grăbind și ea pasul spre semaforul ce-și schimba culoarea. În urmă, zidurile bisericii rămâneau să privească cum timpul continua să-și mâne
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
panglici aurii care declarau „Cele mai bune scoici din Londra“ și „Bere brună și plăcinte“, abia puteau stâpâni zgomotul. Am deschis ușa cât să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Stein a renunțat la această expresie preferată. Egorov era și el bogat. Era fiul unui mare antreprenor din industria lemnului, originar din orașul Kazan. Era un băiat foarte elegant, parfumat, cu un păr blond, strălucind din cauza uleiurilor ca un lemn lăcuit, un păr care-i cădea în plete bogate. Ar fi fost un flăcău frumos de nu erau ochii lui rotunzi și apoși, ochi sticloși ca de pasăre, mereu măriți de o mirare speriată ce contrasta cu fața lui de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în întunericul căreia se detașa clar pătratul ferestrei și lumina zorilor care dispăru când fu aprinsă lampa. - Vă rog, liniște, domnilor, pentru Dumnezeu, liniște, ne rugă Nelly, ținându-se de gât cu mâna ei muncită, pe care se detașau unghiile lăcuite, în timp ce Kitty, mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a cărui cabină mirosind a parfum o lua în sus și se oprea atât de brusc, încât aveai senzația că inima îți zboară și apoi cade la locul ei abia după un timp. Imediat ce subreta deschidea ușa uriașă, albă și lăcuită, imediat ce mă luau în stăpânire liniștea și parfumul acestei locuințe foarte mari și foarte scumpe, Stein îmi venea în întâmpinare cu o grabă aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui strânse la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită, unde lumina era mai mare. Mă apropiai și eu. Pe măsuță fu depusă o cutiuță de tablă, ca acelea în care, la magazinul lui Abrikosov, se vând saleuri, doar că această cutie era mai scurtă și mai mică. Pe capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începu să coboare. La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă demontată, un pistol automat cu lunetă telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai faci, ce-ați cumpărat, de ce e atâta liniște la dumneavoastră? Ce porcării și ce tâmpiți... Deschide ușa Profesorului. În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușii. Nu era o propunere, ci o somație. Florinda nu avusese timp să-i dea replica. Vorbele i se opriseră gâtuite. Nu se putea termina astfel! Se ridică, ciocăni de câteva ori cu pauze, își lipi urechea de lemnul rece, lăcuit. Nicio reacție. - David! Dav, iubitul meu! Nu se poate termina astfel! își repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să-ți spun și eu ceva, deschide-mi, te rog! Te implor, îți cad în genunchi! Continuă astfel preț de câteva
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură ne lăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale, când copilul nu iese normal și nu este cineva de specialitate să te ajute. - Domnu' doctor, nu cred că am scăpat
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
trei biluțe turcoaz dădeau fizionomiei sale un aspect de eleganță. Și el era un bărbat înalt și bine făcut. Era îmbrăcat în niște blugi albi, asortați cu o curea neagră, iar în picioare purta o pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
voi duce. Așa e, nu știi când vine vremea”. Mărioara, vrednică gospodină, dar și soață cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat și fierbinte spre tavanul din brad lăcuit și gândul o duse că de mâine va începe recolta nouă de cucuruz. Mai mestecă cu mâinile ei frumoase, avea degetele lungi și subțiri, degete de pianistă, așa i-a spus Marcel... „s-o fi însurat, oare?'' Gândul acesta o
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
sculptat. Iar toate modelele se fac cu mâna. Lucrez împreună cu părinții, având un atelier, asociație familiară în satul natal Cornu Luncii. Întreaga familie participa la finalizarea unui mobilier bisericesc. Frații mei, soția, mama, mama soacra, ocupându-se cu scrisul, șlefuitul, lăcuitul, etc, iar noi, bărbații cu sulptatul și prelucratul lemnului. Mara Circiu: Recent ați vizitat câteva biserici ortodoxe românești din America, cum v-au primit credincioșii români din Diaspora? Pr. Petrică Corduneanu: Mărturisesc că mi se par buni creștini, si uniți
