1,187 matches
-
nici o altă pe care o simțise până acum, probabil tocmai pentru că o așteptase de atâta timp. De obicei durerea venea pe neașteptate, ca urmare a unei lovituri, a unei căzături sau atunci când calcă pe o piatră ascuțită în timp ce pescuia în laguna, dar să vadă cum se apropie ciocănelul și apoi să simtă imediat cum îi explodează ceafa de durere, asta era ceva șocant și diferit de tot ce trăise până atunci. Bătrânul îl privi iarăși în ochi și se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar muștele și țânțarii dispar aproape în întregime. Îl trase afectuos de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit, luna octombrie, acesta să-i acopere pieptul cu tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de departe de sat? — Probabil că era o iscoada, spuse Tapú. În cazul ăsta, ar trebui să aibă o canoe ascunsă pe undeva, remarcă prietenul său. O fi scăpat cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată smerenia de care era în stare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că am riscat mult. Dacă ieșea prost, stăteam trei luni cu fundul plin de vânătăi. —Așa este, răspunse Tapú Tetuanúi. Dar îți dai seama cum ar fi fost să reconstruim satul, să fabricăm cârlige de undita sau să pescuim în laguna, știind că Miti Matái se află iarăși în Al Cincilea Cerc? Am fi înnebunit, nu altă!... admise cu vocea lui groasă masivul Chimé, care încă părea că se află pe altă lume. Dar spune-mi, chiar sunt toate legile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape magic. A doua zi, cănd Consiliul se reuni din nou în jurul lui, se întoarse către Miti Matái și-l întreba cu un calm prefăcut: — Chiar ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier cadavrul bestiei, iar pacea sufletească păru să revină printre locuitorii insulei, care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bord, purtând fiecare câte o vâsla. Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde o primă adiere de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre ocean și, în tot restul zilei, nu făcură altceva decât să cânte, să danseze, să mănânce și să urmărească evoluțiile Mararei, pe care căpitanul ei o supunea la tot felul de probe. Cât despre Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcuse de un albastru închis, ceea ce dovedea că era deja adânc, căci insula lor se înalță pe un platou aflat la mii de metri adâncime. La numai o jumatate de milă de coastă, abisul oceanului contrasta cu apele transparente ale lagunei, ceea ce le dădea senzația că se aruncaseră în zbor de pe o stâncă înaltă, iar acum, sub ei, se află un spațiu gol, fără fund. Mare, mare și iarăși mare. Și după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cancer care consumă structura socială a insulei Bora Bora, de aceea există riscul că locuitorii insulei să sfârșească prin a se împărți în două facțiuni ireconciliabile. Membrii expediției își dedicară timpul petrecut pe insula îndeosebi consumării multor fructe, pescuitului în laguna, strângerii de apă și de provizii și pentru a face dragoste cu vahínes, singurele care nu reușiră să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al navei determinase creșterea libidoului bărbaților, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă, se spală bine și de acolo strigă încă o oră, chemându-l pe Teatea Maó, cu toate că știa foarte bine - sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în apele puțin adânci ale unei lagune înconjurate aproape în întregime de barieră de corali. Cand spectatorii istoviți putură să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Al Cincilea Cerc, pe care niciodată nu-l vom putea cuceri. Și poți să fii sigur că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-ngrijim decât să găsim mijlocul de a reveni în acest punct. Dacă asta a fost poartă noastră de ieșire, asta trebuie să fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din Bora Bora, căci nici cel mai mic val și nici cea mai slabă adiere de vânt nu-i încrețeau suprafață, se scurse într-un calm absolut și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie se grăbi să strige din toate forțele că zărise pământ. Adevărul este că nu era decât un mic atol, cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către Roonuí-Roonuí. Ți-ai ales oamenii? îl întreba. Vom merge trei, răspunse RoonuíRoonuí. Insula e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile de răsărit, căci Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața lagunei, pentru a se odihni pe patul sau de nisip. Deși ar putea părea o manevră absurdă, căpitanul ei știa foarte bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt, oricât de violent ar fi fost el, n-ar mai fi avut cum să izbească vasul de coastă, iar în interiorul lagunei protejate de recifele de corali valurile n-ar fi avut niciodata suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aproape supranatural. Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să mă gândesc. Căzură de acord să mai amâne hotărârea cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aibă niște cunoștințe extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul cel mai sigur în care se putea afla o ambarcațiune în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]