173 matches
-
oglinzile fetei cît îi pasă bărbatului de el, adică de tine, trivial spus unor crude biete ființi Sadoveanu, la doi-trei-unu? nu știu, de unde vrei să știu ce mesaj! pragul audibilului, oricum emitem mai mult paraverbale în satisfacția vorbirii, fazan cît lăstărișul neînfrunzit l-a dezvelit, mascul la moț, picioare rășchirate, țeapăn, biserica Budăi grîu verde în dominanta transport, Sîrca livadă, siloz în module cilindrice, numai frumusețea lucrurilor condamnate, n-ar fi rău cu omul, indiferent morții altora, dacă n-ar grăbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altă linie, am venit pe asta și mergem încolo, Timișoara Iași vagonul 4 clasa I, trenul intercity cît nu s-a blocat în suficiența limbaj, unda Călătorie ondină, amar orizontul reflecții se ridică necontenit, cîinele înviorat de vizita la closet, lăstărișurile zgîrie gata să intre pe geam în tren, prefigurează vorbirea pînă dă în vorba altora și ea i se face condiție, sondele de țiței în praful marginii de sat, două sonde, comuna Tinca, vechi toate casele, toate mnemotehnică, firul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
porumbul petice îngrămădite ca și casele, Uileacul Beiușului/Uileacul de Beiuș variante, prăpăstiile de defileu dau înapoi de cîmp, dealurile goale după cheile împădurite cu foioase și benzi de conifere, Șuncuiuș sau Ioaniș și o inscripție bilingvă, Finișul sălbăticia în lăstărișuri, prunii îndoiți de rod, Beiuș turlele bățoase, Apusenii dimpotrivă în lanțuri, ce mișcare sufletească să-i prindă în plasa nici îmbrăcați nici dezbrăcați, nici antropoizi nici jivine! Ora 12,42, în autobuzul Oradea Alba Iulia, în autogara Ștei călătoriile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rezervat cu siguranță și mie. Și cine știe dacă nu va fi și mai rău decît ceea ce văd acum. Poftiți, Excelență, ce onoare, ce bucurie pe capul meu. Mulțumesc, sînteți drăguț, domnule avocat. Curtea este neîngrijită. Pietre, scînduri, frunze uscate, lăstăriș, trotuare verzi și crăpate, îndepărtate de fundația casei. Pereții sînt gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele, cu tencuielile căzute, te dispun la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
17 ianuarie [1950], marți dimineață Draga mea dragă, Frigul s-a mai muiat; dimineața e strălucitoare; chiar dacă acoperișurile sunt pline de zăpadă, azi dimineață, când s-au deschis ușile de la balcon pentru a se face „curat“, o puternică mireasmă de lăstăriș a cuprins biroul și camera ta. A sosit ieri cartea poștală în care îmi spui că ai primit darul sau mai degrabă darurile de la Alexandre; am fost foarte încântată; mă gândesc că meriți și tu acele sărmane bucurii care îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
celor care s-au străduit să-și însușească 28-30 oct. 1949 [ROMA OSTIA]* Excursie la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri. Pasere grande? No; pasere piccoletta. Paseri, ciocârlii, poate câte un sturz. Trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în care ideea că împărăția Domnului se apropie nu poate decât să-ți învioreze curajul. Venerația mea retrospectivă pentru Ioan Botezătorul, ființă umană cu pielea fină, ca orice muritor, crește cu fiecare sfert de ceas care trece căci, în acest lăstăriș arzător, urzicător și înțepător, a merge cu picioarele goale, îmbrăcat într-o zeghe din păr de cămilă și a-ți căuta în această pietrărie hrana compusă din lăcuste și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau despletind pârâiașe zglobii pe versanții dealurilor. Susurând printre crengile moarte ale lăstărișului doborât peste iarnă, pârâiașele acelea erau atât de limpezi, încât lesne ți-ai fi putut face o idee despre limpezimile neasemuite ale cristalului pur. În liniștea înaltă și aerul acela curat al pădurii ciripitul vioi al păsărelelor părea că măreau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sensibile ale simțurilor, mai întâi i-am auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă, porii pielii mele au tresărit cu nerăbdare, ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
persoană de contact Cristina Jianu. A. M. GRAD pompierii informează l Sâmbătă, 21 august, la ora 21,55, a fost înregistrat un incendiu pe raza localității Urseni. Au ars 2,5 hectare de miriște și 3 hectare de vegetație uscată și lăstăriș. Incendiul s-a datorat unui foc aprins probabil pentru igienizarea prin ardere a terenului. Și în acest caz s-au deplasat pentru intervenție pompierii de la Detașamentul I Timișoara, incendiul fiind stins la ora 23,40. l Miercuri, 25 august, în jurul
