619 matches
-
-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Poe întreabă știința de ce îl persecută pe poet. Știința este scrutătoare, distructivă și interesată doar de realitățile reci. Ea nu va permite poetului să se înalțe pe aripile fanteziei sau chiar să stea liniștit visând sub un copac. "„”" este o lamentație a poetului asupra pericolelor dezvoltării științifice și a implicațiilor sale negative asupra poeziei și creativității. Poe a trăit și a scris în secolul al XIX-lea în care revoluția industrială europeană traversa Atlanticul și transforma din punct de vedere tehnologic
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
ta, aurore fără chip și fără destin/ eu grăunte-al mâinilor tale/ Doamne-al suflării si-al cărnii mele/ - unde-mi voi pune buzele/ în Edenul tău fără margini și fără fruct?" (Aurore fără chip). Imposibilitatea unei atari cunoașteri generează lamentația, sentimentul părăsirii și al căderii, o sfâșiere lăuntrica tradusă într-un discurs el însuși afărâmat, redus la nume de lucruri, de acțiuni și stări în succesiune figurând, spre final, o imagine înrudită cu cea a "paradisului în destrămare" al lui
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul Bălan", grație capacității stănesciene de a rafina și sublima „argoticele“, capacitate datându-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955», trece într-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Un fenomen actual
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a unui Heliade (mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pentru că era singura disponibilă, ci pentru că vedeam, pentru prima oară, idei care prindeau formă și chip. După 10 ani de zile petrecuți în lumea îngustă a organizațiilor neguvernamentale pentru romi, cu limbaj de lemn specific, cu discursuri și statistici, cu lamentații și vociferări, cu dispute seci și reci cu cei pe care ii percepeam împotriva, descopeream prima oara că lucrurile pot fi spuse și altfel. Altfel decât în conferințe, altfel decât cu lupte de argumente, altfel decât atunci când oamenii erau cifre
De ce mă duc la teatru? Ca să recuperez () [Corola-website/Science/295727_a_297056]
-
cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele lui Wagner și Bruckner, dar include multe elemente muzicale pe care muzicologul Deryck Cooke le descrie ca fiind „Mahler pur”. Prima audiție a fost amânată până în 1901, când a fost prezentată într-o
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
aventurile amoroase cu diverse muritoare. Nici Pluto nu găsește de cuviință să-i acorde respect, el instigă chiar o revoltă împotriva lui, enumerând avantajele infernului față de Olimp. ceea ce-l determină pe domnul Orphée să-și ridice apoi glasul într-o lamentație ipocritâ, interpretând la vioară primele acorduri din celebra arie a lui Orfeu la Gluck: "On m'a ravi mon Eurydice!" Zeii îl acompaniază imediat, cunoscând toți melodia - patosul operei "Orfeo ed Eurydice " înlocuiește aici, sub formă de citat, disperarea reală
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
să dureze peste douăzeci de zile pentru a termina doar construcția asta neînsemnată - cu un asemenea spirit, provincia aceasta o să piară. Cuvintele lui erau pline de emoție. Dintr-o dată, muncitorii tăcură. Tokichiro ridică privirea spre stelele înserării, ca într-o lamentație. Presupun că ați asistat toți la înălțarea și decăderea unor provincii. Și cunoașteți nefericirea oamenilor care au locuit în provincii decăzute. Ei bine, cu așa ceva, nu ai ce face. În mod destul de firesc, Domnia Sa, generalii săi și aceia dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mi-a chemat în inima lui și mi-a încredințat ceva. Cât sunt eu de neînsemnat, nu-i voi întoarce spatele stăpânului eu și încrederii lui în mine.” Astfel, Hideyoshi își luă un angajament față de sine însuși. Nu era o lamentație vană. Credința lui era simplă: chiar înainte de a pieri, Nobunaga îi lăsase cu limbă de moarte instrucțiunile lui. Putea înțelege cât de profundă trebuia să fi fost nemulțumirea stăpânului său. Judecând după atitudinea lui Nobunaga, Hideyoshi își putea imagina regretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu totul de ceremonia ceaiului, gândurile îndreptându-li-se spre o soluție de a scăpa nevătămați. Ogane și Kinoshita păreau incapabili de a suporta să mai stea acolo un singur moment. După asta, nu mai putem face nimic. Când această lamentație se desprinse de pe buzele lui Shogen, ceilalți doi avură senzația că primiseră o lovitură în piept. Shogen, însă, îi privi crunt, parcă pentru a le spune să-și țină firea. — oi doi ar trebui să vă luați oamenii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
organicul și mecanicul. O interogație de felul celei care încheie pasajul citat mai sus („cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”), cu toată aparenta sa ingenuitate, aduce sugestia degradării cu cel puțin tot atâta pregnanță ca și lamentația ce urmează: „curând, curând o să mor și n-am făcut nimic în lumea asta, or să mă arunce la fiare vechi/or să îmi crape farul și becul ars o să-mi atârne de două firișoare de liță.” De aceea, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
flaut căptușite cu catifea roșie, mandoline și balalaice și tuburi complicat împletite de tromboane și tube...”. În secvența a treia - care face, în mod vădit, pereche cu prima - revin ecourile parodice, amintind de astă dată de cântecul de lume, de lamentațiile din lirica neoanacreontică a lui Ienăchiță Văcărescu și de cântecele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu (căci una dintre trăsăturile distictive ale literaturii postmoderne constă în tendința de reciclare a kitsch-ului). Mai apoi, este introdus în scenă „decorul” specific
