2,387 matches
-
raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum” - Totem; “Doar el, doar lupul singur, stă deoparte,/ Nu poate juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte./ Alege și prigoana, și
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei Maria Namila mieunau și săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau pe o parte, membrii ex-bandei lui Malhoa ieșeau pe alta, uneori puteai să juri că Angelo controla de la distanță toată învălmășeala, mai târziu Zuca avea să spună că
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
colegii săi să nu se trădeze, așa cum, de fapt, se întâmplă în fiecare dimineață): BÂRBAZÂMO CEKA? OLIMPIA (pentru o secundă descumpănită): Aââh?... RAFAEL (naiv, senin, debordând de amabilitate. Evident nu face decât să Ťtraducăť replicile afazice, de neînțeles pentru ceilalți, lătrate de Tanasâcu): Zice că ce să fie? TANASÂCU (lătrat): HÂP HÂPA? RAFAEL (Ťtraducândť candid): Zice că pentru ce îți bagi nasul? OLIMPIA: Aha!...Cică la de ce să-mi vâr nasul... Domnii s-a trezit azi cu puțele nițeluș sculate și
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
meu avea dușmani din invidie. Văd că și acum are. Au inventat tot felul de minciuni.” Semnificative sunt cuvintele celebrului sau cântec:„Sânge rău de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța, Ungaria, Ucraina. Ce timpuri!... Coborî La Berbecu Cireșica ( În locul unde a fost restaurantul, mai tarziu Cireșica, a rămas decât un amărât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de lirism ŕ rebours, extras din cea mai penibilă realitate cotidiană: "Nu mai e bere la berărie/ mor cartiere latră tramvaie/ pe umejoare ruguri de paie/ se coc eretici de meserie,/ doamnă cerneală du-te-n pâraie/ fă-te pădure, doamnă hârtie.// La berărie nu mai e bere./ Pute-a cutremur. }in-te de clanță./ Iar e de lucru la
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
meu avea dușmani din invidie. Văd că și acum are. Au inventat tot felul de minciuni.” Semnificative sunt cuvintele celebrului sau cântec:„Sânge rău de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța, Ungaria, Ucraina. Ce timpuri!... Coborî La Berbecu Cireșica ( În locul unde a fost restaurantul, mai tarziu Cireșica, a rămas decât un amărât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la o adiere de vânt. Atunci, însă, toată lumea vedea numai teroriști. Copiii și învățătoarele au fost mutați într-o cameră cu geamurile camuflate cu pături și toată noaptea a alergat, cu arma în mână, de la un geam la altul, după cum lătrau câinii. Toți erau convinși că urma un atac și erau pregătiți să apere copiii. În 25 decembrie, dimineața, prin intermediul televiziunii se făceau somații ca cei care posedă arme să le predea. Cum profesorul Sandu Golcea deținea arme de vânătoare, dar
Agenda2004-50-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283141_a_284470]
-
degetele crengilor împreunate/ la mari înălțimi/ ca o împletire de spirit și trup/ sub soarele ca mierea apusului/ lunga aripă a toamnei/ atinge frunzele și sufletele noastre“) este al înaltului și începutului de lume, un loc „unde câinii/ nicicând nu latră/ cocoșii nu cântă“: aici ființa plutește, se rupe de lume, se mișcă pe ape, trăind mereu nostalgia departelui. De această geografie interioară al cărei reper esențial rămâne sudul solar al Mării Egee, se leagă tema balcanismului, atât de prezentă, de aproape
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
9. Ion Vădan; 10. Laurențiu Ulici. Lipsește numele scriitorului Radu Vasile. * "Gândurile mele - se plânge Bujor Nedelcovici în LUCEAFĂRUL (nr. 26 din 7 iulie 1999) - sunt ca niște câini. Nu-mi dau pace zi și noapte. Mă hartuiesc, mă încolțesc... Lătra! Musca! Urlă! Îmi smulg liniștea și bucuria de a fi și a trăi!" Din nefericire, gândurile lui Bujor Nedelcovici nu-i dau pace nici cititorului. * Florin Ioniță, eminent profesor de limbă și literatura română, comentează cu umor în VINERI (suplimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni": la trecerea mea, simțind prezenta străină în spațiul coșmaresc al acestor desene animate aberante, simpatic-înfiorătoarele patrupede au apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
care trăiește pe maidan prin instituirea lexicală a unei pseudo-rase, a căpătat și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur, de a oferi un singur cuvînt pentru desemnarea a ceea ce era descris mai înainte cu ajutorul unor sintagme: "un maidanez ce ne lătra cu patos" ("Evenimentul zilei" = EZ, 2245, 1999, 12). într-un text jurnalistic, în care se observă pasiunea pentru variația sinonimică, obiectul prezentării e identificat prin termeni generici, sintagme descriptive, elipse lexicalizate, substantive colective: "zeci de mii de cîini vagabondează", "mușcăturile
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
