123 matches
-
care să însumeze tot ce a trăit el“. Hermina Arjoca, profesoară din Arad, scrie cu convingerea valorii documentare a jurnalului său, care va servi cândva la reconstituirea unei lumi altminteri pierdute pentru totdeauna. Însemnările Mariei Vanghelie dezvăluie, dincolo de aparentul lor laconism (vorbim de un fel de jurnal contabil, în care posesoarea lui notează zilnic cheltuielile casei), o fidelă consemnare a deprinderilor și evenimentelor esențiale din viața bătrânei profesoare de științe naturale, dar și, implicit, rânduiala unor vremuri. Evident, neorganizate de privirea
Trecutul din jurnale by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2851_a_4176]
-
dansante, specifice frottolelor și strambotto-urilor renascentiste; Ede Terényi (Les vagues a l'âme - cinci lieduri pe versuri de Tristan Tzara pentru soprană și pian) ne amintește, pe de o parte, de cântecul francez medieval cu prospețimea ritmurilor subite, surprinzătoare și laconismul formulelor melodice minimale, repetitive, pe de altă parte de muzica vocală debussystă cu delicatețea unisonurilor stabilizatoare, fortificatoare și eleganța schimbărilor de macaz armonic; Mihai Damian (Chanson pentru flaut și soprană) adastă pe pășunile copios păscute de serialiști și post-serialiști, amatori
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
ia o decizie pe loc și atunci premierul este nevoit să încheie conversația ajunsă într-un punct mort, lăsînd o poartă deschisă pentru revenirea la subiect: Let's keep in touch spune Tony, iar Regina îi răspunde cu un admirabil laconism: Let's. Last but not least, filmul este un exercițiu de cultură și mentalitate britanică, reușită atîta timp cît ești atent la nuanțe. Amintește farmecul straniu al ecranizării romanului lui Kazuo Ishiguro, The Remains of The Day (Rămășițele zilei, 1993
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
măsură, este o sumă de particularități care îl identifica mai mult ca specie decît ca individ. Antropocentrismul de factură orientală poate funcționa în legătură cu pictura lui Boca, fără să sufere de o prea mare agresivitate oximoronică. O.O. Se poate vorbi despre laconismul imaginii? P.Ș. Da, în mod cert. Este o imagine laconică în ceea ce privește gestul artistului, realizarea ei, dar este foarte complexă prin haloul imaginar care se țese în jurul reperului figurativ. Una din calitățile indispensabile care se manifestă la maturitatea artistică este
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
P.Ș. Da, în mod cert. Este o imagine laconică în ceea ce privește gestul artistului, realizarea ei, dar este foarte complexă prin haloul imaginar care se țese în jurul reperului figurativ. Una din calitățile indispensabile care se manifestă la maturitatea artistică este chiar laconismul expresiei, adică economia mijloacelor, capacitatea de a sintetiza. Pierderea în amănunte este mai mult o problemă a adolescenților decît a maturilor, indiferent dacă aceștia sunt creatori sau nu.
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul de compasiune care hrănește patetismul pluvial al situațiilor dramatice, eșecul are aici laconismul unei ieșiri tăcute din scenă. Titlul poate primi, în sfârșit, o explicație. Toate aceste evenimente nu se află în primplan pentru că descriu un fenomen social, o dramă cu reverberații cosmice, un caz care solicită dezbatere sau o judecată morală, un
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
generație -, atît față de discursul monoton și pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Prin desenul său de un laconism extrem, dus uneori pînă la limita notației abstracte indiferent dacă el are un referent nemijlocit sau doar unul cultural, și prin pictura în care materia se volatilizează și imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
Surprize, surprize). În ideea de început a acestor rînduri am putea adăuga că deranjant este în beletristică (deși nu în aceeași măsură...) abuzul de limbaj tehnico-științific (vezi unele pasaje ale lui Jules Verne), abuzul oricărui tip de jargon, abuzul de laconism, abuzul de fraze interminabile, abuzul de textualism și orice alt fel de abuz. Îmi place să cred că sînt un cititor lipsit de prejudecăți. De aceea, nu mă indignează (deși, recunosc, uneori mă tulbură) abordarea, foarte la modă, a unor
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
doua cale, revenind în literatură abia în 1967, cu volumul de poezii Dincolo de cuvinte, într-un moment în care adia briza acelei mici liberalizări. A continuat să publice la trei-patru ani câte o carte de poeme, toate cultivând același caracteristic laconism, aceeași concentrare expresivă, aceeași tensiune către esențial. Poezie fără difuziune dar prețuită, parcă în compensație, de I. Negoițescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu. Să ajung totuși la romanul postum, amintit la începutul acestor însemnări. Nu este prima
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
din poemul Pasărea de Grigore Vieru lasă deschise interpretarea și reflecția: Când s-a întors/ La puii ei cu hrana,/ Găsise cuibul gol/ Și amuțit./ I-a căutat/ Pân-îi albise pana,/ Pân´ când în cioc/ Sămânța a-ncolțit" (p. 98). Laconismul exprimării se poate concentra în adevărate aforisme poetice, transmițând aluziv și subversiv senzația dureroasă a libertății absente, ca în finalul a două poeme de Gheorghe Vodă: , Am rămas pasăre de lut,/ Cu zborul târât.// Mă dor mâinile când văd aripi
