298 matches
-
dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare a acestei fapte de arme, lăncierii polonezi vor fi imediat primiți în Gardă. La Aspern-Essling, armata franceză este în inferioritate numerică și trebuie să se retragă rapid la sud de Dunăre. Generalul Mouton, în fruntea Tinerei Gărzi protejează retragerea armatei. La Bătălia de la Wagram, sunt angajați
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
În timpul Războaielor Napoleoniene au existat două regimente ale lăncierilor polonezi care au luptat în armata franceză — Al 7-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ( și Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ("8. Pułk Szwoleżerów-Lansjerów"). Primul și-a avut originele în regimentul cavaleriei legionare, numit din 1807 Regimentul
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
În timpul Războaielor Napoleoniene au existat două regimente ale lăncierilor polonezi care au luptat în armata franceză — Al 7-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ( și Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ("8. Pułk Szwoleżerów-Lansjerów"). Primul și-a avut originele în regimentul cavaleriei legionare, numit din 1807 Regimentul Lăncierilor Legiei Polono-Italiene și din 1808 Regimentul Lăncierilor Legiei Vistulene. Al 7-lea Regiment și
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
În timpul Războaielor Napoleoniene au existat două regimente ale lăncierilor polonezi care au luptat în armata franceză — Al 7-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ( și Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ("8. Pułk Szwoleżerów-Lansjerów"). Primul și-a avut originele în regimentul cavaleriei legionare, numit din 1807 Regimentul Lăncierilor Legiei Polono-Italiene și din 1808 Regimentul Lăncierilor Legiei Vistulene. Al 7-lea Regiment și Al 8-lea Regiment au fost formate simultan la
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
polonezi care au luptat în armata franceză — Al 7-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ( și Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ("8. Pułk Szwoleżerów-Lansjerów"). Primul și-a avut originele în regimentul cavaleriei legionare, numit din 1807 Regimentul Lăncierilor Legiei Polono-Italiene și din 1808 Regimentul Lăncierilor Legiei Vistulene. Al 7-lea Regiment și Al 8-lea Regiment au fost formate simultan la data de 15 iulie 1811. De asemenea, au fost polonezi care au luptat și în alte regimente
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
Al 7-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ( și Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri ("8. Pułk Szwoleżerów-Lansjerów"). Primul și-a avut originele în regimentul cavaleriei legionare, numit din 1807 Regimentul Lăncierilor Legiei Polono-Italiene și din 1808 Regimentul Lăncierilor Legiei Vistulene. Al 7-lea Regiment și Al 8-lea Regiment au fost formate simultan la data de 15 iulie 1811. De asemenea, au fost polonezi care au luptat și în alte regimente, de exemplu Primul Regiment de Cai ușori
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
Legiei Vistulene. Al 7-lea Regiment și Al 8-lea Regiment au fost formate simultan la data de 15 iulie 1811. De asemenea, au fost polonezi care au luptat și în alte regimente, de exemplu Primul Regiment de Cai ușori Lăncieri din Garda Imperială ("1 Pułk Szwoleżerów-Lansjerów Gwardii Cesarskiej", ), format aproape integral din polonezi. Lăncierii polonezi sunt denumiți în general, în literatura de specialitate, folosindu-se denumirea lor franceză, de "chevau-légers" ("cai ușori") sau "chevau-légers lanciers" ("cai ușori lăncieri"). Unul dintre
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
simultan la data de 15 iulie 1811. De asemenea, au fost polonezi care au luptat și în alte regimente, de exemplu Primul Regiment de Cai ușori Lăncieri din Garda Imperială ("1 Pułk Szwoleżerów-Lansjerów Gwardii Cesarskiej", ), format aproape integral din polonezi. Lăncierii polonezi sunt denumiți în general, în literatura de specialitate, folosindu-se denumirea lor franceză, de "chevau-légers" ("cai ușori") sau "chevau-légers lanciers" ("cai ușori lăncieri"). Unul dintre cele două regimente, Al 7-lea Regiment de Cai ușori Lăncieri a fost denumit