PARINTELE PETRICA CORDUNEANU DIN BUCOVINA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363150_a_364479]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (3) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De ceva timp încoace, pietrișul înțeapă asfaltul și se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiți, provocându-ți o samba obosită pe aleea noastră. Mimica feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții albi și zâmbetul ce-ți strălucește în bătaia soarelui. Cuvintele
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
cuvântul ,,adio’’, eu îl văd printre glumele tale, chiar eu ți-l iau de-acolo și ți-l adresez dacă trebuie, tu vezi-ți de treabă, de iubirea ta cea nouă, aleea noastră își revine la normal sub pantofii tăi lăcuiți, dacă m-asculți. Referință Bibliografică: nu-ți mai place, așa că... (3) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
de preoți și diaconi. Terenul din jurul bisericii este împrejmuit cu un gard din lemn de brad, o Troița - executată de către sculptorul Ștefan Obreja, construcție (lumânărar) cu nișe pentru ars lumânări din cărămidă, acoperită cu sita, pergale din lemn de brad lăcuit și cu pictură în frescă, cu băncuțe, iar în curte se află o fântână din piatră. La nord de biserică se intenționează construirea unui obiectiv social și o capelă mortuara. (Cf. http://www.bisericasfantulantonie.ro/istoric/biserica-sfantul-antonie-titan-266). C. Câteva considerații
BISERICA “SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE” TITAN – BUCUREŞTI – SCURTĂ PREZENTARE (MICROMONOGRAFIE) de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348584_a_349913]
-
MAI PLACE, AȘA CĂ... (2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului în fine, iubite!, nu-ți mai priește alături de mine, cărarea noastră s-a ascuțit cu pietriș care-ți înțeapă tălpile pantofilor lăcuiți, în timp ce genunchii îți tresar în ritm cu pașii și minciunile frumoase le scuipi printre buze. cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru, îmbrățișările tale erau lanțurile iubirii absolute din căușul palmelor tale așezai mult drag și patimă pe trupul meu
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
a ta și nepietruită nu-ți mai tărăgănăna avântul de a pleca eu însămi îți înlesnesc cuvântul ,,adio!’’, ce-l ai pentru mine, ascuns într-un ungher de suflet arătându-ți pe unde să-ți îndrepți pașii eleganți, datorită pantofi lăcuiți, pe care ți văd prima oară, sperând să nu dansezi vreodată, această samba obosită, alături de ea. Referință Bibliografică: nu-ți mai place, așa că... (2) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1299, Anul IV, 22 iulie 2014. Drepturi de
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
29 iulie 2012 Toate Articolele Autorului BALADĂ PENTRU VOIEVOZI Nedumeriți, copiii se întreabă cum vă mai poartă nenumărații ani mai albi ca firele din barbă? Voi, voievozi, pe cai cambrați cu stropi de stele pe copite și zăbale-n spume lăcuite numeați cu glas poruncitor râuri, munți, păduri de dor și un hotar decis anume pentru aleasa voastră lume! Voi ați călcat cu pas de voievozi, când nici nu se născuseră Irozi, și-ați primenit obștescul nostru lut cu sângele dușmanului
BALADĂ PENTRU VOIEVOZI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366758_a_368087]
-
de pe Larga și pe o ninsoare ca-n povești cu fulgi mari ce luceau la lumina farurilor să se oprească în fața unei cabane măiestruase acoperită cu un strat gros de zăpadă, cu turnulețe și balcoane din lemn de brad frumos lăcuit. Curtea nu era curățită și atunci, sprijinită de brațul lui Mihai străbătură aleea împiedicându-se în zăpadă. Era cu adevărat fericită. Chipul și nu numai, întreaga ei ființă strălucea sub privira lui Mihai și acest lucru, tânărul îl opservă căci
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]