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
Dinescu ca să îți dai seama că în acest "poem" sunt incluse de fapt versuri din patru poeme ale sale: La dispoziția dumneavoastră, Fiesta, Capră contemporană și Monolog cu un șoarece. Un "virus" al scrisului lui Mircea Dinescu îl constituie și laconismul abuziv, preludiu al sterilității. Sărind etapele alcătuirii unui mesaj, metaforizând mai peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când explodează fierea îngerului/ (și zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
generație -, atît față de discursul monoton și pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Atît prin desenul de un laconism extrem, dus uneori pînă la limita notației abstracte, indiferent dacă el are un referent nemijlocit sau doar unul cultural, cît și prin pictura în care materia se volatilizezază și imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o opțiune ținută în cumpănă de tentația nonexpresiei, de irezistibila
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
derâdere viața intelectuală a vremii, fără menajamente. Toată lumea îl ura pentru limba lui drăcească, toată lumea îl citea cu sfințenie. Aforismele, o dată adunate în volum, în 1909, sub titlul Ziceri și Contra- Ziceri, și rareori reeditate după aceea, erau teribile în laconismul lor expresiv. Vienezii au avut o anumită predilecție pentru gen, de vreme ce și Ludwig Wittgenstein, mai tânăr cu un sfert de secol decât Kraus, a scris unele care vor deveni la fel de celebre ca și ale acestuia. A dispărut un mare librar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
ajuns a spori alarmant, asemenea unui virus. * Desconsiderarea istoriei este măcar atît: o impolitețe. * Deosebirea dintre a-ți lucra spiritul (Proust) și a ți-l prelucra (Valéry). * Sînt momente cînd ești atît de puțin adecvat la expresie, încît pînă și laconismul densității îți poate părea redundant. * Orice scriitor are nevoie de un decor cultural, cu condiția să nu se rezume la acesta, precum la o masă de gală, impecabil orînduită, de pe care lipsesc însă bucatele și băuturile. * Să fie caracteristică pentru
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
text literar te spune, din tine se hrănește, dar tu te prefaci că știința ta e obiectivă și mai presus (cu forme/formule diverse, ținând de epocă, de așteptări, de capacitatea de a te încrede ficțiunii diferită în contexte diferite). Laconismul funciar al Textului asigură comunicarea. În procesul lecturii, „textul literar se întemeiază pe puterea lui de a produce ceva ce el însuși nu este” (Wolfgang Iser), având nevoie de cititor, de o structură de realizare. Povestea ta nu mă poate
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportretul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
dramatică. Behran adună în cuvinte o energie disperată, explică, reia fraze-cheie, gesticulează aprins, încearcă să-l plătească pe cel de care se agață cu disperare, iar Nelu îi răspunde în română câte un cuvânt ici și colo. Limbuția lamentației și laconismul aproape filozofic se ciocnesc hilar și emoționant, comicul este aici un efect secundar; tensiunea dramatică, în schimb, se află în prim-plan. Nelu îi dă haine curate și uscate, îl adăpostește în pivniță, încearcă fără succes să-l scoată din
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
umanitare, ci pentru că arestarea sa ar fi implicat formalități care le-ar fi stricat weekendul. Însă ceea ce organele nu „tolerează” oriunde s-ar afla ele este nesupunerea fățișă, revolta care izbucnește spontan în Nelu, și care-l scoate din tiparul laconismului molcom care face savuroase bancurile cu ardeleni. Relațiile pe care cumnatul său le are îl salvează de la arestarea sa imediată, însă, odată declanșat procesul de metanoia, el este ireversibil. Un alt om este cel care se opune grănicerilor, cel care
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea de ciudată la o babă analfabetă!) și laconismul său pot face restul: "Ți se pare, crește iarba!" Acest cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce înflorea trudnic din vermină, mizerabiliștii noștri actuali, între care Adrian Aluigheorghe, sunt mai apropiați de autorul Cîntecelor negre cu al său coșmar imaginativ, cu a sa coliziune stridentă, continuă, a contrariilor. Poetul în discuție
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie”. Ulterior, criticul francez își nuanțează reflecția, găsind că profunzimea este mereu de actualitate, căci numai ea poate fonda orizontalul. Nu insist, fiindcă profunzimea
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni tectonice, la suprafață apa rămâne ca o oglindă. În absența expresiei directe, a lamentării, durerea se desface ca sufletul de trup și plutește pretutindeni în nemărginirea peisajului. În final, paricidul
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fapt e cert: poezia lui Virgil Mazilescu a reprezentat, în ultimele două decenii ale regimului ceaușist, un reazem al celor care mai credeau în literatura adevărată. Puțini scriitori au fost atât de opaci la elementul ideologic, pe cât a fost Mazilescu. Laconismul, fragmentarismul și concepția textului ca „work in progress”, condamnându-l la o relativă marginalizare socială, l-au salvat artistic, în integralitatea operei sale. Era necesară readucerea în circuit a operei lui Virgil Mazilescu, la zece ani după discreta, totuși, ediție
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]