459 matches
-
Fiind unul din marii semioticieni ai momentului, e de la sine Înțeles că Umberto Eco va dori să de-construiască În computer corpul romanesc al inițierii. Astfel se convertește abisal frivolitatea genului polițist prin amplificarea cadrului investigat. Tradiția și-a inventat labirintice scenarii inițiatice, prin care ascunde cu strictețe ceea ce trebuie să rămână secret. Cu cât căutarea e mai Îndârjită, cu atât secretul rămâne mai impenetrabil. Scopul inițiaților, al celor numiți În roman „Superiorii Necunoscuți“ („I Superiori Sconosciuti“) care ar constitui faimoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amenințau regatul. Desigur, condițiile naturale ale diferitelor altitudini reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care ar putea caracteriza spațiile nestatale. Acestea par să aibă În comun una sau mai multe dintre următoarele trăsături distinctive: sunt relativ impenetrabile (sălbatice, fără drumuri, labirintice și neospitaliere); populația este dispersată sau nomadă; nu prezintă interes din punctul de vedere al surplusului pe care și l-ar putea Însuși statul. Astfel, mlaștinile (și mă gândesc acum la arabii de la granița dintre Irak și Iran), deltele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și criticul Constantin Trandafir. Așadar, schimbare de paradigmă modernă în una pe care, după 1989, Theodor Codreanu o va numi transmodernă. Am dat doar acest exemplu spre a vedea calea spinoasă, deschizătoare de perspective, aleasă de Theodor Codreanu pe drumul labirintic al criticii și istoriei literare. Și alte cărți care vor urma vor stârni abordări pro și contra. Textele critice care le-au însoțit depun mărturie asupra unei personalități a cărei statornică năzuință a fost urmarea adevărului, în sensul eminescian al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o nouă lume într-o tabără la Iași, impresionat, între altele, de un spectacol cu baletul Copelia. 1959-1963. Urmează liceul la "Complexul Școlar" din Bârlad (actualmente, Liceul "M. Eminescu") și locuiește la internat. În bogata bibliotecă a liceului, descoperă lumea labirintică a cărților. Tot de acum se pun bazele unor prietenii care vor dura peste ani. Se simte atașat de tânărul profesor Constantin Parfene, care îl fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii" denotă, odată mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia", cu mobilizarea unei uriașe și convingătoare demonstrații, din care nu lipsesc "diferența ontologică", "eroarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destul de inefabil de altfel, atrăgând atenția asupra faptului că, parafrazăm, transmodernismul se prefigurează nu atât ca o doctrină, cât mai ales ca un nou tip de spiritualitate, o lume-lumen capabilă să contracareze permanenta primejdie a opacizării printr-o complexitate artificială, labirintică, propusă anterior de către modernism și postmodernism. De la teoriile fizicii gen bootstrap (engl. "a self-sustaining process that proceeds without external help" "un proces care se autosusține și care are loc fără ajutorul vreunui factor exterior"), filosofia Zen și până la dezlegarea Codului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai cu seamă în perioadele când nu eram antrenat în scrierea unor cărți. Cu alte cuvinte, sunt gânduri ale discontinuității, de concediu, ca să zic așa" (Predoslovie, p. 5). Notele publicate, purtând numere în locul datei precise, reprezintă "un scurt popas în labirinticul traseu al existenței": popas de lectură, de reflecție pe marginea ei, de clarificare a unei etape, de punere în lumină a alteia. Flexibilitatea psihică și intelectivă, ca și efortul volițional transpar din cele peste 300 de pagini ale volumului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1783). Numere în labirint reprezintă, pentru cititorul contemporan, o lectură din multe puncte de vedere instructivă, chiar fiind, așa cum o descrie autorul ei, "antisistemică prin formă"; ea "s-ar putea să cuprindă un întreg sistem de gândire cu mize multiple, labirintice, trecând prin multidisciplinaritate, interdisciplinaritate