103 matches
-
din Peninsula Iberică. În realitate, evreii sefarzi autentici (sau "sefarzi puri" - s'faradim tehorim sau "sameh tet" după literele ebraice inițiale ale acestor cuvinte) sunt cei care în cursul veacurilor au fost vorbitori de limbă ladino sau iudeospaniolă. Literatura in ladino s-a dezvoltat încă în Spania, unde s-au tradus în această limbă mai ales scrieri religioase din ebraică și arameică. După expulzarea evreilor din Peninsulă Iberică, în noile țări de adopțiune a crescut și mai mult această activitate de
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
în noile țări de adopțiune a crescut și mai mult această activitate de traducere. Pe lângă traduceri ale Bibliei ebraice (Tanah) s-a tradus codexul juridic iudaic Șulhan Aruh (Shulkhan Arukh) (care deja în originalul ebraic conținea câțiva termeni împrumutați din ladino sau din castiliana contemporană)., de asemenea scrieri didactice și de morală ca de pildă Shevet Musar שבט מוסר. Creația cea mai importantă în limba ladino este cartea cu caracter enciclopedic "Me'am lo'ez" "מעם לועז"- (titlul în ebraică - însemnând
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
iudaic Șulhan Aruh (Shulkhan Arukh) (care deja în originalul ebraic conținea câțiva termeni împrumutați din ladino sau din castiliana contemporană)., de asemenea scrieri didactice și de morală ca de pildă Shevet Musar שבט מוסר. Creația cea mai importantă în limba ladino este cartea cu caracter enciclopedic "Me'am lo'ez" "מעם לועז"- (titlul în ebraică - însemnând aproximativ "De la alții adunate") a rabinului Yakov Kuli (Yaakov Kuli) din Istanbul, conținând povestiri - midrașim - și comentarii. Literatura laică în ladino a cuprins în principal
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
mai importantă în limba ladino este cartea cu caracter enciclopedic "Me'am lo'ez" "מעם לועז"- (titlul în ebraică - însemnând aproximativ "De la alții adunate") a rabinului Yakov Kuli (Yaakov Kuli) din Istanbul, conținând povestiri - midrașim - și comentarii. Literatura laică în ladino a cuprins în principal romanse, balade populare transmise oral. De la finele secolului al 19-lea a început să se traducă în ladino și literatură străină, mai ales franceză. De asemenea s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
alții adunate") a rabinului Yakov Kuli (Yaakov Kuli) din Istanbul, conținând povestiri - midrașim - și comentarii. Literatura laică în ladino a cuprins în principal romanse, balade populare transmise oral. De la finele secolului al 19-lea a început să se traducă în ladino și literatură străină, mai ales franceză. De asemenea s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei, ca de pildă "Istoria evreilor" în 13 volume. Au existat și un număr de dramaturgi care au descris în piesele lor viața
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
s-au scris cărți în domeniul istoriei și popularizării științei, ca de pildă "Istoria evreilor" în 13 volume. Au existat și un număr de dramaturgi care au descris în piesele lor viața comunitară și personaje din trecut. Între cercetătorii limbii ladino s-au distins și unii din Europa de est, precum Marius Sala în România, Iakov Malkiel in Ucraina, M. Gabinski în Republica Moldova. Între figurile spirituale renumite ale iudaismului sefard care au activat în România se pot menționa Moses Gaster, rabin și filolog
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
în special „hora”, intrată în ebraica modernă de la finele secolului al XIX-lea, împreună cu dansul respectiv, adoptat ca principal dans popular israelian. Limba și argoul israeliene folosesc și ele astăzi un număr de cuvinte împrumutate din limbile diasporei - ca idiș, ladino, rusă, poloneză, arabă, inclusiv saluturi ("ahlan"), cuvinte apreciative ca "sababa" sau "ahla" (excelent), cât și înjurături. Forma și uzul literar al limbii ebraice contemporane începe cu "Haskala" (Iluminismul evreiesc) din mijlocul secolului al XIX-lea. În acea perioadă apar o
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Ierusalimului în anul 70 și începutul diasporei evreiești, ebraica a devenit o limbă literară, folosită în rugăciune și studiul Bibliei. A fost reînviată în secolele al XIX-lea și al XX-lea, pentru a înlocui dialectele iudeo-arabe, iudeo-arameice, iudeo-buhare, limba ladino și limba idiș ca limbă națională a evreilor. Începând cu anul 1921 limba ebraică a devenit limbă oficială în Palestina, aflată la acea dată sub mandat britanic, iar odată cu proclamarea statului independent Israel, la 14 mai 1948, ea a devenit
