617 matches
-
-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
câteva schimburi de amabilități, Valdescu scoase dintr-o gentuță documentul cu caractere ciudate. - Ce zici sfinția ta că ar putea fi? Părintele și preoteasa priviră documentul cu luare aminte, apoi rosti: - Unde l-ați găsit? - În podul casei, într-o lădiță veche, pe care vroiam s-o arunc pe foc, interveni inspirată femeia. - Măi, dar acesta-i un act de valoare. Datează de câteva secole... - Și ce scrie? - întrebară cei doi cu inima strânsă de curiozitate. - Nu am cunoștințele necesare să
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
principele Vâlcelelor” și peste semnătură este pus sigilul. Cei doi tineri se priviră stupefiați de cele auzite. Urmară câteva momente de tăcere profundă după care preotul grăi din nou: - Acest testament nu l-ați găsit în podul casei, într-o lădiță, ci undeva în zona despre care se vorbește. Adevărul trebuie să iasă la iveală ca să elucidăm misterul. Nu vă doresc răul, ci din contră, vreau ca moștenirea voastră să nu încapă pe mâinile unor șarlatani. Bărbatul povesti despre ispita diavolului
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
că nu se mai poate face nimic pentru a împiedica păcatul dragostei ce-i legase pentru totdeauna. Blestemul se împlinise. Ca atare, lăsară ca destinul să se desfășoare după voia sa. Tânăra pereche strălucea de fericire. Părinții le încredință o lădiță și le dezvălui secretul manuscrisului care conținea magie neagră și instrucțiunile pe care trebuiau să le urmeze. Fură sfătuiți ca niciodată să nu deschidă cutia, nici măcar din curiozitate și să nu răsfoiască acele file. Iubirea lor era fără margini și
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
să aibă în repertoriul melodii, cântece și jocuri din toate zonele țării. Singura grijă a tinerei perechi era aceea de a nu uita de legile vrăjii. Pe la miezul nopții dinaintea nunții, Paul și Margareta, cu oarecare teamă în suflet, luară lădița cu manuscrisul vrăjitoarei, precum și o lopățică și cum era prorocit, voinicul își aruncă iubita pe cal și plecă la locul unde bunicii și străbunicii lor își duceau veacul. Mormântul familiei se afla la câteva sute de pași distanță de marginea
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
poezia nu are istorie. Pentru Dumitru Cristănuș poezia are gust de lumină”. Bine punctat, pentru ca mai bine de două decenii, conștient că “nimic nu există în afara ochiului”, poetul și-a hrănit poezia cu lumina. Și-a ferecat manuscrisele într-o lădița de lemn lăsată pe un balcon, la etajul al nouălea, aproape de soare (cred că pe-acolo s-au rătăcit și câteva poeme semnate de mine!) , poeziile au devenit copiii tatălui, pe care ii creștea cu raze de luna! “Iată, fântână
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
miște mai repede!<<< Îmi vine rândul, mi-asez geantă de umăr, ca la aeroport, pe banda care trece prin aparatul de verificat bagajele de umăr,îmi scot, ca un automat, ce am prin buzunare, telefoane, chei, le pun într-o „lădița”, un tip din stanga mă strigă, de ce mi-a fost frică nu am scăpat(!),mă supun „execuției”,îndrept acreditarea de la gât către aparatul din mână ” călâului”, îmi scanează codul de bare și...așteptăm amândoi cu ochii la ecranul computerului instalat pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
fluturi și nebunul lui Dode. Bineînțeles că propunerea lui o consideraseră o glumă bună. Domnul Dode ne spusese să nu intrăm în curte până nu ne face dumnealui semn. Așteptam cuminți la poartă, cu fluturii în cutii de conserve, borcane, lădițe, fiecare cum se descurcase. În sfârșit a venit la poartă “domnul” Dode: - Gata, mă, ați adus fluturii? I-ați numărat? Știți precis câți fluturi aveți? - Da, domnu’ Dode! Uitați, i-am notat pe bilețele! - Bravo, mă, sunteți isteți! Cu voi
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de carne, să mănînci pîn te caci pe tine, nu alta — Da ce pasca măsii face acolo de nu Înaintăm deloc? țparcă pășim În eternitate Închid ochii, deschid ochii ca să-mi creez un ritm imaginar o senzație de deplasare o lădiță cu scule bune de deschis orice ușă Înțepenită mă descurc destul de bine și ea o să mă laude și o să mă spele pe cap și o să-mi dea cu parfum și seara adîncit În lectura cuirasatului Tirpitz o și aud) — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese cu batonul de dinamită în mână, se aplecă și îl depuse cu grijă, alături de celelalte în lădiță. Ileana îi privea pe cei doi, fără să mai scoată nici un cuvânt. Simțea tensiunea din aer și înțelegea că e vorba de ceva grav, legat de explozivul adus de Calistrat. Contează și încă foarte mult, rosti inspectorul Toma, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin lume, dați cu var până la jumătatea tulpinii, pentru ca varul să-i apere de furnici și de alte gângănii; toamna, se culeg merele mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lung la tot felul de cărnuri și dulciuri, dar îmi luam inevitabil bagheta și laptele meu. Cum ar veni, prefiguram oarecum proiectul cornul și laptele. În penultima zi intru, spun bonjour, negustorul îmi răspunde, iar eu mă duc hotărât către lădița cu roșii și-mi pun în coșuleț una; omul se uită siderat și spune: ― Oh, la,la, c’est une aniversaire! Pe Marceau nu l-am văzut atunci. Doar câteva poze frumoase care vorbeau de un turneu pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PERSIFLĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Persiflări Fac cu ochiul tirizii, portocale aurii; elegantele lădițe, suple ca niște domnițe dintr-un ev puțin modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar fasole „sparg
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]
-
Acasa > Strofe > Timp > DE ANUL NOU Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului În lădița inimilor noastre Purtăm tot ce-a fost bun în acest an Colbul grijilor se-așterne-n glastre Din paie -acoperite cu cătran.. De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]
-
mâncam la popota ofițerilor iar serile, unde altundeva decât la restaurantul Dunărea, preferatul loc de întâlnire al burlacilor și nu numai. Într-o seară, după un vin bun băut peste măsura obișnuită, am trimis orchestrei dirijate de renumitul Păsăroiu, o lădiță cu vin. Drept mulțumire, muzicanții și-au îndreptat privirile în direcția mea, s-au ridicat în picioare și mi-au cântat primele acorduri din „Mulți ani trăiască"!. De atunci, de câte ori intram în local, orchestra mă saluta astfel, în semn de
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
subliniază avantajele celor care beneficiau de învățătura cărții. Aceștia erau odraslele de preoți “ sau ai unor locuitori mai cu stare.“ Un loc aparte ce ne atrage atenția este cel în care se descriu ” Mijloacele de deprindere a scrisului erau rudimentare: lădițe cu nisip pe care se desenau litere și treptat cuvinte întregi, apoi se folosea panachida- o bucată de blană (scândură ) din lemn de păr, acoperită cu un strat subțire de ceară pe care se desenau literele cu un bețișor ascuțit
FILE DIN ISTORIA COMUNEI ŞUŞANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360919_a_362248]
-
lui, este recunoscută pe plan mondial fiind considerat unul din primii mari creatori ai artei moderne. La vârsta de 17 ani începe să se manifeste înclinația lui spre artă, când, băiat de prăvălie fiind, construiește o vioară din scândurile unei lădițe de portocale. Urmează Școală de meserii din Craiova (1894-1898), apoi, pleacă la Viena unde lucrează la un atelier de tâmplărie, iar după un an revine în țară și se înscrie ca student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
începe să mă maseze pe tot corpul ba cu aparatul, ba cu mâinile. În fine, ajunge la curea... De acolo, de la metalul cataramei acesteia, pornea originea țiuitului. Mă pune să scot cureaua... să scot și pantofii... Le aruncă într-o lădiță de plastic, trece totul la control prin mașina minune și gata... Mate, you can go now! Îmi face semn că totul e în regulă. Îmi pun centura la pantaloni, mă încalț, îmi iau valiza de mână și gentuța cu acte
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
de întrebările mele, nașul mă lua de mână și mă ducea în casă, în camera cu gratii la ferestre ce-i servea și de atelier. Pe o măsuță plină de instrumente metalice minuscule, asemănătoare tacâmurilor din casa păpușilor, deschidea o lădiță cu pietre prețioase și începea să mi le prezinte: „Acesta roșu e rubin, acesta albastru e safir, acesta verde e smarald, trebuie atenție mare la montaj, să nu le zgârii, fiindcă își pierd lumina inițială - chiar dacă le șlefuiești din nou
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
împreună cu surioara ei culeg cu grijă prunele, păstrând codițele acestora. Cele cu codiță sunt cele mai bine plătite la Centrul de primire legume și fructe. Mânuțele lor așează cu atenție prunele, să nu rămână urme pe suprafața pielițelor sensibile, în lădițele ce așteptau cuminți să fie umplute. Zilele de vară păreau nesfârșite, iar prunii nu prea înalți, erau încărcați de rod. Cu greu se putea despovăra un prun într-o zi. Cele mai urâte și fără codițe erau folosite la silvoiț
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
-l las singur acasă? E și el un suflet. Fără multă împotrivire, a acceptat transportul cu...o sacoșă de bumbac. Adio, troleibuz...luăm taxiul. Nenea de la volan mă apostrofează: “Există, la Real, la sectorul de animale, tot felul de cutii, lădițe...pentru transportul pisicii. De ce o chinuiți așa? În țări mai civilizate, încasați o amendă pe chestia asta.” Înghit în sec...mă uit cu jenă la motănelul blând, care privește cu interes automobilele care ne depășesc. Uneori, dă și el cu
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]