și pășind, finalmente, în transdisciplinaritate, în sensul ethosului modern al lui Ștefan Lupașcu și al lui Basarab Nicolescu" (Predoslovie). "Luceafărul românesc", revistă on-line13 Simion BOGDĂNESCU Biografia numărată a ideilor Nu întâmplător îmi așez această recenzie sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desfată/ Ai, pietrele, pietrele urlă și plâng." (Pietre, 1953). Expresionism nobil, înalt! Dar nici nu se cade să-l eliminam din sfera poeticului, pentru că, în ultimă instanță, rămâne un poet de idei cu farmecul brumei timpurii căzute pe tâmple. Meditația labirintică este echivalentă cu suferința eului personal în raport cu nedescifratele căi torsionate ale vieții: Piedicile și eșecurile au menirea fericită de a ne aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
brumei timpurii căzute pe tâmple. Meditația labirintică este echivalentă cu suferința eului personal în raport cu nedescifratele căi torsionate ale vieții: Piedicile și eșecurile au menirea fericită de a ne aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic: În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
credința te face invulnerabil.") și dansează femeia ("3990. Labirintul este femeia însăși. Din care nu pot ieși decât adevărații îndrăgostiți"). Aici înfloresc iubirea, incertitudinile ("2442. În labirint, călăuza e totdeauna firul tors de o femeie?") și, uneori, dorul de libertate. Labirintică e societatea în care scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește "încercarea de salvare, efortul disperat de a ieși din ghearele hidrei labirintice" (5157): "[...] Poate că nu doar România socialistă e un monstru, poate că întreaga lume e la fel, același labirint fără ieșire" (3514). Însemnările de tinerețe din cărțile I-II prind sub lupă meandrele erotice, indeciziile socio-profesionale ori mișcarea sinuoasă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin abordarea unor cărți "grele", citite aleatoriu, dar cu pătrundere: Kălidăsa, Tolstoi, Pierre Daix, G. Călinescu, Shakespeare, Chateubriand, Eminescu, Sartre, Rebreanu, Seneca, Montaigne, Heinrich Böll, Adrian Marino, Bacovia, Th. Mann, François Villon, Aldous Huxley, Baudelaire ș.a., ș.a. După logica lecturilor labirintice, o lectură cere altă lectură, o idee naște alte idei, un scriitor trimite la alți scriitori. Rodul se reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socio-politice din țară, din Basarabia sau din lume stă în centrul preocupărilor autorului cărții a IV-a de însemnări din seria Numere în labirint. Până aici, Numere în labirint se dezvoltă pe trei coordonate: iubirea, lectura și reflecția. În excursul labirintic abordat, biografia scriitorului Theodor Codreanu abia se însăilează din câteva date: profesie, călătorii, biblioteci, rude, prieteni... Dar ce prieteni: Sandu Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie naturală a sufletului" (4749). Prin linia gândirii proiectată în însemnările sale, autorul "iese din timp", dar rămâne ca număr în conștiința labirintică a cititorilor, deoarece "firul Ariadnei se poate rupe. Numerele, nu." (714), încât conchidem odată cu autorul: "2790. Fiecare dintre noi e un labirint, ca abatere de la labirintul labirinturilor." "Contact internațional", nr. 127-130, ianuarie-martie 2015 A DOUA SCHIMBARE LA FAȚĂ (O CERCETARE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nimic mai mândru nu-mi văzură ochii, încît abia îndrăznești să iei caietul de schițe, pentru a însemna pe hârtie măcar aproximativ minunata icoană". Formația stîncelor și dâmburilor orașului, petrecut în curbe fantastice de râul Iantra, e atât de labirintică și aventuroasă încît nu există punct din care ar fi cu putință de a cuprinde unitatea părților orașului, încuibate la răzămătorile deosebitelor terase de var. Amestecul de case se ridică în mod amfiteatral pe povârnișul a trei dealuri înalte. Cele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre, În coregrafia labirintică a traficului matinal, umerii largi ai polițistului Îi țineau de scut, de centru de gravitație. Buonocore era tuns periuță. Avea