Agenda2004-35-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282817_a_284146]
-
să mi-l consacri. Toate cele bune, Nicolae Manolescu Dăm în gropi Dacă privești pe fereastra redacției noastre, o zărești: imensă, neverosimilă, ca o gură de monstru căscată - îți dă fiori. A crescut în ea o vegetație sălbatică, buruieniș și lăstăriș, au crescut pomi care, curând, vor prinde putere și se vor face pădure. E groapa de fundație a unei clădiri începute și abandonate. În centrulul Bucureștiul. Aproape, spre Calea Victoriei, dai de alta. Și tot așa: capitala noastră e plină de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
prin zborul ei în zigzag, se lasă ochită atît de greu. "într-o seară liniștită de martie, în pădurea Cărbunari de lîngă orășelul în care trăiam pe atunci, am tras într-un sitar care-și făcea zborul de nuntă deasupra lăstărișului. A căzut, l-am ridicat, nu era mort. L-am luat în palmă. îi simțeam inima cum îi bate repezit, aproape ca o tremurare. Dar nu aceasta m-a impresionat, ci ochii. Nici o altă pasăre nu are ochi ca sitarul
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
că politicienii de atunci erau făcuți din alt aluat decât cei de azi. Pădurea Adeseori ni s-a întâmplat, plecând de la redacție, să ne oprim și s-o privim șocați. Văzută de sus, toată izbucnirea aceea de vegetație este impresionantă: lăstăriș de nepătruns, dar și pomi diverși, nu pui de pomi, ci arbori cu tulpini viguroase și coroane ample, prin care vântul trece cu tânguiri nedescifrate. Felul cum, parcă dintr-o dată, din senin, din nimic, a prins putere acolo vegetația vorbește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
impresia de mecanism al ororii în care nimeriseră partizanii. Apoi, șabloanele îți induc o nemulțumire estetică, care crește pe măsură ce curiozitatea, aflată în căutare de detalii concrete, cere un material în stare să-ți satisfacă nerăbdarea. Norocul este că, presărate prin lăstărișul expresiilor de lemn, cititorul găsește paginile de jurnal pe care Constantin (Ticu) Jubleanu l-a ținut în anii de luptă în munți, apoi scrisorile luptătorilor și, mai ales, calupul de fotografii înfățișînd ascunzătorile, protagoniștii și ultimele împrejurări ale anchetei. In
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
feluri! îngrozit de moarte, piticul înfulecă-n grabă bureții, spre a nu-i lăsa pe mâna 138 Miros de roșcată amară iezmei, și-o rupse la sănătoasa. Niște plăieși, care se hârjoneau cu domnițe, îi găsiră trupul înțepenit, prăvălit în lăstăriș, ars la ficați de mânătărci. — Da’ de ce trebuie eu să mor? am întrebat, nemulțumit. — Ca să învii mai falnic, mi-a răspuns el serios, ai să mori des, ai să bei cu dracii și ai să vii înapoi. își urma apoi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era de acord, așa că își înfipse pintenii în burta calului, care o porni în galop pe o potecă ce intra în pădure. După el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice ca să cuprindă spațiu liber de lăstăriș, atingând picioarele călăreților. Parcurgeau un tunel verde proaspăt, depărtându-se de fumul și mi rosul de grajd
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice ca să cuprindă spațiu liber de lăstăriș, atingând picioarele călăreților. Parcurgeau un tunel verde proaspăt, depărtându-se de fumul și mi rosul de grajd al taberei. Ajunși la malul lacului, Selin nu-și credea ochilor, atât era de albastru. Se opri să privească lacul, deși nu-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se despărțiră amical, fără să și mărturisească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oare treaba ta? Ce spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă, spunea sfinția sa, ea trece printr-un lăstăriș: de o parte mărăcinii fricii de moarte, iar pe de altă parte florile dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă întreb: oare i-am dovedit destulă dragoste lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui: o căsuță ca pentru pitici...Eu nu am alta de făcut decât să-mi lepăd puținul bagaj în locul de mult știut și să ies la întâlnirea cu pârâiașul zurbagiu de dincolo de portiță... Nimic nou pe malurile lui încărcate de lăstăriș și iarbă încă verde. Îmi răcoresc chipul cu apa limpede precum „Lacrima Cristi” și mă întorc în chilie, unde bunătățile aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe masă... Călugărul, ca de obicei, nu-i de față. Mănânc pe așezate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]