131 matches
-
Inchizitor”, Biserica - în Apus, dar și în Răsărit - a cedat adeseori celei de-a treia ispitiri a lui Iisus de către diavol: căpătarea puterii lumești. Biserica nu a reușit „să păstreze «regula Evangheliei» în mănăstiri, și să extindă cumva aceasta către laicat (un eșec de care nu puțini umaniști creștini au fost conștienți), ceea ce a creat un vacuum moral”1. Această mentalitate, cu pretinse legitimități teologice, a consacrat conceptul de „secularitate” în experiența bidimensională al lumii: ca „timp” (saeculum) și „spațiu” (dominium
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
maghiară, românește prin simetria toponimelor, dacă termini plecăm, mai rafinate viclenii pregătește Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon a încheiat rapid, sonorul vizual la minim în noapte și în liniștea cea mai mare zgomotul trenului, să treci în altă stare laicatul Iași, faliment, trebuie dărîmată clădirea fabricii de țigarete. XX. ZEAMĂ DE SEC DE PUI Iași Tîrgu Neamț Poiana Largului Borsec Toplița Deda Tîrgu Mureș Deda Toplița Miercurea-Ciuc Adjud Pașcani Triaj Iași Vineri, 28 iulie 2006, ora 8,05, în maxi-taxi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ne putem Închina lui Socrate? 10.5. Binele și răul Încep În minte 10.6. Învățăminte din vechime... 10.7. Psihopedagogie „avant la lettre” 10.8. Învierea e În fiecare dintre noi 11. Spiritualitate și implicare 11.1. Biserica și laicatul creștin 11.2. Intelectualitatea și Biserica 11.3. Cum ne putem implica? 11.4. Parohia „virtuală” 11.5. Revigorarea discursului religios 11.6. Întrebări legate de noua ierarhie bisericească 11.7. Părintele nostru 12. Evocări pedagogice 12.1. Elogiu unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fiecărui individ În parte), Întrucât calitatea unui edificiu depinde (și) de valoarea fiecărui element constitutiv În parte. Cu „cărămizi” de calitate ne putem Încumeta să construim structuri „arhitectonice” inedite, valoroase și trainice. 11. Spiritualitate și implicare 11.1. Biserica și laicatul creștin Societatea actuală impune noi asamblări și corelări dintre factorii chemați să gestioneze problemele religioase. Fără a-și periclita statutul de primă instanță a raportării la sacru prin relativizări de tot felul, observăm că Biserica noastră devine mai deschisă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
alt statut: sunt persoane consacrate spiritual și Înzestrate cu un anumit har, pe care laicii au responsabilitatea de a-l respecta și de a se bucura de binefacerile lui sau a năzui (desigur, nu toți) către el. Când vorbim despre laicat, nu ne referim numaidecât la Întreaga masa de credincioși (nu toți sunt activați În chestiuni de gestionare a unui capital simbolic imens), ci la acea parte care observă, monitorizează sau se implică participativ În rezolvarea problemelor interne ale Bisericii, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
laicilor sau de proceduri pur plebiscitare (autoritatea clericală sinodală nu poate fi Înlocuită, ci ajutată). În altă ordine de idei, chemările Bisericii câștigă În autoritate, vocea laicului devenind mai credibilă În ochii unora, cel puțin În unele medii. În plus, laicatul nu se confundă cu societatea civilă, cu segmentul activ din punct de vedere politic, ideologic și civic. Nu oricine are competența spirituală sau probitatea morală de a-și da cu părerea În legătură cu ceea ce este sau trebuie să fie Biserica (oricât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
conform căruia nimic din ceea ce ține de treburile bisericești nu trebuie lăsat pe seama laicilor, și laicismul generalizat, dizolvant, conform căruia totul În materie de religie ar trebui să fie supravegheat, ratificat sau interpretat de către cei din afara spațiului sacramental. Raportul dintre laicat și Biserică este determinat și de dinamica tot mai complexă ce caracterizează societățile contemporane. Compartimentările sau Închiderile de altădată s-au mai estompat, dat fiind că rezolvarea uneia și aceleași probleme ține de implicarea mai multor părți. Evenimentele lumii actuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Laicii „intră” În Biserică atât cât aceasta le permite sau are nevoie efectivă de ei (cooptarea poate fi un semn al maturității sale executive, dar, la limită, și al unei carențe momentane de funcționare). La fel, Biserica se „Îndreaptă” către laicat În măsura În care acesta rezonează cu problemele acestei instituții, o dinamizează, o ajută efectiv, o scoate dintr-o anumită Închidere (orice instituție tinde să se Închidă În sine), pentru a o racorda la realități, la chestiuni comunitare evidente. Așa cum este firesc, ambele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fie tradus