276 matches
-
o concubină în același timp. - Trebuie să-mi mai dai și o zecime din mieii și iezii care se vor naște cât timp păzesc eu turmele, în anul în care muncesc pentru tine, a mai zis Iacob. În acel moment, Laban a blestemat sămânța lui Iacob și a plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar fiertură rece de mei, o mâncare de doliu. Când în sfârșit s-au înțeles, Laban s-a dus la Ada și i-a spus să înceapă pregătirile de nuntă. Dar Ada i-a zis că nu se poate: - Nu suntem barbari să facem mirese din niște copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a spus ea bărbatului. Fata poate părea că e gata de măritiș, dar era deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrut să fie stabilită data nunții. Dar oricât a bătut ea din picior, Ada a rămas neclintită. Obiceiul cerea să se aștepte șapte luni de la prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fie schimbate în târg pe lămpi noi. Iacob vedea și el toate astea. Vedea ce făcea Lea și că ea era cea care se ocupa de toate și că ea ținuse lucrurile la suprafață în anii grei în care Laban lâncezise. Bătrânul era complet neajutorat când Iacob punea întrebări cum ar fi dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu atât de mult încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la cortul unde aveam să ne petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
său. Lea a plâns și ea ca să-i fie alături, dar a plâns și de ușurare și de fericire că soarta se dovedea așa bună. Știa că și mama ei plânsese în noaptea nunții, dar acelea fusesră lacrimi amare, pentru că Laban se dovedise un bădăran încă de la început. Lea l-a sărutat pe soțul ei. El a sărutat-o pe ea. S-au îmbrățișat o dată și încă o dată. Și chiar în acea primă noapte, când Lea era atât de fragilă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
săptămâinii, făcuseră deja dragoste în fiecare oră din zi și din noapte. Erau siguri că inventaseră o mie de noi moduri de a primi și a dărui plăcere. Dormiseră unul în brațele celuilalt. Râseseră ca niște copii de prostia lui Laban și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acestea erau singurele mese pe care aveau să le ia împreună, vorbind și descoperind lucruri comune pe care amândoi le gândeau despre familie și avere. Hotărâseră împreună ca la sfârșitul săptămâinii Iacob să se prefacă furios. Să se ducă la Laban și să-i spună: „Am fost înșelat. Mi-ați dat vin tare și pe cotoroanța de Lea în locul iubitei mele Rahela. Toată munca mea pentru Rahela a fost răsplătită cu o înșelătorie, pentru care vreau răscumpărare. Și cu toate că am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spună și lui. - Ești tată, i-a spus Inna. Pleacă. O să te chemăm imediat și atunci o să-ți vezi fiul, primul tău născut, dar deocamdată avem treabă. L-au auzit pe Iacob țipând de fericire și spunându-le veștile lui Laban și lui Ruti, câinilor care lătrau, norilor și cerului. Lea a eliminat placenta și aproape a adormit de epuizare. Dar Inna a obligat-o să mănânce și să bea înainte și i-a pus copilul la piept, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat sexul copilul în mână și a tras pielea ușurel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale soții. O dată cu Ada, Laban își îngropa propria tinerețe, puterea și poate și acea parte bună care trebuie să fi existat la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale soții. O dată cu Ada, Laban își îngropa propria tinerețe, puterea și poate și acea parte bună care trebuie să fi existat la un moment dat în ființa lui. A aruncat primul pumn de pământ, apoi s-a întors și s-a îndepărtat înainte ca cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a devenit mama primitoare. A salutat-o pe nou-venită și i-a arătat cum să se descurce cu sângele, cum să renască o dată cu luna, cum să se alăture cu corpul ei marelui ciclu al naturii. Roata se pornise. Și chiar dacă Laban încă se mai credea capul familiei, venise vremea lui Iacob. Mamele mele, de asemenea, începeau să-și numere zilele cu înțelepciunea femeilor. Și au urmat mulți ani buni. Ploile au căzut la timp, iar apa din fântână era dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că seamănă cu fratele lui, Esau. Când Lea era însărcinată cu Simon, Ruti a lui Laban s-a dovedit și ea însărcinată și a născut un fiu, pe Kemuel, care a fost urmat un an mai târziu de Beor. Laban îi iubea la nebunie pe fii lui cu sprâncenele oblice care la început se jucau luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Leei că seamănă cu fratele lui, Esau. Când Lea era însărcinată cu Simon, Ruti a lui Laban s-a dovedit și ea însărcinată și a născut un fiu, pe Kemuel, care a fost urmat un an mai târziu de Beor. Laban îi iubea la nebunie pe fii lui cu sprâncenele oblice care la început se jucau luându-se la trânta cu băieții Leei, dar apoi au inventat un fel de limbaj secret care i-a închis într-o lume numai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubea la nebunie pe fii lui cu sprâncenele oblice care la început se jucau luându-se la trânta cu băieții Leei, dar apoi au inventat un fel de limbaj secret care i-a închis într-o lume numai a lor. Laban credea că asta demonstrează superioritatea fiilor lui, dar restul familiei era de părere că arăta doar cât de înapoiați erau și închiși la minte. Zgomotul fericit al copiilor era peste tot în jurul lor, dar binecuvântarea noii generații nu era egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
niciodată. Lea trebuia să comande asta. Și până la urmă a făcut-o. - Într-o noapte, când mă plimbam în lumina lunii pline, a apărut în fața mea, povestea Zilpa. La început am crezut că visez. Sora mea dormea la fel de adânc ca Laban și nu se scula niciodată noaptea. Nici chiar copiii ei nu reușeau prea ușor s-o trezească. Dar iată că era acolo, nemișcată. Am pornit-o amândouă de mână în lumina albă a doamnei luni și ne-am plimbat destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din poveste, bătrân deja, au fost impresionați să vadă cum lui Isaac îi tremura vocea, încă speriat de cuțitul tatălui său. Băieții lui Iacob își adorau tatăl, iar vecinii se plecau în fața norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau și familiile lor, roadele câmpului, lâna bună de vândut. Nu doar Iacob nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau și familiile lor, roadele câmpului, lâna bună de vândut. Nu doar Iacob nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia îi suportau autoritatea, mai ales că în ultimul timp parcă se făcuse și mai necioplit și mai violent. Își trata propriile fiice ca pe niște sclave și-și bătea nepoții. Profita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele și mâinile. Dar când n-a mai rămas însărcinată, a început s-o bată și s-o facă în toate felurile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]