140 matches
-
ca la ușa cortului și ajung câteodată și la bătaie. Cei mai mulți sânt muncitori cu brațele, niște amărâți în maieuri rupte, veșnic murdari de unsoare de strung. Când iau leafa e nenorocire: nici unul nu se-ntoarce înainte de miezul nopții, și-atunci lălăind și ținîndu-se de garduri. Femeile lor, care le au, sânt îngălate ca și ei, cu niște jegosi de copii pe care nu-i schimbă cu zilele și săptămânile. Dar acum bărbații sânt la slujbă, iar nevestele fie că sforăie prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care le studiase nu nega această posibilitate. Nimeni nu cunoștea creierul atât de bine încât să spună ce auzea sau nu fratele ei. Se simțea la fel ca în copilărie, când îl culca în timp ce părinții lor erau ocupați să lălăie imnuri de coloniști pe lângă orga Hammond a vecinilor lor, înainte de primul lor faliment, care pusese capăt vieții lor sociale. Karin jucând rolul de doică de la vârsta cea mai fragedă, câștigându-și cei doi dolari pentru că-și ajutase fratele să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri, în lumea asta unde ți-ai putea încropi un rost cu banii ăștia... Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului, ea, una, nu se compară, așa că nu mai are rost s-o lungească și s-o lălăiască. Să se hotărască odată pentru totdeauna ce are de făcut de-acum încolo... Ea pretinde și cere pentru că are dreptul, Mirelo, e în drept, măcar că Velicu face pe prostu’ și pe nevinovatu’ și se face că n-ar pricepe... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea să se plângă și să ceară. 19. O făcuse pă treabă. Copil îi trebuise, aha, și una ca Roșioara i-ar fi plâns de milă acum. Ce să mai zici de Getuța, care-o pusese c-un italian. O lălăia cu el de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuța: în primăvară or să se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce rămâne din statui, din efigii, din portrete? Când au semănat cu ele acei oameni vii, minunați, mai curând un fel de "optzeciști" ai vremii lor? Să-i iubești cu adevărat presupune să-i înțelegi, să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o ceată de copii, care au strigat la noi, lălăind la unison „Magoon, Magoon, omul de pe lună”, iar și iar și iar. Jerry nu-și pierdea cumpătul cu una-cu două - nu s-a uitat nici măcar o dată În direcția lor și nu știai precis dacă i-a auzit sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu mantie neagră din filmele lui Disney. Fetele noastre erau niște novice într-ale vulgarității față de ea. Ii trata pe băieți ca pe niște puțoi care "nici nu știu cum arată obectu' ăla". Firește, au ajuns iarăși la cântecele pe care le lălăiau cu un mereu reînnoit entuziasm. Coniacul trecea de la unul la altul, toți făceau pe nebunii, se prefăceau că s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul frânt de pernele sprijinite vertical de pereți, și lălăiau fără chef. După ce-au mai zăcut puțin, cu cămășile ieșite din pantaloni, au început să se scoale unul câte unul, întin-zîndu-se, și să se-apuce să-și caute țoalele bune prin cușete. Tuburi de spray nu se găseau atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat și eu lângă niște inși care cântau Yesterday și am lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și vulgar, iar băieții se revelau ca bărbați tineri, cu voci autoritare. Doar vârful țigărilor lumina pentru o clipă câte o schiță de obraz
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ascultat unul după altul tot repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aplauze și tovarășul învățător ne-a pus să repetăm mișcările de final. La ieșire, am fost obligați să rămânem - să ne admire lumea - în fața scenei. La poeziile patriotice am rezistat cu succes, dar, în final, la Corul Vânătorilor, parcă, unde lălăiau toți copiii din școală, panica mă luase deja în stăpânire. S-au dat premiile. Când a ajuns la al meu, domnul învățător a găsit de cuviință să insiste cu laudele asupra meritelor mele deosebite. Îi simțeam fiecare cuvânt ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Te caută tovarășa. Karen ședea lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre toată gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să aștepte afară. Breuning a alertat biroul șerifului din West Hollywood și presa, iar Marele V a aruncat niște pastile de clorhidrat În ultimul pahar cu martini al lui McPherson. Domnul procuror districtual a părăsit restaurantul puțin cam amețit, a lălăit-o preț de vreo doi kilometri la volanul Cadillacului lui, după care a tras pe dreapta și i s-a rupt filmul. Breuning l-a urmărit cu momeala: Marvell, Într-o rochie de seară. S-a urcat la volanul Cadillacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
direct În mașina condusă de nemernicii ăia, iar locul exact În care s-a tras este doar vag cunoscut. În Griffith Park sînt numai dealuri, În ultimele două săptămîni au fost ploi și alunecări de teren, iar pzanicul a cam lălăit-o la identificarea celor trei arestați. Doi: vînzătorul de ziare care a identificat mașina de la Nite Owl spune acum că s-ar putea să fi fost un Ford sau un Chevy, așa că verificarea mașinilor Înmatriculate s-a transformat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos. — Ăăă... Mai dă-mi o dată adresa, te rog. — Cum poți să uiți un hogeac ca al meu? Roscomere, numărul 941. Și n-o lălăi! Jack puse receptorul În furcă. Telefonul sună din nou. — Mdea? — Lamar, spune-i lui Pierce că trebuie neapărat... Lamar, tu ești, flăcău? SID HUDGENS! Lamar... cu un tremur În glas. — Ăă... da. Cu cine vorbesc? Clic. Jack apăsă pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit de imitație, suspină Vipsania. — Ar trebui să se gândească totuși că vre... vre... vremurile s-au schimbat, murmură Claudius. Remarca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trec repede, este? Își îngustă ochii. —Nasul ar putea să fie o problemă, a spus gânditor, uitându-se la fața mea. Tre’ să-l încadrez cumva. În regulă, ești gata? Te rezolv întâi pe tine, după care pot să o lălăi cu instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și străduindu-mă să îmi dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cupluri care beau mult atunci când plătește altcineva. Și din păcate pentru Tim, majoritatea prietenilor noștri sunt așa. Dacă aș fi îndrăgostită, aș începe să mă pregătesc de pe-acum pentru marea noastră, hm, întâlnire. Dar cum nu sunt, o mai lălăi prin bucătărie, mâncând din plictiseală pâine cu unt și așteptând să termine tata cu calculatorul ca să pot să caut mai multe informații despre Adam. Doamne, știu că am spus mai devreme că nu o să-l sun, dar chiar ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
călușul În gură, e probabil cea mai izbutită realizare a romanului actual. Personajele la care are acces cititorul sunt simple măști, scoase În cel mai bun caz din alte cărți, și nu nici au o legătură fundamentală cu trama. Se lălăie În discuții fără nici o importanță și nu sunt la curent cu ce se petrece. Nimeni nu bănuiește nimic, și cu atât mai puțin publicul, cu toate că opera s-a tradus În mai multe limbi străine și a obținut o eșarfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică. Imbecilii-s rari și de obicei se auto exmatriculează singurei. Mai vin jandarmi penibili în civil puși pe arestat teribilii infractori fumători de iarbă. Îi depistăm repede; dăm muzica la maxim și lălăim din toți rărunchii ca Demis Roussos. În cinci minute clachează și dispar și noi dăm muzica înapoi încet. Io aș angaja jandarmi surzi. Cred că ar striga lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]