1,501 matches
-
pe cît este și adevărul său pînă la urmă - un adevăr prea mare, în numele căruia lupta este fără sens. Critica celor "compromiși" și-a pierdut din luciditate. Iată cîteva rînduri despre oportunismul lui Arghezi: "De unde să începem explicația? Poate însăși terestritatea lacomă și impie a autorului Cuvintelor potrivite, aflată în relații bănuitoare, pînditoare cu transcendența, să-și fi spus mai adînc cuvîntul. Acea fibră de valah, ager și adaptabil, care i-a dat, deopotrivă, tăria și slăbiciunea. Preeminența lui a avea față de
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se cam cunosc. Mi-a fost imposibil să obțin o locuință la care aveam dreptul, datorită primarului și a viceprimarului de atunci (din sectorul IV), corupți și lacomi. Unii au încercat să mă ajute, dar "mafia" s-a dovedit mai puternică. Deci, după cum am mai spus, am fost de două ori izgonită din țară: înainte și după Revoluție. Știu că la New York trăiesc numeroși scriitori români. Vă simțiți
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
cel bun, neostentativ. Filele de jurnal ale lui Leca Morariu citite în acest număr consemnează zile din 1917-18, cu condeiul unui jurnalist talentat, care imprimă paginilor toată savoarea scenelor trăite, detalii din viața mondenă a Bucureștiului acelor ani, frenezia tinereții lacome deopotrivă de lecturi și delectări artistice, cît și de plăceri, să le zicem, mai lumești (unele pasaje sînt cifrate). Interesul acestor notații e sporit de faptul că prietenii cu care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
cerea azil politic în Statele Unite și nu Mrs Jacqueline Kennedy la Moscova...". Avînd "șansa" de-a sta în Statele unite pe spezele regimului comunist care-i asigura o bursă de 1500 de dolari lunar, aidoma unei slugi pe cît de lacome, pe atît de infidele, Titus Popovici mărturisea: "eram de mult edificat asupra faptului că pierderea legitimității sistemului comunist, chiar în ochii celor, puțini în România, ce luptaseră sincer pentru "implementarea" lui, se datora desăvîrșitei sale ineficacități, în toate domeniile vieții
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
amestec de îndrăzneală și de lașitate, în același timp îndrăznind cu impertinență și capitulînd cu josnicie. Fără îndoială, "Game"-ul a ales îndrăzneala ca început al biruinței ori ca viziune a unui nobil scop, dincolo de propria ființă și peste orice lacomă primejdie. Iar Alexandru Matei, dacă în urmă cu douăzeci de ani, cînd l-am cunoscut, săvîrșea întreprinderi artistice și manageriale cu impact strict muzical, astăzi zbuciumul și străduințele lui au un evident impact social.
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
vreun ideal, dar fără să aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
timp și drumul pe care am pășit e lung, nu i se zărește capătul. Mi-am pus traista pe umăr și mă îndrept spre împlinire cântînd. Basarabia Basarabia - Mâna stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu a cotropitorilor nemiloși, Basarabia - cimitirul în care strămoșii se zvârcolesc și blestemă. Osânda Nu izgonirea din rai a fost pedeapsa cea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
poezia lui secretă. Prozele din volum taie până la os evenimentul mărunt, cu o scriitură dezvrăjită și încântătoare. Marca cea mai personală a perspectivelor auctoriale mi s-a părut a fi privirea norvegiană, amănunțită, privirea scandinavă: un ochi atent, ațintit și lacom, căci lumina e avară în tărâmurile nordice, mărește detaliile cotidianului și izbutește să acorde din nou importanță vieții pure și simple în plină eră a minimalizării/ micșorării omului. O mare receptivitate la semnele prejmei și o știință aparte a înscenării
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
She is the daughter of Romanian-French photographer Irina Ionesco. ... Și iată-mă pe urmele unui scandal al carui ecou abia ajunge în România. Crescută la Constantă, mama Evei, Irina Ionesco a devenit, după emigrarea părinților, o iscusita fotografa de artă, lacoma de faima. În general personajele sale au fost, o vreme, propriile prietene, fotografiate în decoruri fanteziste, interioare domestice, medii de teatru, de vis și suprareal, cu o lumină moale, îmbogățite cu dantele, pene, flori, catifea, excentricități. Dar odată cu venirea fetiței
