266 matches
-
dependență gregară. În sens propriu, ea Îi Închide omului poarta Înspre libertatea posibilă, obligându-l să aibă În permanență nevoie de un tutore, de un guru sau de un duhovnic care să gândească și să decidă În locul său. Ideea de laicitate trece cu mult dincolo de simpla gâlceavă religioasă. Ea conține afirmația că fiecare om, ca ființă rațională, este capabil să-și poarte singur de grijă. Principiul care trebuie să-i ghideze comportamentul nu se află În exteriorul său, ci sălășluiește În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
realizată concret prin instituția școlară, a libertății de a crede sau de a nu crede, de a adera la cutare sau cutare dogmă, În mod cât se poate de liber, și de a renunța eventual la ea. Fără o adevărată laicitate, credința Însăși n-ar fi decât rezultatul chinuit al unor manipulări psihologice și morale, așa cum se poate observa În cadrul sectelor, și nu expresia liber consimțită a unui angajament metafizic sincer. În ciuda luptelor pentru influență care au continuat Între anumite religii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și pacea socială nu sunt posibile decât cu acest preț, la fel ca și autenticitatea credinței. În afara Franței Deși Franța este departe de a fi prima sau unica țară cu trăsături laice evidente, ea rămâne totuși țara În care chestiunea laicității a fost Întotdeauna subiectul unor dezbateri pasionate. Poate că această particularitate se datorează faptului că democrația a trebuie să se afirme, de la bun Început, Împotriva unei puteri În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei puteri În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel mai rapid și cu cea mai multă suplețe. Încă din 1806, Olanda adoptă În parte principiul școlii neutre. Învățământul religios dogmatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
iulie 1877 a eliminat catehismul și istoria sfântă dintre materiile obligatorii la școală. Tradiția și puterea ecleziastică le-au păstrat Însă În cea mai mare parte a orașelor. Cineva s-ar putea mira văzând că termenii de neutralitate și de laicitate sunt folosiți fără deosebire atunci când este vorba de școală. Se referă oare la aceeași realitate? Ar trebui să punem semnul egalității Între ei, așa cum se face În mod curent În utilizarea lor politică? Chestiunea neutralității În ciuda obișnuinței care tinde să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se face În mod curent În utilizarea lor politică? Chestiunea neutralității În ciuda obișnuinței care tinde să le confunde, este util să facem distincție Între cele două cuvinte. Neutralitatea, Într-adevăr, face trimitere la un domeniu de aplicare mai larg decât laicitatea. Depășind domeniul religios, această referință Îi indică pedagogului că școala trebuie să facă toate eforturile pentru a rămâne Întotdeauna prudentă și rezervată În raport cu chestiunile religioase, dar și În raport cu cele referitoare la morală, la metafizică, drept, moravuri și politică. În ciuda criticilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cetățenii În mod egal, nu trebuie să intervină, și nici să privilegieze cutare sau cutare specificitate. Această viziune asupra apartenenței confesionale, imediat după războaiele religioase, a servit fără doar și poate cauza concordiei și democrației și a constituit baza succesului laicității. Religia fiind astfel „privatizată”, nu mai este necesară nici o dispoziție, În afara unor drepturi negative, ca nediscriminarea, care să ia În calcul diversitatea corpului social (Koubi, coordonator, 1992). Diversitatea „rasială” ă dacă acceptăm, În lipsa unui termen mai adecvat, să ne servim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aux Lumières, trad. fr., Paris, Gallimard (prima ediție engleză: 1967). WEBER Max (1970), L’Ethique protestante et l’esprit du capitalisme, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1920) WILLAIME Jean-Paul (1995), Sociologie des religions, Paris, PUF. Φ Comunitate, Ideologie, LAICITATE, Rituri, SOCIALIZARE, Valori Reprezentare socialătc "Reprezentare socială" La prima vedere și fără a ne Îndepărta prea mult de discursurile academice, poate fi considerat reprezentare socială (RS) orice sistem de cunoștințe, credințe și atitudini care emană de la agenți colectivi și care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și rezultate au cunoscut multe variații din secolul al XIX-lea Încoace. ν Tensiunile nu au lipsit niciodată din această istorie, tensiuni Între obiective cărora circumstanțele le-au dat uneori caractere contradictorii: voința de asimilare/voința de păstrare a identității, laicitate/iudaism, statut de dominați/statut de dominatori, colonizarea unui teritoriu/ Întoarcerea pe Pământul Făgăduinței etc. De la religios la politic De la dispersarea din Antichitate, legile talmudice și rabinice au declarat prioritatea Pământului lui Israel asupra tuturor locurilor de exil (galut). Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fr., Paris, La Découverte (prima ediție germană: 1896). LAQUEUR Walter (1973), Histoire du sionisme, Paris, Calmann-Lévy. TRIGANO Shmuel (coordonator) (1993), La Société juive à travers l’histoire, t. 4: Le Peuple-monde, Paris, Fayard. Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), Comunitate, Diaspora, LAICITATE, Mobilizare, NAȚIONALISM, NAȚIUNE, POPOR, Religie, Suveranitate/Suveranism Sistem-lumetc "Sistem‑lume" Φ MONDIALIZARE, NAȚIONALISM Sociabilitatetc "Sociabilitate" Așa cum remarca Jean Baechler, trebuie să fim foarte atenți aici la terminologia adoptată, pentru a evita amalgamele și confuziile. Se pot pune astfel În evidență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
et citoyenneté, Villeneuve-d’Ascq, Presses universitaires du Septentrion, pp. 287-320. RUBY Christian (1997), La Solidarité, Paris, Ellipses. SMITH Adam (1860), Théorie des sentiments moraux, trad. fr., Paris, Guillaumin (prima ediție engleză: 1759). Φ CETĂȚENIE, Comunitate, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), FRATERNITATE, LAICITATE, NAȚIUNE Stereotiptc "Stereotip" Folosit inițial În domeniul tipografic pentru a desemna o matriță de plumb destinată realizării unui clișeu, termenul de „stereotip” este aplicat, În 1922, În științele umane de către Walter Lippmann, care voia să descrie printr-o metaforă opiniile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Marea Britanie, secularizarea și laicizarea constituie un singur proces, care diferă de religiozitatea pluralistă într-un multiculturalism mai accentuat. Deoarece în America și în restul țărilor Europei a participat la secularizare și clerul, s-a născut o versiune diluată de laicitate și de armonie între religie și politică. În lumea țărilor islamice, se deosebește secularizarea de laicizare, din două motive: primul, pentru că lupta pentru modernitate, aici, a fost o luptă împotriva forțelor străine, coloniale sau imperiale, și nu a unui opozant
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
forțelor străine, coloniale sau imperiale, și nu a unui opozant interior; aici, religia are dimensiuni geopolitice și cultural-identitare față de alți credincioși ori față de coloniști; al doilea motiv rezultă din faptul că religia musulmană nu sacrifică modernitatea și renovarea pentru ideologia laicității, așa cum am caracterizat-o mai sus. Așa se face că intelectualii islamici formați în Occident se folosesc de modernismul religios pentru a susține, difuza și convinge pe nemusulmani despre virtuțile specifice ale islamului. Umaniștii occidentali interesați de cunoașterea popoarelor musulmane
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
interpretate ca o încercare de scoatere a literaturii din ecuația adevărului ființei, a sacrului și a identității naționale, o tentativă de separare a ei de sâmburele ontologic și de situare în zona propagandei (în favoarea unor minorități zise "discriminate") și a laicității înțeleasă îngust, secularist, "la granița ateismului". Există un canon occidental, susține autorul sprijinindu-se pe autoritatea unui Harold Bloom și a lui Giani Vattimo, însă nu unul universalist-omogenizant, dincolo de transcendență, istoricizat, purtând la vedere toate "sulimanurile" stridente ale corectitudinii politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturi și civilizații. Din acest punct de vedere, Eurasia a fost și este un creuzet al culturilor. Islamul 274, de exemplu, este o religie care, în acest moment al existenței sale (nu excludem o Reformă asemănătoare celei a creștinismului) exclude laicitatea 275.,,Islamul exclude orice ,,participare" a omului la divinitate, excludere ce decurge dintr-o concepție vigilentă cu privire la transcendența divină, care pregătește conștiința musulmană să denunțe în comportamentul uman tot ceea ce l-ar putea face să alunece spre ,,asociere"276. ,,Islamul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bine pregătit și zelos. Încă nu putem discuta despre caracterul laic al instituției pentru că aceasta era în întregime dependentă de Biserică. Mai târziu se va produce și această etapă, decisivă în orientarea învățământului universitar către raționalism și știință. Discutând despre laicitatea acestor prime instituții de învățământ, autorii citați arată: ,,Mult mai independente și mai laice au fost primele școli de drept și de medicină care au apărut în aceiași epocă, mai ales în țările mediteraneene.(...) Primele școli de drept s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