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard). Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în Tirolul de Sud, la fel ca ladina în anumite părți ale acelei provincii precum și în Trentinoul vecin. Slovena este oficial recunoscută în provinciile Trieste, Gorizia și Udine. Din cauza imigrației importante de dată recentă, Italia are și alte populații mari a căror limbă maternă nu este italiana. Conform
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
preluat idei și din zona extrem-orientală, China, India. La toate acestea, prin contribuțiile proprii aceși filozofi au creat diverse școli și curente ca: averroismul, avicenismul, "Kalam", "Qiyas" și altele. În Spania musulmană, aceste lucrări au fost traduse în ebraică, latină, ladino, astfel contribuind la dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene. Alte personalități importante au fost: Moise Maimonide, cel mai de seamă înțelept al iudaismului din această perioadă, Al-Jahiz: un adevărat pionier al evoluționismului, Ibn Tufayl, unul dintre cei mai mari gânditori andaluzi
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Pomak în cazul musulmanilor Bulgarophone din Tracia Se estimează că în urmă schimbului de populație din 1923 au existat undeva între 200 mii și 400 mii vorbitori slave în limba greacă Macedonia. Comunitatea evreiască din Grecia în mod tradițional vorbise ladino (iudeospaniola), astăzi menținută doar de un mic grup de câteva mii de vorbitori. Printre populată vorbitoare de limba greacă, vorbitori de dialect pontic distinctiv a venit în Grecia din Asia Mică, după genocidul grec și constituie un grup barosan.
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
mai vârstnic decât ea cu 18 ani. Viața conjugală a celor doi căsătoriți a cunoscut numeroase stări de tensiune și conflicte. Paulina se distingea printr-o fantezie bogată, prin intuiție și simț al umorului, stăpânea multe limbi, mai cu seamă ladino, româna, germana și franceza. Ea avea darul povestirii și, pe deasupra, era foarte pasionată de leacurile băbești și de îndeletniciri esoterice, plăcându-i să citească în cafea și în frunzele de ceai. Se povestește că odată l-ar fi vindecat pe
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
acest joc de-a Dumnezeu și îngerii. iar mai târziu a scris, sub inspirația lui, o scenetă de teatru. În afara de jocuri, micului Iacob i-a mai plăcut și să cânte și să vorbească mai multe limbi, între care limba ladino sau judezmo, în care mama i-a cântat cântece de leagăn. În urma unui atac cerebral petrecut în ultimele luni de viață, se spune că n-ar mai fi înțeles decât limbile română și germană, limbile copilăriei și tinereții sale. La
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
1884 Ierusalim) a fost un bancher, filantrop și activist român pe tărâm obștesc, membru de frunte al comunității evreiești sefarde din București, susținător al revoluției din 1848 din Muntenia și al progresului societății românești. Davicion (diminutiv de la David în limba ladino) Avraham Bally s-a născut la București. El era strănepotul lui Çelebi Mendes Bally (Celebi Menteș Bally), bancher evreu din Turcia care l-a avut drept client pe marele vizir otoman și a ajutat la urcarea la domnie a lui
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
-și întrerupă învățătura pentru a apăra bunurile familiei de încercările unor asociați ai tatălui său de a le acapara. Ajutându-se, între altele, de excelenta bibliotecă a familiei, Davicion a învățat limbile română, greacă, franceză, italiană, în afara limbii materne - limba ladino, de asemenea a devenit versat în ebraică și literatura religioasă evreiască. În tinerețe Davicion Bally a lucrat în oficiul de avocatură al unchiului său, și acesta absolvent al Universității din Leipzig. În 1823 a înființat o bancă, iar curând după
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
a sprijinit în 1863 reforma învățământului religios în comunitate, în direcția adaptării la cultura țării și la modernitate. În 1860 a înfiinșat o societate de asistență medicală. S-a ocupat și cu scrisul și a lăsat manuscrise nepublicate în limba ladino (iudeospaniolă). A avut o mare dezamăgire când după 1866 a resimțit intensificarea atmosferei antievreiești în Romania, la care erau părtași și nu puțini foști amici revoluționari de la 1848. În anul 1882 a plecat în Palestina, aflată atunci sub dominație otomană
