188 matches
-
-mi calde. Crăciun cu Labis... el a plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă, ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur se făcuse-atunci seară. și stele surate strânse
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă, ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur se făcuse-atunci seară. și stele surate strânse grămadă l-ademenira spre ceruri, să-l
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
din temelii: sistemele nu ajung decât târziu la armonie, nu avea nevoie să caute un fractal obișnuit... Oh sinnerman, where you gonna run to? Sinnerman, where you gonna run to? Where you gonna run to? All along dem day Se lașase întunericul afară iar scările coborau în lumina felinarului de stradă. Spre casă, intersecțiile aglomerate se succedau în sunetul nedeslușit al cuvintelor auzite în grabă. Cu atenție și modestie, Carl descuie poartă și recunoscu scârțiitul lemnului înalt. Unul după celălalt, arhetipurile
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
iar scările coborau în lumina felinarului de stradă. Spre casă, intersecțiile aglomerate se succedau în sunetul nedeslușit al cuvintelor auzite în grabă. Cu atenție și modestie, Carl descuie poartă și recunoscu scârțiitul lemnului înalt. Unul după celălalt, arhetipurile serii se lașară uitate prin consemne noi. Toată această liniște subita se desluși într-un zâmbet de noapte, ca și cum acest vechi punct de vedere similar științelor exacte își modifică statutul și devine un atractor straniu. ------------------------------------------------------------------------------------- Fractal - Termen introdus de Benoit Mandelbrot în 1975
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu, venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani. I-am făcut o epigrama, ne zice. O merită: Medrea când îmi ține calea
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356317_a_357646]
-
cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani. I-am făcut o epigrama, ne zice. O merită: Medrea când îmi ține calea
SINGUR CU ZAMBACCIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356351_a_357680]
-
Articolele Autorului Crăciun cu Labiș el a plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur să făcuse-atunci seară. și stele surate strânse
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356762_a_358091]
-
plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur să făcuse-atunci seară. și stele surate strânse grămadă l-ademeniră spre ceruri, să-l
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356762_a_358091]
-
care ziarul se implicase în rezolvare unei probleme pentru un tanar ce fusese nedreptatit.Asta mi-a dat ideea să le solicit sprijinul pentru a scăpa de muncă de pe șantier, având în vedere boală din copilărie care chiar dacă trecuse mai lașase ceva sechele ce o putea reactiva în condiții precare.. Așa că le-am scris destul de inspirit..și nu peste mult timp am primit o scrisoare prin care eram invitat să mă prezint la Spitalul studențesc de unde am fost îndrumat sprea secția
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346203_a_347532]
-
mă simt ocrotita! Puterea mea venea din propria-mi slăbiciune, din strigatul de moarte al mamei gâlgâind de sânge. Nu știu ce m-a înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
pe care ii trimiteam să stea că lorzii la business class, în timp ce noi trăgeam din mahoarca națională, Carpați! Când terminăm țigară, ne duceam înapoi să ne reluăm locurile de belferi și cu greu îi mai dezlipeam pe colegii care îi lașasem să stea în locurile noastre. Până la urmă nu aveau încotro și se reîntorceau pe locurile lor de la economy class, iar noi doi - Alex și subsemnatul - ne reluăm locurile de „Boier Bibescu”, la business class. Pentru toți, cu excepția " Titratului" , era primul
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
gestul de a înghiți bilă de cauciuc pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Materializare în cuvânt / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]
-
Vru să râdă dar se abținu. Era periculos să faci chiar și cel mai mic zgomot. Și iar mai urca putin.Se apropia de vârf. Privi cu coada ochiului în jos, subtil...sub el se află lumea pe care o lașase în urmă și sus îl aștepta o nouă victorie existențiala. Mai era atât de puțin și totuși părea atât de mult...dar se încuraja singur, căpătând noi forțe, gândind la ceea ce chiar el scrisese, gândind la nerezistenta de care acum
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
suferințele. Mai ales când stăteam la cozile nesfârșite pentru a cumpăra porția de pâine neagră pe cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastră hotelului nu am luat seama că valul albastru-transparent al inserării se lașase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La „Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
