189 matches
-
terminarea facultății, o vându pe o cămilă. Totuși Naranbaatar nu ar face așa ceva”, gândi Ema. “Dar femeile acestea... nu se știe... ar da-o și pe o capră. Una mongoleză! “. Bărbații se întoarseră după patru luni. Ĩntr-o seară, se auziră lătrături puternice de câini, clopote de oi și capre. Ema fugi cu bucurie să-l întâmpine pe Naranbaatar. Sarcina sa devenise deja vizibilă. Dar ce s-a întâmplat? Ești însărcinată? Și eu nu am știut, spuse încântat de veste, Naranbaatar . Noaptea
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și în speranța că femeia nu se va ascunde de el, inspectorul intrase în curte. Nu se sinchisise prea mult de lătrăturile câinilor. Încercase în câteva rânduri să se facă auzit de cineva din casă, dar degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, îi spusese să nu mai bată în geam, că femeia este dusă la biserică la o
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
de brazi falnici își deschisese ușa primitoare... și două chipuri brăzdate de timp și așteptare, acum fericite - mama și tata - îl îndemnau prin zâmbete, perechi ale unor gesturi largi, să intre. De undeva din spatele lor, țâșnise într-o explozie de lătrături chiar Câine, bătrânul său ciobănesc... Pătruns de clipă, simți cum durerea din spate i se topește. Culcat pe iarba verde, parfumată din fața casei, primi pe obraz limba aspră și dezmierdătoare a prietenului patruped. Sub privirile părinților, ultima scânteie fulgurată de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
doar câteva zile până la Crăciun iar eu, de Anul Nou, intenționam să părăsesc Observatorul și să plec la părinți, așa, cam pentru vreo săptămână. Nu știu cum reușisem să adorm buștean și nici cât anume am dormit așa, dar m-au trezit lătrăturile furioase ale câinelui lui moș Bursuc. Lătra atât de tare, încât mi-a venit să cred că din clipă în clipă va sfâșia pe cineva. M-am trezit zăpăcit, mi-am pus căciula pe cap și o haină pe umeri
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
în soartă, la câte un om bogat, cu vilă și cu poartă... Dar sfânta libertate a lor, a celor mulți ce nu cuvântă, rămase amintire ce-n lunga noapte, cu jale, o mai cântă... În zgardă, gâtul strâns legat, sugrumă lătrătura, de nici nu știe omul când altul rău îi calcă bătătura. Grăbiți, își fac atâția case ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și soarta. Se-adună greu și pun de o ședință, să
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
și în patul din dormitor apoi, obosit de effort adoarmea în fiecare noapte chiar la picioarele bătrânei. Lătra cu putere la cel mai mic zgomot și nici măcar o muscă, nu prea avea loc de el în bucătărie! Toate zbenguielile și lătrăturile lui îl iritau și apăsau nervii agentului rus aflat undeva prin zonă: Acesta trebuia să înregistreze zi și noapte, fluxul aproape neîntrerupt de semnale sonore inutile, transmise de la... coada cățelului! Trecuse mai bine de o săptămână și rușii încă nu
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Astăzi nu mă dau pă nime’/ Măine-or crește spini pă mine!”; “Suflet lângă suflet, multe dobândești/ Dacă ai credință și dacă iubești!”. În același timp, populația României trăiește (a se citi “respiră fiziologic”) la nivel vegetativ, “trăiri” care au generat lătrături manelistice ce nu merită reproduse. Poporul român știe că este un popor ales de Dumnezeu, populația nu știe că nu face parte din poporul român. Eu, unul, iubesc poporul român dar mă feresc, pe cât posibil, să intru în contact cu
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se răsti”, „(fam.) a tuși (răgușit)”, „(argou) a face reclamă (strigând la ușa magazinelor)”, „lătrătură”, „răsteală”, „țăcănit/lătrat (de mitralieră)”, „(fam.) tuse răgușită/tignafes”. Există trei omonime sack: 1. „sac”, „geantă”, „tolbă (a poștașului)”, „rochie largă fără cordon”, „a pune în sac”, „(argou) a concedia”; 2. „a jefui”, „jaf”; 3. (înv.) „vin sec” (n.t
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se sparse la picioare, în țăndări de rime / [...] Orașul, până departe, urca în baloane de săpun./ Lesa roșie număra tactul, domol./ Aerul rămăsese gol./ Lumea se sufocă brusc./ Guri puse pe fața lumii ca niște bătături/ scoaseră, laolaltă, vaiete, gemete, lătrături.../ Și-n gălăgia colosală care urca în casă/ între suspin și efort, ea-și îndesă batista între dinți/ să tacă odată lumea cea ieșită din minți./ Iar sângele țâșni din batista vie, albă, răcoroasă.” SCRIERI: Cântece de trecut strada, București
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
