654 matches
-
dau pe spate când îl aude, îmi zic. I-l spun, iar ea îl notează impasibilă. Bine își mai stăpânește emoțiile femeia asta, mă gândesc. Nici o corvoadă la Târg. Nu s-a mai întâmplat. Ar trebui să mă întristez, îngrijorez, lamentez, să strig nu mă iubește nimeni, nu dă doi bani pe mine, nu mai exist și câte toate? Uite că nu! De câte ori nu mi-aș fi dorit... Când eram tânăr, groaza mea era să intru într-o redacție. Astăzi ? Tot
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se lamentează unii deținători de premii Nobel din rîndul vostru. Nu vă înțelegem. Întrebarea aceasta ne sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, aproape isterică.“- p. 7), chiar și o astfel de reacție stă pe propteaua acelorași ipoteze din Șase maladii ale
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
trezi și ea absorbită în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea pierdere. "Ah, ce bine", vru să-i spună, dar renunță. Ce-i cu tine? Am fugit, vai, ce-am fugit! se lamentă ea și se apăsă cu mâinile pe piept. Să găsim o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău. Repede! Doctorul! Unde-l găsim? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în draci, șeful pare s-o fi luat razna, colegul din fața ta se lamentează despre o promovare pe care o așteaptă de multă vreme (și evident, o merită), dar care nu mai vine. Îl privești îngăduitor și încerci să-i ridici moralul. Constați că... fără prea mult succes. Te întorci oarecum indispus în hârtiile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
speriat și scheaună încet. Ochii lui umezi și triști spun doar un singur lucru: mă doare! Durerea. O stare pe care de multe ori, într-un acces de egoism ce ne caracterizează actualmente, ne-o atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm în stânga și în dreapta de diversele nedreptăți abătute zilnic asupra noastră, dar suntem, de cele mai multe ori, incapabili să observăm suferința din jurul nostru: suferința unui copac mutilat de ieșirile unor teribiliști fără ocupație, suferința unei păduri sufocate de gunoaiele lăsate în urmă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și față de cei mai apropiați. Chiar foarte apropiați. Nimeni, niciodată nu îți va înțelege, în profunzime și total, sufletul. Astfel încât prefer să vorbesc, de cele mai multe ori, singură. Nu, nu la felul în care poate crezi. Ci doar în ...gând. Mă lamentez, strig, mă cert, mă mângâi, plâng sau râd isteric, cu capul dat pe spate, ca o mică vrăjitoare pusă pe șotii. Dar nu sunt. Vrăjitoare. Sunt doar ...o femeie. Nu chiar ca oricare alta, pentru că dacă aș fi fost, nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Disperarea cucerește noi spații, prin violență: Claruri de lună, cu târnăcop, cu berbec, am spart pereții și mult s-au muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din vis viața, viața visului. Săracul Avito! Se va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul Carrascal, mereu dispus, și aici el, liniștit, fortifică pozițiile științei la întâlnirea cu destinul. Se lamentează Materia din când în când, ridicându-se, plimbându-se o clipă, întorcându-se să se așeze. Nu pot, nu pot, don Antonio, nu mai pot... mor, ah! Mor... nu mai pot... Asta nu-i nimic, Marina, o mică durere fără
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
istoriei României, specializarea în acest domeniu. Profesoara a avut nefericirea să aibă cursanți ca mine: istorici, politologi și nici un literat. Dar a avut multă răbdare și talentul de a ne învăța limba și literatura română. Din când în când, ne lamentam că nu prea avem timp, că noi trebuie să ne ocupăm de istoriografie etc. - Cu ce scriitori ați început? - Cu marii clasici: Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu. Și am luat act de cele mai importante curente și influențe literare. După ce am
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Ion Simuț În zece ani situația dicționarelor pe teme de literatură română s-a schimbat semnificativ în bine. Dacă multă vreme după 1989 ne lamentam că nu stăm deloc onorabil la acest capitol și ne bucuram că, în sfârșit, putea apărea Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, pregătit înainte, dar oprit cu informația la limita anului 1989, de un
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de mult timp rezultate remarcabile: studenții Teresei Ferro vorbeau românește, scriau în limba lui Eminescu, făceau lucrări de licență, de masterat și de doctorat legate de România. Chinuită de o boală grea, diagnosticată în 2001, Teresa Ferro nu s-a lamentat niciodată, purtându-și cu demnitate suferința. Și-a dus viața înainte, fără răgaz, cu aceeași tenacitate și pasiune. Nu a tulburat cu voie pe nimeni, nu a avut orgolii și n-a manifestat vreodată aroganță. Considera adesea ironia altora drept
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
lor bune (indiscutabile) ar fi trebuit să ducă la o judecată mai nuanțată? S-a sprijinit sistemul represiv din România pe umerii lui Doinaș, Paleologu, Carol Sebastian sau Mona Musca? Să fim serioși. Cu excepția lui Adrian Păunescu (care s-a lamentat public - oribilă situație - că ar fi fost "turnat" de Doinaș), nu am auzit pe nimeni să se plângă de faptul că ar fi avut de suferit ca urmare a colaborării respectivilor cu Securitatea. Ceea ce nu însemnă, totuși, că respectivele colaborări