Cine e Eva Ionescu? A auzit cineva de ea? Da! Isabelle Huppert! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil () [Corola-journal/Journalistic/26465_a_27790]
-
se constată că ,deoarece în farmaciile din afara spitalelor cresc prețurile, populația se îndreaptă spre țările vecine ori SE INTERNEAZĂ! Închiderea spitalelor MICI nu a rezolvat nici măcar o parte din dilemă financiară a sistemului. Evident că nu spitalele MICI erau consumatorul "lacom" din bugetul CNAS. Este cu atât mai evident acum că, inchizind spitalele MICI, fără a asigura o asistentă consistentă în regim ambulator în acele localități (cu dotări corespunzătoare) se redirecționează bolnavii către spitalele MARI. Un fenomen și mai interesant este
Un chirurg despre arieratele spitalelor: Ne aşteaptă 3-4 luni de frământări şi de anunţuri alarmante () [Corola-journal/Journalistic/25678_a_27003]
-
acțiunii de reeducare, au fost trimiși disciplinar la alte închisori sau au fost izolați în celulele speciale, în condiții inumane. Alții au îmbătrânit în temnițele și lagărele de exterminare ale iadului dictaturii proletare, mulți fiind îngropați sub malurile de pământ lacom sau în cimitire fără cruce. Descrierea infernului concentraționar este fabu loasă. Frazele sunt de o acuratețe aparte. Într-un ritm alert și progresiv este arătată fața adevărată a unor clipe incredibile. Autorul detaliază maltratările de care au avut parte tinerele
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
Petru e și iertarea pentru clipele mele , în care am fost laș,/ îndoiala lui Toma mă presupune și pe mine,/ cînd credința e amenințată de nevoia de argumente,/ El e Bărbatul pentru care moartea e un eveniment depășit,/ simțind gurile lacome ale iadului,/ El a transformat moartea într-o problemă clasată,/ lîngă numele Lui, timpul se arată o simplă prejudecată,/ călătoriile mele sunt drumuri spre Emaus, cînd, fără să-mi dau seama,/ mă simt însoțit,/ Însoțește-mă, Doamne, în singurătățile mele
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
Acesta-i textul acelui necrolog! O mai mare batjocură, în acel moment nu se putea! Neobrăzare, lipsă de rușine și de respect, sfidare, aroganță, bătaie de joc. Însă, toate îi vor ieși pe nas, ceva mai târziu, arogantei și sfidătoarei, lacomei Ungarii, care „a pătat Transilvania cu sânge românesc, „singura vină a victimelor fiind aceea de a fi români.” S-au acoperit atunci de rușine, dându-și arama pe față, și ambasadorii, reprezentanții diplomatici ai „țărilor garante”, care, și ei, jubilau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc munții Privesc munții cu crestele-n nori, ca niște vulturi suri sprijiniți pe gheare, gata să-și ia zborul. Pot să-i pipăi cu privirea mea lacomă. Sub ghearele lor, bătrânul făurar meșterește inele care mă strâng. Referință Bibliografică: Privesc munții / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIVESC MUNŢII de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381794_a_383123]
-
Diamantine voaluri pe conturul Nesațului stârnit de mângâiere. Pe coapsa ta, lumina încrustează Poieni pentru pornirea mea păgână, Stârnită'n crucea nopții, ori amiază Și'n vremea când crepusculul o'ngână. Alint, ori zbor de fluturi, poate frunză, Sărut, privire lacomă, ori ba, Nu le goni, ori face să se'ascunză, Primește-le pe rând pe coapsa ta! *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Pe coapsa ta ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie
PE COAPSA TA ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381817_a_383146]
-
alții, care s-au îmbolnăvit (unii grav, alții foarte grav, alții ffff grav). Cu fiecare zi, pare că cercul ăsta se strânge. Mă simt ca într-o capcană teribilă, în orice direcție m-aș uita, văd moartea pândind cu ochi lacomi. Am ajuns ca, dacă mă doare un pic gâtul, să mă raportez la asta în termeni de “oare o fi o durere neînsemnată, banală sau o fi o durere care prevestește ceva de la care o să mor în chinuri”? Și, atenție