permanent În „cuvântul” omului, de-acum și de pretutindeni, Întru preamărirea lui Dumnezeu și binecuvântarea creației Lui! 11.6. Întrebări legate de noua ierarhie bisericească Alegerea noului patriarh a fost o ocazie de a repune În discuție poziția laicatului față de problemele Bisericii noastre, nu numaidecât În sensul unei implicări În luarea unor decizii, ci În năzuința de a fi luați În seamă prin unele „semne” pe care și noi le dăm. În fond, așa cum nu rămânem indiferenți față de cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cine ne reprezintă din punct de vedere spiritual. Pentru că știm prea bine că nu putem fi democrați (din punct de vedere politic), liberi (din punct de vedere economic) etc. fără a fi bine situați (reprezentați) din punct de vedere spiritual-religios. Laicatul dorește o Biserică vie, deschisă unor realități curente, dar și vizionară. Chiar dacă el nu se constituie În „creierul” unei religii, coordonând direct ceea ce ține de dimensiunea sacerdotală și instituțională (deși prin intermediul unor reprezentanți face și așa ceva), trebuie să recunoaștem că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Eusebiu Pișta). Fundația „Pacea” din Roman, din toamna anului 2014 a început realizarea câtorva dintre numeroasele ei proiecte și în București. Necesitatea înnoirii „Mi-am îndeplinit sarcina; Cristos să vă învețe să o îndepliniți pe a voastră”. (Toma de Celano) Laicatul franciscan în prezent cunoaște o perioadă de derută și stagnare, aici și pretutindeni; pentru a avea un rol capital în viața Bisericii, ca în perioadele trecute, se impune o organizare mai eficientă a acțiunilor și o colaborare constructivă. „Știința înseamnă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
muncitorilor și al pensionarilor ortodocși? Ce vor putea deveni aceste bresle dacă nu mici partide într-o Biserică ce a încetat să mai funcționeze la nivel de parohie și în care oamenii mai simt totuși nevoia unei minime reprezentări a laicatului? Nu vom sfârși cu biata caricatură a religiei americane, fiecare club religios având grupurile sale de presiune, fără să facă altceva decât să propage o mentalitate sectară și tehnocrată? Ce fel de conștiință religioasă reflectă o asemenea dilemă existențială: „Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian al privatizării conștiinței religioase și evacuarea conținutului revelației într-un orizont de pură emancipare etică au dictat tonul defensiv, limbajul minimal și orientarea timidă ale laicatului european. Educați într-o tradiție universitară de tip iluminist, intelectualii creștini ai bătrânului continent asumă astăzi tot mai greu condiția de martor public al destinului unic pe care Biserica îl are în lume. Rațiunile teologice ale creației nu sunt rostite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
idei cu reprezentanții romano-catolici în chestiuni unde îi lipsește experiența: educația la nivel gimnazial și universitar, asistența socială, misionarismul multimedia etc. Teodor Baconsky este unul dintre cei care cred că destinul ortodoxiei românești în secolul XXI va depinde de renașterea laicatului într-un climat diferit de cel creat prin relația de supușenie a clerului față de administrația statului. Perpetuarea clientelismului nu va permite slujirea necesităților adevărate și urgente ale credincioșilor. Vigilența critică a învățătorilor Bisericii se va exprima atunci nu doar față de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vorbit în altă parte1, fără prea multe consecințe. Numărul mare de locuri pentru secția pastorală a Facultăților de Teologie a rămas neschimbat, deși mulți tineri au exprimat interes pentru zona științelor comunicării, a jurnalismului și a altor specializări complementare. Selecția laicatului de calitate în forurile de decizie ale Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut neconvingător, dacă este să ne gândim la prezența unor figuri compromise public - precum Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) - în sânul Adunării Naționale Bisericești. Simpla tămâiere a mereu altor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu tainica inițiere a credincioșilor în misterul Patimii și Învierii lui Hristos. Dacă nu vrea să devină un muzeu de antichități, Biserica este obligată să reinventeze un for public de dezbateri - similar instituției sinodului - în care ascultarea atentă a îngrijorărilor laicatului să reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