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pp. 93-94). Identitatea cetățenească se făurește prin răspunsul dat În situația percepută ca nedreaptă. Însă problema nedreptății poate fi analizată, fără Îndoială, și ca o realitate antropologică, ale cărei ecouri se regăsesc În trecutul cel mai Îndepărtat, așa cum o atestă lamentația din Ecclesiastul (IV, 1-3; Kahn, 1964, p. 159): „Și iarăși am luat aminte la toate silniciile care se săvârșesc sub soare. Și iată lacrimile celor apăsați și nimeni nu era ca să-i mângâie, iar În mâna celor silnici toată asuprirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
apostrofând isteric o mămică la deschiderea pachetelor cu cadourile de adio "Unde-i aurul? Unde-i aurul? Ne-ați luat porcăriile astea de argint? Asta merităm noi pentru cât am muncit patru ani? etc. etc". Nu pot totuși să evit lamentația regretatei doamne Zoe Dumitrescu Bușulenga. Așa cum în primii ani de viață de nimic nu ai mai mare nevoie decât de hrană și de afecțiune, între paisprezece și șaptesprezece ani cauți modelele mai însetat decât oxigenul și apa. Chiar fără să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a trăit ascuns în București, în condiții grele, dar în 1956 a fost arestat, sfârșindu-și zilele ca deținut politic în închisoarea din Aiud. Cele mai multe dintre versificările publicate de I. în periodice în primii douăzeci și cinci de ani de activitate sunt lamentații afectând incurabile tristeți autumnale sau nesfârșite suferințe erotice, într-o rostire convențională, de multe ori stângace. Deși se simte pe alocuri vibrația unor trăiri reale, versurile sunt lipsite de consistență, arareori atrăgând atenția prin vreo metaforă sau vreo imagine mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță sunt lipsite de speranța într-un viitor mai bun. Romanul "Balade din cîmpie" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Степные баллады", Molodaia
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
bun, dacă avem pretenții de mîna a doua, mulțumindu-ne cu puțin?" se întreba, cîndva, Liviu Ciulei. Domnia sa o face și astăzi. Dar noi? Programat sau nu, sînt destui artiști preocupați de ce li se întîmplă, care refuză să lîncezească în lamentații sterile, în așteptări dureroase, care își strîng neliniștile și le tratează prin creație. Altfel. Am plecat în ultimele săptămîni spre acele locuri în care se respiră aer proapăt, în care există un soi de primenire a creației, ceva ritualic în
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
la starea generală de anxietate. Am mers cu atenție printre grupurile asurzitoare, ducând-o pe Kate în portbebeul ei. Când, din fericire, am reușit să închid ușa, înăbușind zgomotul acela infernal, ultimul lucru pe care l-am auzit a fost lamentația bietei femei de mai devreme: —Măcar trei minute. M-aș mulțumi și cu trei minute. După asta, a trebuit să așteptăm o vreme, până să-mi vină și mie rândul la doctor. Eu am citit un număr din Woman’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
erau Teodor și Polus. Acesta din urmă nu evita uneori procedeele melodramatice: astfel, el a apărut în Electra lui Sofocle ținând în brațe urna cu cenușa propriului său fiu, ceea ce a produs o impresie puternică în rândul publicului, provocându-i lamentații dureroase. Alți actori a căror identitate s-a păstrat peste veacuri au fost Cleandros, interpret al tragediilor lui Eschil sau Cleindenides, ce s-a distins în piesele lui Sofocle. Trebuie să amintim că uneori autorii jucau ei înșiși în propriile
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
bucuria de a fi scăpat de domnia despotică a perechii criminale; astfel, fiul reginei devine un eliberator. În tragedia lui Eschil, părțile cântate de cor au o mare importanță, egalând și depășind uneori dialogul actorilor. Intervențiile acestuia sunt pline de lamentații, de meditații filozofice, adoptând cu ușurință tonul liric și pe cel epic. Corul are mișcări și gesturi solemne, dansuri pline de grație, cu efect puternic asupra spectatorilor 1. Autorul introduce al doilea, apoi, după exemplul lui Sofocle, mai tânărul său
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
înlocuit de o stare de uriașă și covârșitoare încântare. Sigur, ar fi fost plăcut să fi avut posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei, astea nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil de norocoasă să i se fi oferit șansa asta? Abia acum, holbându-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căderii sale, îngerul cibernetic veghând ca secretele minții să nu rămână ascunse și nepătate. Îi adnotam viața, făcându-i corectura sub ochii tuturor. Cât despre Mihnea, scopurile lui îmi rămâneau necunoscute. Era limpede că urmărea ceva, că, dincolo de ironiile sau lamentațiile cotidiene, căuta un sens, un mesaj, o informație. Nu ne-aflam la ora de proză. Jurnalul lui Paul ascundea un secret, altfel n-ar mai fi fost jurnal, iar noi nu l-am mai fi citit. Îl urmăream cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
consecințele triumfului liberalilor engleji în ultimele alegeri, zice: De câtva timp în biurourile de redacție ale numeroaselor ziare din Viena și din Pesta consternarea este la ordinea zilii. Știrea despre demisia prințului de Bismarck a provocat în acele părți niște lamentații mai tot așa de zgomotoase ca și rezultatul alegerilor englezești. Pentru a aprețui cauza și înțelesul acestor izbucniri de durere va fi de ajuns să știm că ziarele de cari e vorba sânt tocmai acelea ce făcuseră din alianța austro-germană
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]