sau a patra - Asociația Scriitorilor Români de pe Côte des Neiges etc. - să mă opresc aici, cum le vei boteza? Nu-i așa că este bine să fim cât mai divizați și să Încurajăm cățeii să stea cuminți pe lângă stăpâni și să latre numai cum vor șefii de la ambasadă? Înțelegi ce vreau să zic? (vezi scrisoarea de felicitare la Înființarea ADAS a ne-excelenței sale, ambasatricea României la Ottawa). Un nene scriitor (ăla mai mare și puternic, oltean sadea - cred că l-ai remarcat
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
se spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
acum două sute de ani ne-am fi întîlnit în zori, cu spadă sau pistolul în mînă: fascist, bolșevic, ceaușist, ultrareacționar, antidemocrat, socialist răsăritean, Goebbels, Vâsinski etc., etc. Acum nici să-i dai în judecată nu mai are rost. Nici unul dintre lătrai nu a răspuns pe puncte la ceea ce am spus în mod real: avea rafala pregătită dinainte, gata s-o sloboadă la grămadă. Cu acesti ciborgi arvuniți nu se poate duce o polemică, ci doar un război. Nu mă adresez lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
al Adevărului știe probabil că "insultele"enumerate de el pot fi luate în seamă cel mult juridic vorbind drept calomnii. Insulte pot fi găsite însă în fragmentul citat din editorialul sau: "urlet de jivine întărîtate" de exemplu e o insultă. "Lătrai" e o insultă. "Ciborg arvunit" e tot o insultă. Manieră în care editorialistul înțelege să expedieze identitatea repondenților unei polemici pe care a provocat-o e de asemenea insultătoare că intenție: "Bursierii, ghedesistii, intelighenții au expectorat..." Nu era mai simplu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
altul, lumina din cameră „scuipă cheaguri de sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge cu lama subțire/ pregătit să iasă în întuneric/ și să taie lacul în două”, în Iubiți săteni niște „palizi amanți” (ca în Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
zilei, coborî pe o * * * tarla unde combinele își croiseră primele brazde. Tot vecinii fură aceia care telefonaseră la spital Boabele de grâu risipite prin miriștea înaltă, îi potoliră după salvare. Când sanitarii se apropiară cu targa, foamea. Pepita îi opri lătrând furioasă. Nici vorba bună, nici Un tractorist se apropia hoțește să-l prindă. Mai amenințările nu reușiră s-o potolească. Numai mult îl simți, decât îl zări. Zbură speriat. În urma lui, geamătul scos de bătrânul Constantinidis, o făcu să tractoristul
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
acceptase s-o însoțească prin Zări un stol de porumbei, fâlfâindu-și aripile pe toate locurile pe unde se ducea „cucoana”, dar după deasupra unei clădiri înalte. Se alătură, încredințat că ce văzu ce văzu, începu să fugă către casă, lătrând va găsi ceva. Coborâră pe terasa unui bloc înalt. În furioasă pe aleea pustie. Bătrânul Constantinidis îi cușca porumbeilor nu era nimic cu care ar fi putut să-și deschidea ușa, o lua în brațe și ofta, mângâind-o. potolească
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
Târziu, când soarele Fiecare mișcare îi producea dureri infinite. Încetă să se se cățărase în culmea bolții cerești, se auziră pași. mai zbată, așteptându-și în nemișcare sfârșitul. Pepita Zgomotul lor buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și amintească de albeața femeii zărite-n grădină. Privi porumbelul câteva clipe, săltă acoperișul Fusese
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească.
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
-i ducă de unde au fugit; uneori mai șterpelesc ceva, de uz imediat necesar, căci teama de un "univers concentraționar" este încă puternică, până vor deveni adevărații, dexterii, hoți. Și nu prea se aud (spre deosebire de câinii hoinari municipali sau comunali, care latră de mama focului, sau de decenți greviști, sau de orice "manifestanți" care protestează cu vociferări). Nu ne invadează viețile nici cât VIP-urile sau politicienii mediatizați de televiziuni, de presă, de spectacole ori afișe electorale. Uneori sunt bătuți de poliție
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
Atingeți o problemă sensibilă care m-a preocupat mult timp. În urmă cu cîțiva ani, am propus Uniunii Scriitorilor o dezavuare publică a scriitorilor (fără să fie nominalizați) care au colaborat cu puterea comunistă. Cîinii de pază au început să latre pretinzînd că am cerut "un tribunal ale cărei sentințe să aibă putere executorie" sau că aș fi "procurorul general al națiunii române". În Franța, după 1944, a funcționat "Comitetul Național al Scriitorilor" care a avut drept scop să analizeze activitatea
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca o mașină infernală.../ Focul trosnește/ pe vatra cu păcate,/ doar lumina poeziei e astrală." Nicolae Sinești e și un baladist sensibil, un senzor al ravagiilor timpului în contra minții și inimii poetului. Ce nu va înceta să-și
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]