85 matches
-
său: Statul se întemeiază pe propriul interes (Rațiunea de Stat), Societatea, pe ea însăși (Leviathanul lui Hobbes are puterea de a crea și de a sfărîma orice lege), iar Națiunea, în sfîrșit, pe propria-i Suveranitate. Odată pierdut Dumnezeul-Fundament, gîndirea laicizată este determinată să se universalizeze, adică să caute Principiile valabile pentru orice Univers, pentru orice Om, pentru orice Societate. Însă, și aici întîlnim un alt element de originalitate a culturii europene, tentativele de re-fondare nu vor găsi nici un principiu absolut
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
absolut perfectă, ce-și află Ordinea în ea însăși. Din acest moment, Determinismul universal devine dogma care instalează Perfecțiunea și Eternitatea lui Dumnezeu în Mașina cosmică însăși. Încă o dată, o laicizare absolută instalează în mod inconștient divinizarea absolută în obiectul laicizat. De-a lungul întregului secol al XIX-lea și pînă astăzi, reconstruirea Lumii va continua prin descoperirea "Legilor" care guvernează interacțiunile sale fizice și speranța de a reuni aceste Legi într-o Lege supremă. Însă de la mijlocul secolului al XIX
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
europene, iar nu cutare sau cutare element ori moment al său. Laicul și universalul Cultura europeană nu este doar o cultură ale cărei produse cele mai semnificative, Umanismul, Rațiunea, Știința, sînt laice. Este mai cu seamă o cultură în totalitate laicizată, în sensul că, începînd dintr-un anumit moment, nici o idee n-a rămas îndeajuns de sacră sau îndeajuns de infamă pentru a scăpa vîrtejului dezbaterilor, discuțiilor, polemicilor. Forța dialogicii culturale a antrenat în discuție și contestație ideile religioase și politice
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și în cele din urmă cu manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atribui o ușoar] licenț] eseistic] în leg]tur] cu asocierile cronologice ale acestor opere.) Este interesant și faptul c], în timp ce Vitoria și Suárez conserv] teocentrismul teoriei etice medievale, More și Campanella ofer] perspective homocentrice, prezentate prin intermediul viziunilor asupra viitorului politic laicizat. Acesta era stadiul gândirii morale la sfarsitul Renașterii. Referințe i Opere individuale Abélard: Peter Abélard’s Ethics: ed. D. E. Luscombe (Oxford: Claredon Press, 1971). Anselm: Basic Writings; trans. S. N. Deane (La Salle: Open Court, 1962). Aquinas, Thomas: Summa Theologiae, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
culturile occidentale, înscrise mai repede pe drumul spre secularizare. Dacă în estul european puterea este cea care menține unitar și neschimbat imaginarul colectiv pentru o lungă perioadă - practic, până la apariția ideilor iluministe-, vestul recurge la o altă imagine a ei, "laicizată" treptat, până când va descoperi, prin demers propriu, conceptele de cetățenie și de ordine socială. Începutul secolului XIV este considerat în occident ca fiind pragul dintre medievalitate și lumea premodernă. Orientul ortodox mai trăiește - dacă este să ne raportăm în principal
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
arta cupajului și, în sfârșit, știind să utilizeze dopul de plută pentru a doua fermentație 88. E adevărat că cea mai mare parte a podgoriilor franceze a fost vândută la mezat în timpul Revoluției, confiscatî sau devastată pe parcursul războaielor napoleoniene, apoi laicizată total la începutul secolului al XX-lea. De fapt, în toate țările Europei Occidentale unde cresc struguri se regăsește mâna monahilor: în Germania, acest meșteșug călugăresc este prezent de-a lungul întregii văi a Rinului (via împrejmuită de la Johannisberg aparține
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și a evreilor deopotrivă 2. În anii ’90, practicile religioase erau pe cale de dispariție În orașele iugoslave care se dezvoltau rapid; numai la țară mai exista o legătură Între sentimentul religios și cel național. Mulți bosniaci evident musulmani erau complet laicizați - și, oricum, nu aveau nimic În comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani, detaliu neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă de transcendență laicizată estetic, în absența, desigur, a divinității, capacitățile vizionare luând locul unei mistici a punerii în prezență a umanului și divinului. Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul XIX: 1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui Dante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și în cele din urmă cu manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul (laicizat) au existat simultan concurând pentru întâietate pedagogică, s-a întins între 1850 și 1870. La sfârșitul acestei perioade, marcată prin triumful definitiv al abecedarului, și odată cu apunerea epocii bucovnei, în literatura didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]