129 matches
-
în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
meu prinț, crezi că mi-ai putea aranja o întâlnire cu Mehmed Said Galib efendi? Știu că are o mare slăbiciune pentru domnia ta și nu te va refuza. ― Desigur! Cu multă plăcere! ― Îți mulțumesc, prietene! Consider că negocierile s-au lălăit destul. A venit timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele articole ale tratatului de pace și chiar să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri, în lumea asta unde ți-ai putea încropi un rost cu banii ăștia... Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului, ea, una, nu se compară, așa că nu mai are rost s-o lungească și s-o lălăiască. Să se hotărască odată pentru totdeauna ce are de făcut de-acum încolo... Ea pretinde și cere pentru că are dreptul, Mirelo, e în drept, măcar că Velicu face pe prostu’ și pe nevinovatu’ și se face că n-ar pricepe... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea să se plângă și să ceară. 19. O făcuse pă treabă. Copil îi trebuise, aha, și una ca Roșioara i-ar fi plâns de milă acum. Ce să mai zici de Getuța, care-o pusese c-un italian. O lălăia cu el de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuța: în primăvară or să se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei sunt singurii care ajung să-l vadă. Versurile erau depresive, fără speranță de vindecare, iar eu le știam pe toate pe dinafară. Cel mai bun stimulent ca să te ocupi de treburile casei este un strop de tristețe existențială. Am lălăit fericită În timp ce spălam savoniera cu un burete peste care turnasem Cif din belșug, gândind că, În definitiv, preferam genul ăsta de muzică acelor cântecele vesele despre dragostea eternă, scoase de interpreți de soul slăbănogi și artificiali, care nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități exact ceea ce te-a enervat mai tare în timpul vieții. Ți-a plăcut Schubert sau Pink Floyd? Ei bine, te bagă într-un coteț în care lălăie zi și noapte Adi Copchilu Minune ori Florin Salam. (Nota autorului: pierzând multă viață pe mijloacele de transport în comun, Leo nu era întotdeauna la curent cu viața muzicală și culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe urmă spuse întorcînd capul: ― Țăranii! 4 ― Dă-te jos de acolo, măi băiete, că-mi dărâmi portița, fire-ai al dracului! strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. Spre seară s-a mai înviorat, iar la întoarcere a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-a mai adresat nici un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încă unul... Așa a trecut toată ora de curs. La sonerie Florentina a coborât, dar și a dat din nou întâlnire cu Vali. Când a intrat în clasă, colegii s-au mirat de reacția ei, mai ales că țipa și lălăia cuvinte fără șir. Mihaela, colega ei de bancă, a tras-o spre bancă și a silit-o să se așeze, ca să nu se mai dea în spectacol. A întrebat-o în șoaptă ce i s-a întâmplat. Florentina încerca să
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
cântăm și noi ceva românesc, ceva specific... După o con sultare grăbită cu poetele anta goniste, am constatat că singurul cântec pe care-l știam toți trei era „C-așa beu oamenii buni“, pe care, după multe codeli, l-am lălăit pe trei voci încă mai deo sebite decât stilurile noastre poetice. Una dintre poete miorlăia într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe care le studiase nu nega această posibilitate. Nimeni nu cunoștea creierul atât de bine încât să spună ce auzea sau nu fratele ei. Se simțea la fel ca în copilărie, când îl culca în timp ce părinții lor erau ocupați să lălăie imnuri de coloniști pe lângă orga Hammond a vecinilor lor, înainte de primul lor faliment, care pusese capăt vieții lor sociale. Karin jucând rolul de doică de la vârsta cea mai fragedă, câștigându-și cei doi dolari pentru că-și ajutase fratele să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar pe Calea Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a sfârșit. Familia mea habar n-are unde sunt. Câștig un salariu de nu știu câte ori mai mic decât înainte, la o slujbă care înseamnă să ridic chiloții murdari ai altor persoane de pe jos. Și totuși nu pot să nu lălăi fericită în timp ce-mi fac patul. Viața mi s-a schimbat și, odată cu ea, mă schimb și eu. E ca și cum vechea Samantha monocromă a pălit și a devenit o păpușă de hârtie. Am aruncat-o în apă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Lintițau și aranja evenimentele cu Chiru, despre care vorbea toată lumea, cu respect, mister și folclor. Îi era milă de ea, cum se chinuia că nu mai știa ce să creadă, cum se distrusese de dorul profesorașului. De milă o tot lălăia cu ea. Dar și mila are limitele ei. Nu-i poți spune chiar totul unei femei care-ți dă fagurele, doar, pentru că ți-e milă de ea. Și, la urma urmei, până când s-o tot țină cu poezie și remontare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sub pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Blând își despletește toamna ramurile clătinate-n vânt... Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantici (amintindu-ne de Byron, Novalis, eeine), la care concură „cerul roșu ca o rană”, dar și mai grav, tăcerea „de ger” a zeilor. Doar apariția nuntașilor „lălăind” - corteJiu gălăgios - animă peisajul, înfiorând pădurea. Copacii par „cuprinși de spaime”, „arde lumea vegetală”. Zbucium și descumpănire! Cât de mult conștientizează acel văl umbros al destinului care veghează asupră-le, strivind voința unei decizii tranșante. Deși se iubesc mai presus
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întâmplărilor din sat. Reușise să adune de la bătrâni ceea ce avea satul nostru mai frumos. Glasul ei doinit muia până și inimile muierilor înăsprite de ură. - Iete, ce o apucă și pe asta a lu’ Florin a lu’ Hușanu, să se lălăie pe scenă. - Ah, unde să fi fost eu bărbat să vezi ce mi-o luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce rămâne din statui, din efigii, din portrete? Când au semănat cu ele acei oameni vii, minunați, mai curând un fel de "optzeciști" ai vremii lor? Să-i iubești cu adevărat presupune să-i înțelegi, să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu mantie neagră din filmele lui Disney. Fetele noastre erau niște novice într-ale vulgarității față de ea. Ii trata pe băieți ca pe niște puțoi care "nici nu știu cum arată obectu' ăla". Firește, au ajuns iarăși la cântecele pe care le lălăiau cu un mereu reînnoit entuziasm. Coniacul trecea de la unul la altul, toți făceau pe nebunii, se prefăceau că s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]