277 matches
-
permite, probabil de la începutul anilor 1990, contrabanda de bunuri incluzând echipament de telecomunicații, țiței, cauciuc, mașini și țigări, taxe de evaziune fiscală probabil în valoare de aproximativ 50 miliarde de yuani. Gradul operațiunii era atât de serios, încât clienții lui Lai și prin urmare însuși Lai au controlat aproape fiecare subdiviziune a guvernării orașului. De exemplu, șeful Administrației Vamale și cel puțin trei alți oficiali vamali seniori au fost mituiți din greu, ca de altfel și reprezentantul directorului poliției din provincia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
1990, contrabanda de bunuri incluzând echipament de telecomunicații, țiței, cauciuc, mașini și țigări, taxe de evaziune fiscală probabil în valoare de aproximativ 50 miliarde de yuani. Gradul operațiunii era atât de serios, încât clienții lui Lai și prin urmare însuși Lai au controlat aproape fiecare subdiviziune a guvernării orașului. De exemplu, șeful Administrației Vamale și cel puțin trei alți oficiali vamali seniori au fost mituiți din greu, ca de altfel și reprezentantul directorului poliției din provincia Fujian și un viceprimar din
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
rude. 28. Yuanhua a fost o mare companie de dezvoltare imobiliară și a terenurilor. Deținea o echipă de fotbal, cel mai mare parc din Xiamen, și o stațiune de odihnă pentru uz personal, Red Mansion, unde clienților corupți ai lui Lai li se asigurau sejururi de lux, favorurile sexuale făcând parte din beneficiile incluse. 29. Un excelent exemplu de o asemenea disfuncționalitate a fost un caz din 1994 în care Consiliul municipal a acordat un amplasament de primă mână din Beijing
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea pronunției latine, accentul tonic deplasându-se În franceză pe terminație, În vreme ce În latină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea pronunției latine, accentul tonic deplasându-se În franceză pe terminație, În vreme ce În latină acesta se punea pe silaba inițială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Mănucă, O istorie cu... istorii, CL, 2001, 9; Mircea Iorgulescu, Istoria literaturii ca spectacol de marionete, „22”, 2001, 52, 2002, 1; Dicț. scriit. rom., III, 806-809; Petraș, Panorama, 537-538; Dan C. Mihăilescu, O pădure falsă pe un munte de adevăruri, LAI, 2002, 9-13; Nicolae Manolescu, Critică literară și denunț, RL, 2002, 12; Manolescu, Enciclopedia, 570-571. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Țara mancurților, LCF, 1991, 46; Nicolae Oprea, Cartea mancurtizării, VR, 1992, 5; Andreea Deciu, Stilistica exilului, RL, 1992, 40; Mihai Dragolea, Narațiunea despre exil, F, 1992, 11; Bogdan Popescu, Un Dracula justițiar, CC, 1993, 4; Tania Radu, Victorie fără record, LAI, 1994, 3; Georgeta Drăghici, „Dimineața unui miracol”, ST, 1994, 4-5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 316-321; Alex. Ștefănescu, Un om, RL, 1996, 42; Daniel Cristea-Enache, Nu râde, Céline!, ALA, 1997, 386; Gheorghe Grigurcu, Un jurnal al scindării, RL, 1998, 47; Dicț. esențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
cont., I, 543; Onisifor Ghibu, Ziar de lagăr. Caracal, 1945, îngr. Romeo Dăscălescu și Octavian O. Ghibu, pref. Romeo Dăscălescu, București, 1991, 125, 143, 146, 154; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 78-79; Petre Pascu, În lagărul de la Caracal, LAI, 1992, 31; Ana Selejan, Reeducare și prigoană, Sibiu, 1993, 149-150; Popa, Ist. lit., II, 398; Dicț. scriit. rom., IV, 210-212. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Lirica lui Al. Philippide, CNT, 1987, 2; Dan Croitoru, Ipostaze ale spiritualității, RL, 1999, 44; Dan C. Mihăilescu, „Zece pași către România”, „22”, 2000, 9; Marius Chivu, „Proiecte universitare”, OC, 2001, 99; Dan C. Mihăilescu, „ Unde sunt manierele de altădată?”, LAI, 2002, 23; Cristina Ionică, Șezi frumos..., RL, 2002, 15; Irina Marin, Urmuz, eternul precursor, RL, 2003, 25. M. In.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
a captivat aproape definitiv pe B. SCRIERI: Tricoul portocaliu fără număr de concurs, București, 1993; Dumnezeu binecuvântează America, București, 1995; Ultima tresărire a submarinului legionar, București, 1998. Repere bibliografice: Emil Mladin, Despre un maraton, RL, 1994, 41; Tania Radu, Postcitadinismul, LAI, 1996, 7; Dan C. Mihăilescu, Hora impostorilor, „22”, 1998, 19; Gabriel Avram, Oare cum tresare un submarin?, RL, 1998, 21; Ioan Stanomir, Apocalipsa după Petre Barbu, LCF, 1998, 27. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
Pricop, „Cerc de dragoste”, CRC, 1978, 12; Radu Enescu, Profesiune sau vocație?, F, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Unde fugim de-acasă, RL, 1980, 47; Ovid S. Crohmălniceanu, Între parabolă și descripție realistă, RL, 1992, 11; Tania Radu, Resemnarea calului troian, LAI, 1992, 12; Monica Lovinescu, Alice în țara sârmei ghimpate, „22”, 1991, 21; Dicț. scriit. rom., III, 545-547; Popa, Ist. lit., II, 886-887; Manolescu, Enciclopedia, 548-549. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Datcu, Dicț. etnolog., II, 245-247; Nicolae Constantinescu, Un alt „Meșterul Manole”, ALA, 1999, 458; Ion Șeuleanu, „Meșterul Manole”, ST, 2000, 1; Iordan Datcu, Istoria unui lexicon, RL, 2002, 6; Viorica Nișcov, Când vârcolacii mâncau luna, iar Apa Sâmbetei fierbea neostoit, LAI, 2002, 15; Dicț. scriit. rom., IV, 500-501; Manolescu, Enciclopedia, 655-656. I. Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