ghicind că primejdia de care fugea, atât de ciudată, atât de legată de trecut, se amesteca de acum înainte cu primejdia de care fugea celălalt. Că viețile li se amestecau. În depărtare răsunară un glas mânios, un ordin, apoi câteva lătrături. Și tocmai atunci o smucitură urni întreaga garnitură, iar Pavel simți, în trupul lui și în aceeași clipă și în trupul femeii, efortul involuntar al tuturor mușchilor încordați în copilăreasca dorință de a ajuta plecarea trenului. Mișcarea lui se acceleră
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare’’ în timp ce Miki și Piki sunt pe punctul de a se ,,confrunta’’: mârâituri, lătrături...) Gigel: Stop! Liniște! Aici nu-i circ, ci locuință!... ( trage husa de pe colivia lui Coco) Coco: Scandal! Scandal! Gigel: Da Coco, scandal... Coco: Circ! Circ! Miki: Uite moțatu’! Circ!? Gigel (vede avizul pus de Miki): Cine a pus avizul? (Piki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Coco, ia vezi, au venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către balcon strigând : Hoațele !; apoi nu mai auzim) Miki: La revedere moțatule ! La revedere, coloratule ! Piki (care asculta muzică, își dă căștile jos ; auzim o muzică simfonică violentă « acompaniată » de lătrături singure și în duet, care dă o patifonie muzicală aparte ; Miki își astupă urechile) Ce, Miki, nu-ți place ? Vouă, copii, vă place ? Da !Miki, l-am văzut pe Coco intrând în balcon. Unde-i ? Miki: Eu nu sunt paznicul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mai multe gramofoane puse în mișcare deodată, cu plăci diferite. Michel deveni impudic, și cum femeile se revoltau, se enerva că i se strică efectul povestirii. Vocile se ridicau. Am fost luat ca martor. În același timp, la ușă începură lătrături diferite. Tânărul Grégoire, galben și unsuros ca un sparanghel fiert, își făcu apariția: Tante Eliza scuză: "Grégoire adoră animalele!" Nu puteam pricepe gradele de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre case. Poftă bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov. 1904. În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mărturisește că târgul de provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea. Un alt lătrat mai plin, mai puternic se auzi. Pădurarul începu să cheme: —Na, na, Frișca, naa! Lătrăturile se apropiară. Un câne frumos, negru, cu botul roșcat, ieși la douăzeci de pași în urmă, pe cărare, privi la dreapta, la stânga, după aceea se apropie în fugă de cei doi vânători. —Aici, Osman! strigă boierul. Unde mi-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De-acu eu socot c-ai să stai la noi... Boieru-i om cumsecade. —Adevărat, e om tânăr și deschis, mărturisi Lepădatu pe gânduri. Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și prăjituri, potrivit obiceiului, am fost de față când a fost sacrificată scroafa pentru zeiță... Astăzi, la circ au loc curse de cai. Zgomotul copitelor trezește forțele ascunse ale Naturii, datorită cărora câmpiile noastre vor fi mănoase. Iar acum... Auzi lătrăturile acelea? Sunt vulpi. După tradiție, la idele lui aprilie sunt prinse cu zecile și li se leagă de cozi torțe aprinse, pentru a se respecta riturile vechi ce apără câmpurile și viile de calamități. Acum vulpile aleargă în arenă... Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privire și ar fi știut ce fel de combustibil consum. În luminatorul de sub camera mea e legat un câine. E un lătrător talentat, latră cât se poate de bine. L-am ascultat tot timpul cât mi-a vorbit Lorne. În lătrăturile lui prelungi și ascuțite avertismentul vibrează monstruos de-a lungul pereților ca de canion. Are nevoie de furia asta primitivă. Are răspunderi mari. Urlă de parc-ar păzi porțile iadului. Plămânii lui sunt fără fund. Furia lui diavolească e uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furnizori echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care o arunci după câteva clipe de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea Între ei, fără să Înțeleagă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lawrence dosise Într-o pungă de hârtie câteva bucăți de carne, pe care avea, la noapte, să le Împartă cu Spinoza, pregătindu-se sufletește de pe acuma pentru a descifra adevărurile pe care i le va aduce la lumină luna plină. Lătrăturile la ceas de noapte aveau să-i limpezească mintea, separând grâul de neghină și adevărul ultim de adevărul brut. Oliver desprinse o bucățică de carne de pe frigăruie și o vârâ În gură. N-are nici un gust”, spuse el, oarecum dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]