-Salut Florine! Salut Cocoșel! Cum o mai duceți? -Bine. I-am răspuns.Dar tu...?! - Mă lupt cu veșnicia... -E bine de tine, nu mai ai necazurile noastre. Ne amenință expropierile făcute de comuniști, spuse cu glas șoptit Cocoșel. Înserarea se lașase peste urbea de la poalele Dealurilor Oltului, Marcului și Verdi. -Poftiți, intrați domni mei, luindu-ne de dupa gât Ștefănescu. Am intrat în Grădina de Vară și ne-am așezat la o masă asupra căruia se aplecau crengile unui nuc bătrân ale cărui
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
mea. -Are o scuză. Trebuia să încrimineze situația ta de burghez. O impuneau cenzorii comuniști. Să lăsăm asta... L-am privit cum își soarbe liniștit și gânditor vinul din cană de pământ ars pictată cu motive oltenești. Între noi se lașase o liniște adâncă lungă de aproape șaptezeci și cinci ani. -Dragă Gib, ce mai face Nelu-Onică? -Ce să facă și el!? A depus o cerere la Școala de Ucenici, unde preda muzică, pentru a primi un concediu de îngrijirea sănătăți. Dar... nu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
fost și eu în sala Teatrului Național, în anul 1927. A fost un succes. Am citit-o și în volum, apărut la „Scrisul românesc” din Craiova. Am tăcut. Tăcea și el. Sorbeam în liniște din vinul rubiniu de Drăgășani. Se lașase înserarea și eu, încă, priveam gânditor de la fereastra hotelului trecătorii orașului meu natal de pe bulevardul Gib Mihăescu.” *** -Bună dimineață, Florin! O auzi din bucătărie pe Țină. -Bună iubita! M-am ridicat din pat, am făcut câteva exerciții ușoare de gimnastică
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Cine crede că-ndura-vom Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî pieire Învelindu-l într-o fașă? Cine, cine, oare cine După veacul de risipă, Ar putea să mai aline Precum voi, poeți de-o clipă, Tragedia care vine...? Cine să se-nvrednicească Fără har, fără simțire, Fără
VOI, POEŢI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357225_a_358554]
-
măi șchiopata vântul printre sâni de sărut, măi zornăiam pe crucea ei din când în când, măi mă nășteam fântână din trupul ei de lut. SONET Plecasei într-un vânt de seară, Ținând în mână umbră ta subțire, Toamna-și lașase frunzele la gară, Un felinar își atârnase luna în privire. Murise strada-n mahalale, Copaci târzii se despuiau de vise, O ceață suie se ținea de sale Și moțăia pe sânul ploii ce abia venise. Urlă stingher o-mbrățișare, lovindu
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
de traznete de-a dreptul fascinante, mai ales în perioada lor de mare glorie, cănd stăpâneau și cerul și pământul. Fulgerele, întrecandu-se unele pe altele, luminau cerul pe spații mari făcând pentru o clipă din noaptea care părea că se lașase - o zi luminoasă, iar trăznetele care le însoțeau concomitent, ne aminteau că sunt în imediata noastră apropiere. Spectacolul jocurilor de artificii pe care le vedem la diferite ocazii, oricât ar fi de fastuoase, rămâneau doar un biet joc față de ceea ce
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
pentruca descoperisem ceva atat de frumos că împărăția harului ce merita efortul de a ma rupe de mediul în care trăisem în copilărie și adolescență eram prea convins de cine avea dreptate. Însă toți acei ani trăiți în împărăția păcatului lașaseră urme asupra mea aveam nevoie de o reorganizare a valorilor, a ideilor, a gândurilor. Îmi luăm cărți și mă retrăgeam vară în natură câte o zi întreagă meditând, citind, rugandu-ma, aveam nevoie să ies din acel mediu sufocant, dur
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
și lăcesc. - Unde vezi tu așa timp, este foarte cald afară! Ce e cu tine odată îl zici pe r altădată nu. Ia zi: rata - Lrață - Lasă, esti răsfățata, asta e, ști să zici și nu zici. Mama ei ne lașase cu ce haine să o îmbrac. Pantalonași scurți cu o bluzică asortata. O dezbrac de hainele de casă. Cand rămâne în pielea goală începe să fugă prin casă. - Sunt Tărzănel, sunt Tărzănel, așa zicea tăticu când era micuț... Tata e
CĂLDURA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360135_a_361464]
-
din refren,Karon reuși mult mai târziu să învețe la pian să o reproduca.Dupa ce părinți ei muriseră,fata mai păstrase o perioadă pianul,dar apoi,în urma unei discuții cu mătușa îl vându,pentru ca,după spusele acesteia părinții o lașaseră cu datorii.Norocul ei a fost să o întâlnească ,mult mai tarziu pe Victoria și să poată cântă la al ei.Acum cu mâinile fragile,scotea sunetele unui clar de luna,imaginandu-se în patul moale cu somnul ce venea
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai spune-mi!... Mai spune
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
gestul de a înghiți bilă de cauciuc pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, varului Marin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]