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
Cai ușori Lăncieri din Garda Imperială ("1 Pułk Szwoleżerów-Lansjerów Gwardii Cesarskiej", ), format aproape integral din polonezi. Lăncierii polonezi sunt denumiți în general, în literatura de specialitate, folosindu-se denumirea lor franceză, de "chevau-légers" ("cai ușori") sau "chevau-légers lanciers" ("cai ușori lăncieri"). Unul dintre cele două regimente, Al 7-lea Regiment de Cai ușori Lăncieri a fost denumit de asemenea pe scurt Al 7-lea Regiment de Cai ușori ("7. Pułk Lekkokonny"). A constat aproape în întregime din polonezi - doar o parte
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
integral din polonezi. Lăncierii polonezi sunt denumiți în general, în literatura de specialitate, folosindu-se denumirea lor franceză, de "chevau-légers" ("cai ușori") sau "chevau-légers lanciers" ("cai ușori lăncieri"). Unul dintre cele două regimente, Al 7-lea Regiment de Cai ușori Lăncieri a fost denumit de asemenea pe scurt Al 7-lea Regiment de Cai ușori ("7. Pułk Lekkokonny"). A constat aproape în întregime din polonezi - doar o parte mică a ofițerilor au fost francezi. Conform decretului Împăratului, recrutarea persoanelor de altă
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
majoare au fost în bătălii ca: Hohenlinden și Albuhera. În timpul campaniei spaniole, spanioli i-au numit pe ei „"los infernos picadores"” () pentru că această unitate a fost învinsă doar o dată, în bătălia de la Yevenes. Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri a fost format la data de 7 februarie 1811 sub numele de „Al 2-lea Regiment al Ulanilor de pe Vistula”, denumire schimbată la 15 iulie, în același an. Conducătorul lui a fost Tomasz Łubieński. Soldații din acestă unitate luptaseră anterior
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
lui a fost Wincenty Krasiński (tatăl renumitului poet polonez Zygmunt Krasiński, iar conducătorii plutoanelor au fost Jan Kozietulski, Ferdynand Stokowski, Henryk Kamieński și Tomasz Łubieński (care mai târziu a devenit conducătorul celui de-Al 8-lea Regiment de Cai ușori lăncieri. Numărul întreg al soldaților care au luptat în regiment în această epocă, este de 4.800. Majoritatea lor sunt polonezi, dar din regiment au făcut parte și francezi.
Lăncierii polonezi (Războaiele Napoleoniene) () [Corola-website/Science/312736_a_314065]
-
de pe deal săgețile zboară mai departe), vremea (în ploaie unități care folosesc arme cu pulbere sunt mai puțin eficiente), zona climatică (cavaleria pe timp de iarnă este mai puțin efectivă, în deșert unitățile de infanterie obosesc repede), muniția și armele (lăncierii sunt mult mai eficienți impotriva cavaleriei). Unitatea care nu a rezistat în luptă și a fugit, este imposibil de gestionat, ea părăsește terenul în fugă, ne acordând atenție la lupta care continuă (după caz), dar, poate deasemenea să revină înapoi
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria densă- lăncierii și soldații cu săbiile. Flancul inamicului a fost înconjurat. A început exterminarea permanenta a armatei regelui cetății Kadesh, care a pierdut în luptă. Bătălia de la Megiddo a fost scurtă și s-a încheiat cu victoria completă pentru egipteni, zdrobind triburile
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
invită pe Avram Iancu la Alba Iulia, pentru a-l cunoaște, a-i înmâna un cadou drept recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl aprovizioneze cu muniția necesară. Iancu coboară din munți cu ceată de lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
moți, trimiși de Iancu la Florești, județul Cluj, au declarat armatei austriece că acesta a decis să își lase luptătorii la vatră. Generalul austriac Wohlgemuth l-a invitat pe Avram Iancu la Sibiu pentru a-i cere ajutorul în dezarmarea lăncierilor români din Zarand. Iancu și-a asumat această responsabilitate, iar moții din Zarand au început să depună armele după 7 septembrie 1849. Dezarmarea românilor de către austrieci s-a făcut cu greutate, foarte puține arme fiind predate, deși Iancu și [[Axente