restul, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 66. De asemenea, Mircea Malița arată: ,,Religia a ocupat locul central al culturilor timp de milenii.(...). Ea a avut meritul separării puterilor care a dus la statul modern, oferindu-i cheia succesului, constând în laicitatea civilizației". Zece mii de culturi, o singură civilizație, spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, București, 1998, p. 226. 189 În context autorul pune în dezbatere sistemul referențial de apreciere a mișcării unei culturi sau unei civilizații, care poate fi relativ. În
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
unui vast spațiu era creștinătatea. (...) Biserica și nu statul a păstrat vocația universalistă și gustul ordinii imperiale după căderea Imperiului Roman. Ea a avut meritul separării puterilor care a dus la statul modern, oferindu-i cheia succesului care constă în laicitatea civilizației". Mircea Malița, Zece mii de culturi - o singură civilizație, spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, București, 1998, p. 226. 261 Capacitatea de a distruge și apoi de a construi a religiei este pusă în evidență și de Joachim Wach, care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și cu Charron transformați în mine libertine, gândirea capătă un avânt considerabil: emanciparea definitivă de sub dominația teologiei și a scolasticii, celebrarea puterii și a forței rațiunii iar, mai apoi, ale deducției și ale altor operații ale reflecției, preocupare prioritară a laicității, voința de a institui o etică și o politică făcută de oameni pentru oameni și nu sub privirile lui Dumnezeu ci sub acelea ale mecanicii iminente. Câte șantiere deschise simultan! Urmașii lui Montaigne îi continuă plini de încântare opera: voluptuosul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pământ, imaginea ne ferește atât de monolitism cât și de anarhie. Ea garantează unitatea celor două puteri, pentru că face legătura între ele; dar nu permite confuzia lor, pentru că lasă loc între ele. Medierea imaginii ar fi atunci un factor de laicitate în lumea noastră și, deocamdată, o garanție împotriva unui exces de fanatism. Nimic nu este mai sufocant ca o religie a Cărții care vrea să aplice Spiritul literal, fără metafore sau marje de interpretare. Imaginea creează un interval între lege
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exigentă, fără concesii tocmai fiindcă nu are o portiță de ieșire. Evaporarea lumilor de dincolo, mitologice sau religioase, aduce vederea în prim-plan. Iată deodată copaci și chipuri privite pentru ceea ce sunt, la întâmplare, fără a priori, în magnifica lor laicitate. Acest nou contract cu vizibilul ne-a adus totodată prima cartografie viabilă. Există un moment în istorie care vine ca o bucurie pentru ochi, când omul, creat după imaginea lui Dumnezeu, se apucă să recreeze natura după imaginea omului. Atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din exterior, această necesitate este un hazard: acel lucru ar fi putut să nu existe. Necazul cu tehnologiile minunate și ultramoderne este fiabilitatea lor: ele prevăd totul. Adică tocmai definiția academismului. Este pură desuetudine, întârziere a creștinătății din Orient față de laicitatea occidentală faptul că liturghiile ortodoxe interzic imaginile și sunetele de origine mecanică? Nu se pot înlocui, spun teologii ortodoxiei, o corală printr-un disc, o icoană printr-o o fotografie sau o frescă printr-o serigrafie fără ca ritualul să-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cea mai concretă în fața căreia păstorii se află în continuu este tocmai aceasta: cum putem fi realiști și practici, fără a ne aroga o competență politică ce nu ne privește? Am putea spune și așa: Era vorba despre problema unei laicități pozitive, practicată și interpretată în mod just” (BENEDETTO XVI, Discorso alla Curia romana, în L'Osservatore Romano, 21-22 decembrie 2009, p. 6) „Directoriul pentru ministerul și viața preoților” (31.01.1994) a Congregației pentru Cler dedică angajării poli-tice și sociale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ca o validă contribuție la construirea și dezvoltarea propriei patrii. Dar, este cazul să spunem, că erau alte timpuri. Astăzi, excepțiile de la regulă devin din ce în ce mai rare din două motive: pentru că în comunitățile politice și civile a crescut sensul autonomiei, al laicității și al suveranității, dar mai ales pentru că în Biserică s-au clarificat din ce în ce mai mult identitatea și rolul preoților și cel al laicilor. Oricum, eventualele noi excepții - care nu sunt deloc de dorit - sunt mult mai ușor de admis pentru diaconi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]