umerii largi și brațele puternice, cu bicepși sculptați În sală, pe care stofa hainei cu greu putea să-i Încingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa nimic, deoarece, din pricina bombardamentelor, arhivele fuseseră mutate de colo-colo și probabil că se pierduseră o grămadă de hârțoage. Cu luni puține Înainte să moară, după răbdătoare și Îndelungi căutări de ani Întregi ale acelor din carele cu fân ale labirinticelor arhive, ea izbutise să afle câte ceva despre rubedeniile de sânge și chiar să-și găsească mama și un frate. Astfel, s-a pomenit brusc a fi urmașa unui evreu cu ghinion În afaceri care Își părăsise familia și plecase, Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
firavului Camil și îl apără de ironiile răuvoitoare ale celorlalți copii. Cu timpul, Tutulă îl va iniția în tainele alfabetului și cifrelor, fiindu-i deopotrivă părinte, dascăl și tovarăș de confesiune. Îi este și prima călăuză, familiarizându-l cu imensitatea labirintică a Bucureștiului și urcă împreună în Foișorul de foc, pe atunci cea mai înaltă clădire a Capitalei. Este posibil ca, în acest episod al vieții lui Camil Petrescu, să găsim rădăcinile sentimentului de solidaritate prietenească sinceră care leagă "prin fibre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al Salonului Național de Carte (Cluj-Napoca, 1991) și Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997). Cartea de debut, Desiștea, urmată, în 1996, de Desiștea II, cuprinde povestiri și nuvele legate simbolic, cele mai multe, de satul Desiștea, un miraculos și labirintic Macondo de Maramureș. Dacă prin amestecul de cotidian și fantastic atmosfera se apropie de modelul realismului magic marquesian, construcția narativă urmează mai degrabă un model faulknerian, prin jocul perspectivelor și al discursurilor, prin amalgamarea planurilor temporale și dramatizarea narațiunii. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
armonie între formă și conținut, între tema predominantă a labirintului și modul în care ea se manifestă la nivelul expresiei propriu-zise. Labirintul metaforic în care intră Ștefan Viziru nu putea fi redat decât prin această compoziție complexă, la rândul ei labirintică. Ca și în celelalte două romane, și în Noaptea de Sânziene Eliade utilizează câteva procedee care sunt specifice artei cinematografice, reușind să le adapteze perfect textului. Trecerea bruscă de la un plan la altul dă impresia unui scenariu vast în care
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
paragrafe sau prezența punctelor de suspensie la începutul unei fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai exact, aceste metode nu fac decât să completeze structura labirintică ce rezultă din folosirea succesivă a imperfectului, a perfectului simplu și a mai mult ca perfectului. Cele trei timpuri au și rolul de a ghida într-un fel cititorul în mulțimea de evenimente de care, fără să vrea, este nevoit
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
vor fi împreună, fără sacrificarea Ioanei.” De fapt, ,,mașinile au o funcție arhetipală în roman, și cititorul avertizat va observa că de câte ori apare imaginea unei mașini, se întâmplă o «rupere de nivel» și destinele se decid sau devin perceptibile.” Structura labirintică a discursului narativ din Noaptea de Sânziene este justificată, dincolo de motivele deja arătate, de numărul imens de personaje care se succed pe scena romanului. Există un întreg sistem de relații între eroii romanului, sistem care ia naștere în jurul celor două
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985) se vrea o parabolă romanescă despre zbuciumul sufletesc provocat de înlănțuirea amețitoare a unor fapte excepționale, într-o lume labirintică, pe dos, care mai poate fi salvată, căci „ieșirea la mare” este încă posibilă. Deși narațiunea este fragmentată, textul se coagulează prin câteva imagini-simbol, iar discursul naratorului-martor înregistrează evenimentele datorită perspectivei sale privilegiate. Romanul pentru adolescenți Teii înfloresc pentru Irina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]