289 matches
-
Pavel, Stela Marinescu-Ciuciu; cobzarii Ion Zlotea și Ion Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă, Nicolae Crăciunescu; fluieriștii Ion Văduva, Damian Cârlănaru, Ion Vădeanu; taragotiștii Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc. Repertoriul lui Nicu Stănescu a însumat toate piesele „clasice lăutărești”, moștenite din secolul trecut, cât și melodii, romanțe și jocuri populare culese și prelucrate chiar de el, fie pentru instrument, fie pentru orchestră (de exemplu "Hora Furtună", aranjată pentru orchestră de însuși Stănescu). Din repertoriul său nu lipseau piese culese
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
și melodii, romanțe și jocuri populare culese și prelucrate chiar de el, fie pentru instrument, fie pentru orchestră (de exemplu "Hora Furtună", aranjată pentru orchestră de însuși Stănescu). Din repertoriul său nu lipseau piese culese de la reprezentanții muzicii populare și lăutărești a mahalalelor orășenești precum: "Căruța poștei", "Sârba de loc", "Doina Jiului", "Brâul pe șase", "Geamparalele", "Cimpoiul", "Hora Pizzicato", "Doina Oltului", "Ciocârlia" până la propriile lucrări ca "Sârba de concert", "Hora Miorița", "Hora spiccată", "Ceasornicul", "Sârba de la Praga", "Amintiri din Orient", la
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
la casa de discuri Electrecord primele plăci ale lăutarilor și, ulterior, și la Columbia Records. Fiul lui Nae Pătatu și al Ilincăi, vioristul Constantin Burlan-Pătatu a continuat tradiția muzicală a familiei mai departe. Acesta a creat o formație de muzică lăutărească la Târgu Jiu, în care mai cântă soția și fiica sa, solistele Margareta Burlan și Carmen Burlan, precum și diferiți muzicanți angajați ocazional. Un alt centru muzical important din Gorj este orașul Târgu Jiu și satele vecine. Aici au fost în
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
din registrul de piept în falset. Dar într-un cântec de dragoste ca pe Vlașca, preluat aproape aidoma dintr-o culegere din Clejani, Giurgiu a etnomuzicologului Gh. Ciobanu care-i fusese coleg la Conservatorul bucureștean, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc. În anul 1968 este distins cu medalia
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
Conservatorul bucureștean, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc. În anul 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a, pentru activitatea sa ca dirijor și solist la Orchestra de muzică populară „Miorița” a Filarmonicii din Brașov.
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a "Rapsodiei Române nr. 1 în La major
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
epic, altele celui liric. Ca origine, piesele cu text românesc sunt fie țărănești, fie orășenești sau creații ale mahalalelor bucureștene. Aceeași diversitate se poate constata și la jocuri: pe lângă cele de origine țărănească, se întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
sau și a celor căsătoriți dacă nu au fost cununați religios. Cântecul executat în asemenea împrejurări este "Bucură-te mânăstire". După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta din urmă a fost integrată în stilul lăutăresc local. Așa cum se prezintă, acest cântec nu are nicio legătură cu bocetele țăranilor din zonă, așa încât rămâne cântec specific lăutăresc.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta din urmă a fost integrată în stilul lăutăresc local. Așa cum se prezintă, acest cântec nu are nicio legătură cu bocetele țăranilor din zonă, așa încât rămâne cântec specific lăutăresc.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
care, la vârstă școlară, au protestat împotriva rasismului care-i expediase în fosa, sub scenă, pentru că un cor de elevi nu poate fi, pe 23 august, decât de culoare albă. Din fosa, cei trei romi au început să cânte muzică lăutărească, ruinând festivitatea. În școala primară, Sidonia simte disprețul învățătoarei care o muta în ultima bancă și o trimite acasă atunci când sunt inspecții școlare. Și își dorește să îndepărteze de pe corpul ei culoarea și alte semne care ar putea să dea
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
le (singular, "manea") sau muzica de manele constituie un gen muzical, originar în comunitățile etnice de romi din România. Genul are influențe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din practic toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 și este notată în neume bizantine (asemeni pieselor cuprinse în "Spitalul amorului"). În înțelesul actual, maneaua a apărut în comunitățile țigănești din anii 1950-1960, ca reacție la sofisticata muzică lăutărească. Maneaua era o muzică accesibilă, cu text, ale cărei versuri descriau în mod idilic aspecte ale vieții duse de romi. Nu sunt cunoscute motivele pentru care această nouă muzică a fost corelată cu noțiunea de manea, vehiculată anterior; lăutarii o
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
la Sala Polivalentă din București. Evenimentul, ai cărui spectatori sunt mai ales romi, devine o ocazie prețioasă pentru a reuni pe scenă numele cele mai importante din muzica țigănească de oraș. Dacă în primele ediții poate fi ascultată și muzică lăutărească propriu-zisă, cu timpul se impun muzicile pop-folk balcanice (inclusiv cea bănățeană, încă practicată în vestul țării) și, într-o ultimă etapă, manelele. Studiul muzicii de manele reprezintă un alt aspect al genului, încă lipsit de interes de specialitate. Prima dificultate
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto (folosirea unui tempo stabil) și rubato (modificarea perpetuă a tempoului, urmărind
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
compozitor român, interpret a diferite cântece, aparținând a multiple stiluri muzicale, așa cum sunt jazz, swing, folk și chanson, pe care le-a fuzionat într-un mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte scenei interpretative românești amintind, printre alții, și de șansonetiștii francezi Edith Piaf și Yves Montand. În România, Sergiu Cioiu s-a făcut cunoscut în anii timpurii
Sergiu Cioiu () [Corola-website/Science/309993_a_311322]
-
socială. Andrei Sever Bârzan: În timpul turneului la I.L.Caragiale, mi-a venit ideea să facem un proiect împreună cu niște lăutari pe care i-am cunoscut la un moment dat și cu grupuri de copii, în care să se întrepătrundă muzica lăutărească și hip-hop-ul. Sigur, ce zice Monica e just. Oamenii au nevoi foarte mari acolo, dar până la urmă cred că e nevoie să simtă că ce fac și ce pot face are un sens. Alice Monica Marinescu: Ca să faci cu adevărat
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
(n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în 11 mai 1884: <br> <br>
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor timp de peste 20 de ani, a decis să
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
(n. 16 octombrie 1938, Vărbilău, România), este o cunoscută solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). Persoana publică, politician, cetățean de onoare, misionar creștin, filantrop. S-a născut la data de 16 octombrie 1938 în comuna Vărbilău, județul Prahova, într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești. Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o telegramă din partea Casei de discuri Electrecord, în care este invitată să înregistreze primul ei album, cu doar patru piese. Melodia de rezistență a fost "„Dă-mi drumul nevastă-n casă.”" Și acum versurile "„Dă-
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
Ceaușescu să plângă în hohote. În 1980 are primul său concert în străinătate (Israel), urmând alte turnee, semnificative fiind cel din Berlin (1982) și cel din New York (1983). În 1990, organizează împreună cu Ion Onoriu cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo, aici impunându-se și ca lideri ai etniei rromilor în prima jumătate a anilor `90. În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]