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
domeniul normalului, nu intră în sfera patologicului" . Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare [[erou național]] al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de [[10 septembrie]] [[1872]], Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din [[Baia de Criș, Hunedoara|Baia de
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli. A participat la bătălia de la Terranova în 1495, si la prima
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
are loc la Geomal o aprigă confruntare între răsculații tribunului Fodor și o companie de „honvezi”. După ce românii ies învingători, inamicii sunt alungați până în „Drumul Țării”. Învingătorul Fodor solicită comandantului său suprem un sprijin constant în 30 de pușcași, câțiva lăncieri și muniții. Primind ordin de la Avram Iancu să păzească drumul ce leagă Aiudul de inima Munților Apuseni, tribunul Matei Nicola își stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile Rîmețului, ceea ce îi permite să aibă sub control această
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Apuseni, tribunul Matei Nicola își stabilește tabere întărite la Geoagiul de Sus și în Cheile Rîmețului, ceea ce îi permite să aibă sub control această zonă. Armata aflată sub conducerea lui Axente Sever compusă din 200 de vânători și 1000 de lăncieri își stabilește și ea tabăra în Stremț și Geoagiul de Sus în vederea declanșării unui război de partizani contra forțelor armate grupate în jurul baronului Kemény Farkas, folosind Stremțul ca bază de atac. Tot în Stremț armata de cca. 4000 de români
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Bătălia de la Seminara s-a dat pe 28 iunie 1495 între trupele din Spania, care au deschis un nou front în Calabria, și Franța, în cadrul așa-numitului război italian dintre 1494-1498. Împotriva combinației redutabile de jandarmi și lăncieri mercenari elvețieni în avantajul francezilor, aliații au avut doar trupe napolitane de calitate indiferentă și un mic corp înarmat ușor de soldați spanioli, căliți în luptele împotriva maurilor din Spania. Rezultatul a fost o fugă rușinoasă, și o mare parte
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
la comanda, și-a dislocat cavaleria care se va confrunta mai ușor cu cavaleria aliată. Tânărul nobil Précy a renunțat la comanda mercenarilor elvețieni, în scopul de-al ajuta pe bolnavul d'Aubigny. Pe flancul drept se găseau 800 de lăncieri elvețieni. Inițial, lupta a decurs bine pentru aliați, jineții spanioli chinuiau flancul jandarmilor francezi, utilizând metoda testată în Spania împotriva maurilor. Deși Ferdinand a încercat să-i mobilizeze, retragerea miliției calabreze panicate era inevitabilă. Situația a devenit disperată pentru aliați
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
cele din urmă au fost învinse la Atella de forțele reunite ale lui Ferdinand și Cordoba, și forțate să se predea. Întâlnirea dezastruosă a lui Córdoba la Seminara cu forța specializată franco-elvețiană a dus direct la crearea unității mixte de lăncieri și trăgători cu arme de foc. După această înfrângere umilitoare, Cordoba a câștigat fiecare bătălie în care a luptat, câștigând titlul de "El Gran Capitán" ("Marele căpitan") și considerat de către cei mai mulți istorici moderni ca cel mai mare căpitan al războaielor
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un atac din această parte, iar în nord 1 batalion din Regimentul 12 Infanterie Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova. Spre vest a fost trimisă o patrulă de lăncieri români în recunoaștere, dar aceștia, în condițiile înaintării avansate a dispozitivului rus, au fost lichidați sau capturați, după ce s-au împotmolit în troiene. Refuzând să comunice informații militare inamicului, cei capturați au fost uciși. În noaptea de 3 spre 4
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]