reducerii sarcinii cardiace, prin corectarea stării de hiperhidratare cronică (cvasi-ubicuitară la pacienții dializați) și a uremiei. Efectul transplantului renal asupra cardiomiopatiei uremice Constatarea după care transplantul renal ameliorează semnificativ structura și funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice de boală ischemică coronariană. 64% dintre acești pacienți prezentau disfuncție ventriculară stângă în ciuda terapiei hemodialitice adecvate. La două luni după
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
după vremea tinereții și își amintește că în satisfacerea plăcerii nu a dat niciodată dovadă de rasism, nici nu a fost prea pretențioasă: „și pururi pofta mi-am îndestulat./ Nu m-am uitat că-i scurt sau deșirat,/ Bălan sau lai acela cemi plăcea/ și nici c avea avere sau n-avea.”401 Este interesant că pentru ea experiența înseamnă trecut sau viitor, mai puțin timpul prezent, este redusă la două noțiuni cheie: puterea și plăcerea trupească. Experiența a devenit pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cornel Ungureanu, Ana Blandiana, O, 1990, 12, 19; Ioan Holban, Documente ale memoriei colective, CRC, 1990, 22, 23; Diana Adamek, O poetică a predicatului, TR, 1990, 25; Ioan Holban, Proza Anei Blandiana, CRC, 1990, 30; Tania Radu, Coșmarul prin refracție, LAI, 1992, 48; Ierunca, Subiect, 115-120; George, Sfârșitul, IV, 313-322; Negoițescu, Scriitori contemporani, 38-44; Constantin, Complicitatea, 184-188; Lovinescu, Unde scurte, III, 76-80, IV, 177-178; Micu, Scurtă ist., II, 324-327; I. Sârbu, Nuvelele Anei Blandiana, CRC, 1997, 3-4; Pop, Pagini, 93-97; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
1; Nicolae Manolescu, Nopți și zile, RL, 1991, 17; Ovidiu Pecican, Fericitul Nicolae, ST, 1991, 4; Florin Berindeanu, Mona(r)hia superioară, CNP, 1991, 20; George Popescu, Arta refugiului. Un jurnal al beatificării, R, 1991, 5-6; Tania Radu, „Monologul polifonic”, LAI, 1991, 27; Cartea unui scriitor creștin: „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, F, 1991, 9 (semnează Ion Simuț, Florin Ardelean, Tiberiu Ciorbea, Ioan Moldovan, Dumitru Chirilă, Traian Ștef); Gheorghe Grigurcu, Creștinismul în tradiție liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona Furdui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
V, 26-30; Negoițescu, Scriitori contemporani, 413-421; Simuț, Incursiuni, 306-313; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 243-244; Octavian Soviany, Caragiale și teologia comeseniei, CNT, 1995, 30; Bogdan Popescu, Lupta cu plictiseala, CC, 1995, 8-9; Tania Radu, Un Steinhardt, LAI, 1995, 37; Ierunca, Semnul, 159-164; Cornel Vâlcu, Săritura peste cal, ST, 1996, 4-5; Adrian Popescu, Dialoguri și însoțiri, ST, 1996, 11-12; Lovinescu, Sburătorul, II, 379, IV, 122, 125, 126, passim, V, 66, 69, passim, VI, 54, 55, passim; Alexandru Sever
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul muntenesc, Glasul morții, un bogat, după îndelungi căutări, găsește țara în care nu se moare, însă e
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu formă de masculin, Leaotu, al unui pîrîu de 47 de kilometri, afluent de dreapta al rîului Teleajen. Forma mai veche, consemnată în Dicționarul „Frunzescu“, este Laiotă. Asociabile etimologic ar putea fi Laia Mare, vîrf în Munții Vlădesei și Dealu Laiului, în Podișul Solcăi. Fiind comparat cu toponimele Lehota, foarte frecvent în Slo vacia, care desemnează de cele mai multe ori sate, i-a fost propus ca etimon apelativul vechi slovac lhota, lehota, „ușurare, scutire de dări, sat nou colonizat scutit temporar de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost format și hipocoristicul Vlaiotă (Vlajo, din Vladimir, + -otă), devenit, prin simplificarea grupului consonantic inițial, Laiotă. Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
format și hipocoristicul Vlaiotă (Vlajo, din Vladimir, + -otă), devenit, prin simplificarea grupului consonantic inițial, Laiotă. Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vlajo, din Vladimir, + -otă), devenit, prin simplificarea grupului consonantic inițial, Laiotă. Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții Făgărașului) ar putea proveni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții Făgărașului) ar putea proveni dintr-un mai vechi atestat Laieta. Prezența lui e în loc de u se datorește „consoanei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Liiceanu, Adsum? Modelul cultural și urgențele istoriei, „22”, 1990, 45; Lovinescu, Unde scurte, I, 305-307, II, 93-95, III, 40-43, IV, 228-234, V, 70-75; Negoițescu, Ist. lit., I, 352-354; Dan C. Mihăilescu, Să fie oare Noica răul deplin al culturii române?, LAI, 1992, 48; Dan Câmpean, Patrimoniul Constantin Noica. O carte document, Deva, 1992; Romul Munteanu, Comentarii literare, București, 1992, 3-33; Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofia lui C. Noica. Între fantasmă și luciditate, Slobozia, 1992; Ion Dur, Noica. Între dandysm și mitul școlii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]