177 matches
-
în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai violent în prima parte, pentru ca într-un ciclu de „12 melancolii” să recadă pe linia melodică a unei plângeri mai blânde, „vocea” eului liric unindu-se cu vocea naturii. În Anotimpuri (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din București) întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti crede că relațiile tonale între diferitele ocurențe ale aceleiași teme muzicale au funcții narative ilustrate prin tranziția de la începutul în C minor la F diez major și revenirea în final la același C minor. Tarasti consideră, de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și expresii variate, provenind din diferite direcții culturale. Tentației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
nu întârzie să-l facă. Destrămare și Unitate sunt cele două stări matriciale locuite de suflet și, respectiv, de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
288. Atunci când în Mortua est! este plânsă iubirea pierdută, întrebările iau aspecte tragice, căci visele par și ele a se sfârși în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise 289; starea poetului devine un lamento pe marginea sorții omenirii: Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:/ Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?290 În Strigoii, durerea este atât de acută, încât nici plânsul nu-i mai poate da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fine all'affanno./ Chi mai potrà donarmi,/ o donne dilette,/ una parolă consolante,/ un messaggio di gioia?/ Lasciatemi dunque,/ voi consolatrici./ Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento"2. În tale lamentazione, quasi una geremiade, Elettra approfondisce îl suo stesso dolore e ne vive îl riscatto mediante îl lamento: la catarsi dal male è provocată dall'agonia, dove îl gemito, îl pianto, diventano transiti all'essere-consapevoli del proprio
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento"2. În tale lamentazione, quasi una geremiade, Elettra approfondisce îl suo stesso dolore e ne vive îl riscatto mediante îl lamento: la catarsi dal male è provocată dall'agonia, dove îl gemito, îl pianto, diventano transiti all'essere-consapevoli del proprio destino per poterlo accettare e così guadagnarlo dal male, redimerlo appunto dal reale. Nelle Trachinie, invece, una tragedia molto complessa, correlata
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai solare, conturând imagini nu mai puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reeditarea unui anume climat de efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind dictonul latin "Fugit irreparabile tempus", pe care filmul încearcă să-l contracareze. În urmă cu ani, el însuși reporter muzical, scriitorul și regizorul scenarist
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
Captiv al unei călătorii spre necunoscut, poetul clamează pierderile esențiale cauzate de implacabila trecere, de neopritul râu care „rupe hălci întregi / din malul trupului”. Existența, privită retrospectiv, apare ca povară (greii desagi de timp purtați în spate) și provoacă fie lamento-uri bine temperate („câte patimi mai am de-ndurat/ câți sori de sânge mai curg în scăpătat?”), fie strigătul de satisfacție în fața momentului fatidic amânat („Charon a plecat dezamăgit/ cu luntrea goală”). Cel care a oscilat între apostazie și religiozitatea superficială
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Caragiale, libretul de Ion Drappel; „Coroană pentru Doja“, 1972. Muzica de scenă la piesa lui Aurel Ardeleanu, premieră în 16 octombrie 1972, la Teatrul Național Timișoara. Acestor lucrări li se adaugă „Baladă pentru violoncel și pian“ (1969, muzică de cameră), „Lamento“ (1970, cor de femei), „Cetini negre“ (1969, voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga), „Negrule, cireșule“ (1969, voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga). Bărbierul din... Bucarest Între gesturile consacrate Anului Caragiale, cel al compozitorului Ovidiu Manole este
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
Prin anii domniei dogmaticilor,/ Ceva onorabil, sau, hai, scuzabil,/ Dar să scrii poezie adevărată-i riscant,/ Calea Binelui dac-o urmezi,/ Devii greu de suportat./ Scriind poezie,/ Ai lumea împotriva ta” (p. 14). Sigur, e și mult răsfăț în acest lamento, mult bovarism scriitoricesc, dar, din punctul meu de vedere, e și un exercițiu de delimitare. Față de o tradiție prea calmă pentru incandescențele adevăratei poezii, așa cum o percepe și-o concepe acum poetul. Curios e că, după ce tocmai tratează de sus
