135 matches
-
zugrăvesc scene de extaz bucolic, gen Constable: adunatul fânului și țărani idioți ca Pobjoy însuși și căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și el altora, la schimb sau pe bani. Pobjoy lălâul e o specie între om și girafă: e așa de înalt încât atunci când intră în carceră trebuie să se îndoaie din mijloc de parcă mi-ar face temenele - invers de cum ar trebui, dată fiind situația. Așa că mă văd silit să mă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun. Slabă și nervoasă, foarte frumoasă în tinerețe, Stratica avea mare înclinare spre întâmplările melodramatice. Adesea, după ce-și întindea rufele, plângea și compunea cântece triste. Grase și lălâi, fetele Straticăi mugeau apoi în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și ca un stigmat al farmecelor ei, sora lui Jan ajunsese mizeria acelui târg. Pe vremea când ne-am bătut joc de colegul nostru, deși tânără, Eva era o femeie trecută, a cărei îmbobocire lăsase doar amintiri : vorbea răgușit, era lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
afară, cred că-am mers mai târziu la școală și m-am îmbrîncit în recreații cu colegele, și m-am mânjit de cerneală pe degete, pe obraji și până și pe limbă... Oi fi fost și-o fetișcană moale și lălâie de treisprezece ani, din care oricine putea face orice, jenată și revoltată de creșterea dureroasă a sinilor... punîndu-mi în chiloți prima bucată de vată și suportând cu tot mai multă iritare jilăveala de-acolo... Poate că mi-a făcut curte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui, cu prietenul ei după ea, ca s-o protejeze. Fără un motiv anume, Daniel Riegel, un om perfect decent, îi provoca lui Weber o senzație acută de disconfort. O stânjeneală spontană, mascată de o asociere sau alta - ciocul, bluza lălâie, fără guler, aura de acceptare de sine liniștită. Karin era anxioasă, cum era și firesc. Prima oară o rănise cu plecarea lui grăbită și a doua oară o uluise acceptând o continuare. În timp ce Weber vorbea, buzele ei se mișcau, luptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum purta și Claire, dar în cazul lui hainele astea lălâi i se potriveau. Arăta ca imaginea unui englez îmbrăcat pentru la țară, gândită de un francez. — Lucrurile stau cam așa, Sam, începu el. Când ai venit duminică să ne vizitezi, Claire era destul de obosită și când e așa o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu știu cât mai pot fi folosite. Vezi ce și cum faci, dar am nevoie de stația asta încă trei, chiar patru zile. Cheamă comandanții de plutoane la mine. Primul apare sublocotenentul Novăceanu. Pe trupul lung și slab mantaua flutură largă și lălâie. Are umerii adunați, spatele încovoiat, iar ochii ce privesc către el, cu toată prudența impusă, manifestă semnele unei stări interioare de agitație din ce în ce mai mare. În timpul ofensivei, explozia unui obuz îl îngropase sub un mal de pământ. Stătuse acolo trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut pe lângă viermi, Gina s-a prefăcut că varsă, deși unii erau deosebit de frumoși: purpurii și de culoarea ambrei, cu nenumărate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la spital. Mă lua și pe mine la mama. Dar eu nu-i prea iubeam pe nici unul din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lîngă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea e În blugi ? — Noi În ce sîntem, nu tot În blugi ? — Dar dacă ceilalți sînt În pulovere lălîi groase și noi o să arătăm complet penibil ? Lissy e complet paranoică apropo de Îmbrăcămintea celorlalți. La prima petrecere de Crăciun de la ea de la cabinet, nefiind sigură ce Înseamnă exact „ținută de gală“, dacă se referă la rochii lungi sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu sacoșe În care aveam șase ținute diferite, ca, la nevoie, să se poată schimba. Evident că rochia pe care o avea pe ea era absolut perfectă. Îi spusesem că e perfectă.) — N-o să vină nimeni cu pulover gros și lălîu, zic. Hai să mergem. Nu se poate ! Lissy se uită la ceas. E prea devreme. — Ba da, se poate. Ne facem că am trecut doar un pic pe acolo, Înainte de a merge la altă petrecere cu vedete. — A, da. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alt tărâm. Ba există chiar o "vocație a jerpelelii" care ne-a mânat pe amândoi în alegerea echipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră. În fiecare dimineață, când ne așezăm la masa de lucru, eu port bermude, un T-shirt negru lălâu și, în picioare, o pereche de pantofi mocasin, însă cu o singură șosetă neagră, pe piciorul stâng. Cătălin are niște pantaloni pufoși de culoarea șoarecelui, legați cu un soi de șnur, care trebuie reînnodat de câte ori se scoală de pe scaun, un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fine detalii ale unui meci din 1984. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea o garderobă plină cu haine frumoase pe care nu le purta niciodată, căci Își petrecea majoritatea timpului În tricouri de rugby sau În pulovere imense și lălîi, dar pufoase și comfortabile, haine care m-au făcut Întotdeauna să mă simt minunat. CÎnd lucrurile au Început să devină evident serioase, l-am dus să i-l prezint tatei. Am mers cu mașina pînă la Potters Bar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oi fi adunat eu suficient cît să exilez hainele astea În pod pînă la venirea următorului copil, dacă va mai exista Încă unul, dar sînt, să recunoaștem, mult mai grasă decît la Început și asta cînd port pulovere largi și lălîi și pantaloni supraelastici de la Gap. Dumnezeu știe ce s-ar Întîmpla dacă aș Încerca să intru În ceva care n-ar avea și fibră supraelastică. Deci, chiar dacă nu mă duc Încă la cumpărături, În ultima vreme mi-am dat totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
teoretic, plictisitor. — De asemenea, mă Întreb dacă dorințele unui om rămân aceleași pe tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie culoarea mea preferată; altă dată, s-ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de naiv, Anton. Nu uita ce ne-a spus Felix. Chestia cu sexul gri. Și oricum, uneori partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise prin a le alege pe cele mai modeste, ca să nu pară deplasată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hotărâre, orice-ar fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să știi, spuse o voce la câțiva pași de el. Ralph se întoarse. O prăjină de băiat, înalt și slab, cu o bluză de trening lălâie, pantaloni largi, șapcă de baseball și patine cu rotile înguste, aerodinamice, atașate la un fel de ghete până la genunchi, stătea la câțiva centimetri de el ținând un câine în lesă. Poftim? — Vorbeai singur. Ăsta e primul semn de nebunie, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu era un vagabond. Era un adolescent deșirat, îmbrăcat cu un tricou lălâi și pantaloni de trening ca de clovn. Și ultima dată când se întâlniseră ea era goală-pușcă, abia ieșită din patul tatălul lui. Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu știam la ce număr, explică Ben îmbujorat, evitându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că tocmai din pricina asta se ținea el atât de țeapăn. și-a aruncat o privire În jur, Însă nu se vedea nici un străin. O tânără a sosit să ia comanda. Așa cum era Îmbrăcată, cu haine bărbătești lăbărțate, cu un cămeșoi lălâi Încheiat până la guler și cu pantaloni cu dungă pătați, putea să fie și băiat. Cum privirea Îi era dezaprobatoare, Margaret a simțit că decolteul rochiei ei, oricât era de modest, arăta dintr-odată prea mare și agresiv. Spune-mi ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai povestesc și mâine... Îmi cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci de minute... — Nu, deloc, acum am ajuns și eu. E incredibil cât de cretin pot să sun câteodată. E mai tânără decât mă așteptam. Pulover negru, lălâu. Exces de rimel. Păr tuns asimetric, așa cum se poartă acum. Nu-i stă bine. Sâni mici. Parcă. Unghii scurte, pătrate, nedate cu lac. Îngrijite, totuși. Uite că iar m-am uitat... — Aveați dreptate. Nu semănați. — Poftim? — Cu fratele dumneavoastră. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mi-o aduc aminte? Când am predat lecția „La Broșteni”, fragment din „Amintiri din copilărie” a marelui povestitor Ion Creangă în care spune că Nică a fost dat în gazdă la una Irinuca ce avea o fată balcâză și lălâie, un elev glumeț din bancă a strigat: ”Păi, Beșleagă Marița seamănă cu fata Irinucăi. ”. Clasa de elevi s-a pus pe un râs care cu greu l-am potolit. Până la urmă, le-am explicat că și ea este fată ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]