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
fost un violonist și pedagog american, evreu născut în Austria, renumit ca specialist în muzica de cameră, a fondat cvartetul Galimir. s-a născut în 1910 la Viena, în Imperiul Austro-Ungar, într-o familie de evrei sefarzi vorbitori de limba ladino. Tatăl său, Mosco Galimir, era rezident român, născut la București, iar mama sa Elsa, născută Russo, era vieneză. De la vârsta de 12 ani, Felix Galimir a studiat cu Adolf Bak și Simon Pullmann la Noul Conservator din Viena, pe care
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
împrejurare, la joaca, pe stradă, în casa părinteasca ș.a.m.d. Casa lui a devenit cea dintâi casă din Rishon Letzion în care se vorbea numai ebraica. Misiunea lui nu era ușoară, fiindcă evreii din tânără localitate vorbeau limbile idiș, ladino, rusă și română, părinții nu erau obișnuiți cu formele mai noi de predare în școală, iar limba ebraica însăși era încă arhaica și săracă în termeni, îi lipseau încă chiar și cuvinte de uz cotidian precum „ciorapi”, „dată”, „batistă”, „indiferență
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
la muzeu 2" (2009), "Ștrumpfii (film)" (2011), "The Birdcage" (1996), "Mystery Men" (1999), "America's Sweethearts" (2001), "Shattered Glass" (2003), "Along Came Polly" (2004), "Run Fatboy Run" (2007). S-a născut într-o familie de evrei sefarzi vorbitoare de limbă ladino, bunicii săi fiind din Salonic, Grecia. A studiat actoria la Tufts University din Medford (Comitatul Middlesex). Aici îl cunoaște pe Oliver Platt al cărui talent l-a inspirat și cu care joacă în diverse piese ca Neguțătorul din Veneția". După
Hank Azaria () [Corola-website/Science/334169_a_335498]
-
ebraică:חיים משה בז'רנו, în turcă:Hâim Moșe Beceran, n.1846 sau 1850 Stara Zagora, Bulgaria, pe atunci în Imperiul Otoman - 1 august 1931) a fost un rabin sefard originar din Bulgaria, cărturar, poet în limbile ebraica (paytan) și ladino, traducător, si cercetător al limbii ladino, care a activat în România și Turcia. A stat vreme de 32 ani în fruntea comunității evreilor sefarzi din București, iar după aceea, între anii 1920-1931 a fost locțiitor (kaimakam) al șef rabinului Turciei
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
turcă:Hâim Moșe Beceran, n.1846 sau 1850 Stara Zagora, Bulgaria, pe atunci în Imperiul Otoman - 1 august 1931) a fost un rabin sefard originar din Bulgaria, cărturar, poet în limbile ebraica (paytan) și ladino, traducător, si cercetător al limbii ladino, care a activat în România și Turcia. A stat vreme de 32 ani în fruntea comunității evreilor sefarzi din București, iar după aceea, între anii 1920-1931 a fost locțiitor (kaimakam) al șef rabinului Turciei. Rabinul Bejerano a avut concepții sioniste
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
și Eliezer Ben Yehuda, mai ales în problema reînvierii limbii ebraice, insistând asupra necesității adoptării oficiale a pronunțării sefarde a ebraicii. Bejerano a publicat articole în gazetele contemporane în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul francez Ernest Renan a laudat traducerea în ebraică făcută de Bejerano cărții „Religia naturală” de Jules Simon Bejerano a fost
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
care urcase la Viena, dr Ángel Pulido Fernández (1852-1932), medic, om de cultură și senator din Spania a fost surprins să-l audă pe rabinul Bejerano vorbind cu soția sa într-o spaniolă veche, care nu era alta decât limba ladino. Astfel a început cunoștință dintre Bejerano și Pulido care și-a consacrat o bună parte din restul vieții strădaniilor pentru reconcilierea și restabilirea relațiilor dintre Regatul Spaniei și evreii sefarzi risipiți în lume. Bejerano a redactat și o culegere de
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
o bună parte din restul vieții strădaniilor pentru reconcilierea și restabilirea relațiilor dintre Regatul Spaniei și evreii sefarzi risipiți în lume. Bejerano a redactat și o culegere de 3,600 proverbe și zicale din tezaurul folcloric al evreilor de limbă ladino. Între poeziile pe care le-a compus Bejerano în ladino, unele exprimă dorul de Spania și dragostea pentru limba spaniolă. În 1903 Angel Pulido a recitat în fața Senatului spaniol poezia de elogiu pe care Bejerano a închinat-o limbii iudeospaniole
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]