Eu trăiesc în teroare. Voi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20232_a_21557]
-
dar Angelica îi oprește. -Angelica: Vă rog să stați jos, dragii mei. Am pentru voi o surpriză ! Se întoarce de la bucătărie cu o tavă. Tinerii, în cor: - O !! Înghețată ! -Angelica: - da, înghețată de vanilie ! Știam că o să vă placă. -Viorica: (lacomă) - O ce bună e ! Dar să vedeți mâine ce gât o să am ! -Lia: - Nu cred, e destul de cald de ce să te îmbolnăvești ? -Angelica: - nu vă faceți griji. Vă dau dulceață de trandafir un adevărat medicament pentru gât, așa că nu se
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
primit putere mareață, Au devenit brusc, din simpli trecători, Imenși demoni, tirani și răufăcători... Lupta eternă dintre rău și bine A prins în lanțurile-i pe-oricine, Dar mai cumplită e când un singur om A creat-o, de stăpânire lacom... În jur e trist, haos și-apăsare, S-a lăsat demult durere mare, Din suflete încă nu s-a vindecat, ... Citește mai mult Lumea întreagă e un simplu locUnde unii-și fac mereu al lor joc,La marea masă își
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Care-au primit putere mareață,Au devenit brusc, din simpli trecători,Imenși demoni, tirani și răufăcători...Lupta eternă dintre rău și bineA prins în lanțurile-i pe-oricine,Dar mai cumplită e când un singur omA creat-o, de stăpânire lacom...În jur e trist, haos și-apăsare,S-a lăsat demult durere mare,Din suflete încă nu s-a vindecat,... XIX. ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
noapte; Iubita e deșteaptă: „Te mai iubesc!” ; în șoapte... Îmi spune la ureche Și mă cuprinde-n brață; Puteri fără pereche În prag de dimineață. Cu degete lungi, calde, Pe pielea-mi înăsprită O simt cum că mă arde De lacomă - iubită. Mă răsucesc sub cergă Și ea mă dezvelește; E ceva ce ne legă Pe pipăit... orbește? Se dă ora exactă, Ce nu-mi convine mie; Că-n noaptea asta toată Zăcui de insomnie. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: INSOMNIE
INSOMNIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383813_a_385142]
-
curtea lor. Lipsește cu desăvîrșire interesul politic în stoparea fraudelor cu bani europeni, unele, probabil, nedescoperite, altele, tăinuite de către autorități. Uniunea nu mai este ceea ce au dorit statele fondatoare. A fost transformată într-un cartel al puterii mafiotizate, controlat de lacomi pentru lacomi. Exemplu relevant? Salariile „nesimțite” plătite de U.E. parlamentarilor europeni și funcționarilor C.E. Dar asta-i fluștuc pe lîngă ciubucul intrat în buzunarele lor fără fund, pe lîngă pensiile de peste 9000 de euro pe lună ale trepădușilor pensionați la
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]
-
Lipsește cu desăvîrșire interesul politic în stoparea fraudelor cu bani europeni, unele, probabil, nedescoperite, altele, tăinuite de către autorități. Uniunea nu mai este ceea ce au dorit statele fondatoare. A fost transformată într-un cartel al puterii mafiotizate, controlat de lacomi pentru lacomi. Exemplu relevant? Salariile „nesimțite” plătite de U.E. parlamentarilor europeni și funcționarilor C.E. Dar asta-i fluștuc pe lîngă ciubucul intrat în buzunarele lor fără fund, pe lîngă pensiile de peste 9000 de euro pe lună ale trepădușilor pensionați la cincizeci de
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]
-
greu poate concepe genul acesta de oameni. DNA-ul ne arată cât de jos au putut să decadă aleșii noștri; de 25 de ani clasa politică conducătoare a produs, an după an, politician după politician, un gen de om arivist, lacom și lipsit de scrupule de care s-ar rușina până și Tănase Scatiu...oare nu a venit vremea să ne luăm țară înapoi? Dl. Vâlcov se prevalează în spatele unor concepte la fel de frumoase precum artă pe care o admiră, prezumția la
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei aducând norii cu ploaie... Dacă i-ar fi privit cineva așezați în rând cu troița
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]