general de o greoaie administrație, având o circulație restrânsă și un format grafic nu întotdeauna atractiv, revistele ecleziastice sunt practic necunoscute publicului educat. Confiscată de o apologetică defensivă, presa bisericească a reușit să se mențină la o apreciabilă distanță față de laicatul Bisericii și, cu atât mai mult, față de formatorii de opinie din interstiții. Rezultatul imediat este dispariția aproape completă a argumentelor teologice chiar în cele mai importante dezbateri politice, sociale sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și culturale. În literatura de specialitate dedicată pelerinajului, diferența conținută în experiențele și modul de manifestare religioasă feminină este bine reprezentată. Astfel, Alice-Mary Talbot remarcă faptul că în Bizanț cultele religioase dețineau un rol aparte în destinul femeilor, deoarece „pentru laicatul feminin, parti ciparea la liturghie și procesiuni, vizitarea lăcașurilor sfinte etc. repre zentau singura posibilitate aprobată de societate pentru a ieși din casă. Toate aceste ocazii erau, de altminteri, un mod de a satisface unele nevoi psihologice și spirituale” (Talbot
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul În care clerul și laicatul catolic au ajuns să caricaturizeze - ori să deformeze - esența importantului aggiornamento, care viza pur și simplu reîmprospătarea credinței pe model patristic, nu altceva. Dar, dincolo de aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
în Biserica Ortodoxă! M.M.: Am o întrebare: chiar trebuie să scot toate săbiile împotriva tuturor instituțiilor? O.Ș.: Chiar nu trebuie să te lași. M.M.: Nu mă las! Dar, în această privință, mai degrabă a trebuit să mă lupt cu laicatul decât cu preoții pe care i-am cunoscut. Gândește-te la poziția lui Dan Ciachir, care nici măcar n-a polemizat cu mine. El a scris, eu am scris, dar în paralel; el niciodată, nu a răspuns obiecțiilor mele. S-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
români în genere, alături de conservatismul din convorbirile cu Teodor Cazaban, circumscriu istoria dilemelor naționale în context european, în dialog cu puseurile americanofobe din același spațiu al Europei, cu dialectica alogenie-autohtonism, catolicism-ortodoxie, ca și cu relația dintre Biserica Ortodoxă Română și laicatul „intelighenției” ș.a.m.d. Se poate spune că, prin B. și confrații săi, dialogul subteran al generației „Criterion” cu generația ’90 este menit unor rezultate din ce în ce mai surprinzătoare. SCRIERI: Nodul gordian, București, 1996; ed. București, 2002; Sacru și melancolie, Timișoara, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
de a fi denaturată prin plagiat sau compilație, mesajul ei alternîndu-se de la o transcriere la alta. E drept, vanitatea auctorială nu e denunțată de Richard de Bury, căci ne aflăm într-o perioadă cînd obiceiul scrisului nu intră în vederile laicatului. În al treilea rînd, degradarea cărților dată de uzura timpului, la care se adaugă distrugerea lor din rațiuni de cenzură. În al patrulea rînd, cartea devine obiectul unui trafic ilicit, care atinge pragul simoniei practicate de negustori. În al cincilea
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
sa de doctorat fiind "asupra inefabilei și tainicei ființe a îngerilor". Pe de altă parte, părintele Dumitru era un acuzator avizat al derapajelor eretice de tot soiul, mai ales al celor din texte zis filozofice, care derutează prin elucubrații metafizice laicatul încă nedeschis cucerniciei. * "11 martie. Îl visez azi-noapte pe Hoditz. Asta fiindcă văd aseară în Genealogia lui Ottokar Lorenz că s-a născut în 1717, anul alcătuirii Marii Loji Londoneze, și a murit în 1801, anul fondării Ritului Scoțian cu
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
că, prin acțiuni umane, sacrul nu poate fi atins înlăuntrul său, deci nu poate fi desacralizat, ci doar dezbrăcat de haina sacră pe care, prin cult, o poate reîmbrăca (cazul Tanacu, indisciplina clericală); 6. discursul religios-mistic, în care reprezentanți ai laicatului sau ai clerului așează în paginile ziarelor, prezintă prin intermediul televiziunii sau al blog-urilor, aspecte ale vieții lăuntrice. 7. discursul religios-naționalist, în care aspectul religios este îmbinat cu cel naționalist, plecând de la sintagma "ne-am născut creștini"; 8. discursul religios despre
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
la momentul judecății, își păstrează demnitatea pe care Sinedriul vroia să i-o anuleze. Dacă am grăit rău, spune-mi ce am grăit rău, iar dacă am grăit bine, de ce mă bați?" (Ioan 18, 23). Privitor la discursul critic al laicatului la adresa ierarhiei, voi invoca demersul jurnalistic, nelipsit de importanță, al lui Andrei Pleșu 124, referitor la "recenta omagiere în stil ceaușist a patriarhului Daniel 125. Autorul, cu bogată experiență scriitoricească și un nume de rezonanță pentru publicistica românească, publică sub
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]