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
și echinocțiilor (perioade de criză ale anului), treceri în lumea de dincolo, prin care se puteau întorce și duhurile. Multe din tablourile lui Bacon sunt populate cu morți (tous les gens dont j'ai été réellement épris sont morts se lamentează Bacon), capetele acestora se profilează pe fundalul unui contur negru (fereastră deschisă în neant, sau nimb profan, cum sugerează Deleuze?). Adesea, trupurile roz-vineții ale morților sunt mâncate, descompuse, erodate de neantul negru din care vin (sau pleacă). Deși Bacon (în
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
10% grăsime. Ca să fie clar. Scrumiera e made in Romania. Făcută la Curtea de Argeș. Nouă meșteri mari au lucrat la ea. Totul e scris, ștanțat. Sună a concluzie pesimistă. Totul e înregistrat. În tot acest text mi-a venit să mă lamentez precum soixante-huitarzii că am ceva de spus, dar nu știu exact ce. Și care-i baiu’? Toți oamenii ăștia care au mâzgălit orașul au știut ce vor să spună când au scris ce-au scris? Cartea tinereții mele Între 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aibă la bază hotărârile adunării generale. Acestea sunt motivele pentru care se cere ca proprietarii de apartamente și de spații cu altă destinație decât de locuit să participe la toate adunările generale organizate de asociațiile de proprietari.Proprietarii care se lamentează și se declară nemulțumiți de acțiunile sau inacțiunile asociației, fără să participe la adunările ce sunt organizate, nu au nici un temei legal pentru a fi îndreptățiȚi să comenteze în negativ hotărârile luate și puse în executare, întrucât numai participând la
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
schimbări neașteptate de planuri! Stările negative de spirit ale altor oameni crezând că sunt atacuri la adresa noastră (imaginația distorsionată)! Frica de ceva improbabil ... și multe alte exemple! Dacă ne simțim secătuiți de energie, îngrijorați de ceva și gata să ne lamentăm, înseamnă că ducem cu noi bagaje psihice inutile la care ar fi bine să renunțăm. Aruncați bagajele ... Când vom recunoa ște aceste lucruri enumerate mai sus, vom câștiga bătălia pe jumătate și este totuși ceva. Tot ceea ce trebuie să facem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru a elimina bagajul psihic este să-l aruncăm mental, la fel cum aruncăm un bagaj fizic plin de lucruri inutile care cântărește foarte mult și ne rupe mâinile. Cam asta-i tot. Când suntem la serviciu să nu ne lamentăm de problemele de acasă, iar când suntem acasă să nu ne lamentăm de problemele de la serviciu, cam asta reprezintă cărărea inutilă a bagajelor psihice de colo-colo. Nimeni nu ne poate obliga ce bagaje psihice trebuie să cărăm cu noi. Noi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cum aruncăm un bagaj fizic plin de lucruri inutile care cântărește foarte mult și ne rupe mâinile. Cam asta-i tot. Când suntem la serviciu să nu ne lamentăm de problemele de acasă, iar când suntem acasă să nu ne lamentăm de problemele de la serviciu, cam asta reprezintă cărărea inutilă a bagajelor psihice de colo-colo. Nimeni nu ne poate obliga ce bagaje psihice trebuie să cărăm cu noi. Noi singuri facem acest lucru fiind în obișnuința noastră întipărită adânc în subconștientul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
confirmă într-un sumbru suspin: Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,/ Și tot nu pot pe nici o potecă să te-ajung". Exasperat de obstacolele pe care le întîmpină impulsul său de metacunoaștere (nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi,/ Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi". Atari obstacole
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele de pe jos și le făcu grămadă, sfătuindu-l pe Pablo să-și Înjghebe din ele o saltea, ca să nu-l tragă umezeala. — Degeaba! se lamentă Pablo. N-am să pot face nimic cu mîinile legate. Măcar o să te străduiești, tot e ceva. Dacă mă caută cineva, spuneți-i să nu se apropie prea mult, fiindcă intrarea În peșteră e minată. CÎnd o să vă cadă tavanul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stabilit dinainte. V-au rîs în față. În timp ce atenția populației era atrasă asupra mascaradei de la Baricadă și asupra așa-ziselor acțiuni revoluționare de stradă, ei își făceau nestingheriți planurile în culise. De aceea nu mai are nici un rost să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Roja, uite că ți-ai și amintit de mine, ca dovadă că totul a fost pură realitate. Sînt pierdut, o să înceapă iar după același scenariu, toată viața asta de popă e un mare căcat, e prea devreme să te lamentezi, nu i chiar așa de plîns, el o să-și ia doar cireșica de pe vîrful tortului și o să plece ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. — Totul se plătește Părințele, prostuțule, măcar de ea să fi avut grijă, zice Roja, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am plecat să ne-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]