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
azi/ elicopterele/ -ncărcate cu napalm ieri/ coborând/ cu indiferență tehnologică/ peste jungle și orezării” (p. 31) Titlul, Collapsed in Love, e caracteristic pentru prima parte a poemului și deconcertant dacă o avem în vedere pe cea de-a doua. Jumătate lamento, jumătate reportaj flower power din Vietnam. Aici, imagismul pare singura soluție de lectură. Două stări conflictuale, una intimă, alta publică, una spontană, alta premediată. Dragoste și luptă. A le alătura e de-ajuns. Dar de alăturare e vorba? La suprafață
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
trăiește pînă în 1965 ca un lumpen, singura slujbă la care e primit într-un tîrziu fiind la o cooperativă de dactilografie. Odată cu destinderea, se grăbește să-și publice primele cărți de poeme, sever cenzurate, Exil (scrise în 1945-47) și Lamento pentru peștișorul Baltazar (din �46-'48) - lirică de avangardă de o prospețime și o autenticitate extraordinare după seceta proletcultistă. în 1970 îi apare romanul-feerie închide ochii și vei vedea orașul (care-l va inspira declarat pe scriitorul german Michael Ende
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
rețeta thriller-ului și considerînd că " În ziua de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Viniciu Moroianu zona unei maturități profesionale în care meditația poetică întâlnește datele unui meșteșug pianistic de fermă poziționare. Ne-au fost oferite cele nouă piese din Ani de pelerinaj - Elveția, Trei studii de concert sugestiv intitulate Caprices poétiques, celebrele Il lamento, La leggierezza, Un sospiro, cea de a 3-a Rapsodie ungară cu iz balcanic, românesc, și un final emblematic, Jocurile de apă la Villa d’Este. Sunt cele câteva orientări reprezentative pentru pianistica lisztiană, pentru poetica muzicală a artistului, primul
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă Calea Târgului. Ultimele bucăți, având toate un ce testamentar, sunt închinate unor poeți dispăruți. În Bătaia cu aur, aceiași prieteni aveau parte laolaltă de un frumos lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un altul. În sfârșit, cel mai tulburător îi e dedicat lui Andrițoiu: „Bătrâne prinț al nebuniei și-al crâșmei
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
care autorul Căpșunelor... ar avea, poate, mai multe de învățat. Ceva din spiritul tineresc al admirației necondiționate, al fanatismului prietenos, al imaginației scăpate de sub control se regăsește la ambii, independent de - să-l numim convențional - destinatar. Altceva decât demult uzatul lamento ține în picioare poemele lui Hose Pablo: "o - s./ mănâncă-mi tristețile/ strivește-mi cu pumnul tău imens amarul/ termină-ți furia peste lucrurile neplăcute care/ real mi se pot întâmpla// adevărat vă spun/ am nevoie de s./ de cuvintele
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
niște indivizi bizari, de același fel (dar nu de același calibru) cu Costică a lui Mitroi. Cazuri, poate, tragice, dar nicidecum deznădăjduite. Toți au un umor spontan care parcă îi apără de dezastre (sau de conștientizarea lor în registru de lamento). Oameni simpli, dotați cu obsesii în fond pilduitoare (nu e lipsit de semnificație că abia foarte puțini dintre ei sunt scriitori; singurul al cărui contur face excepție Prozatorul, bunul prieten în filigranul căruia se poate recunoaște figura lui Alexandru Vlad
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
pe dig -/ Ne-am întors cu ultima literă din cuvânt/ De foame de frică de frig", partitură ce i-ar fi plăcut lui Constant Tonegaru. S-ar zice, la o lectură înșiruind pagini că, mai îndată decât purul fior al lamento-ului, pe poetă o atrag virtualitățile sunetului în sine alcătuitor de sugestii imagini, ciocnirea rimelor pe foaia albă de pe care lipsesc pătrățelele jocului de șah. De altmintedri, un condensat poem, Gambitul reginei pune pe tapet o asemenea partidă: "Calul regelui
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
invocat de Ștefan Cazimir e foarte potrivit pentru a defini, cât se poate de sintetic, tipul de critică prin care se ilustrează acesta. Am tot dat, cu alte ocazii, exemple din seria coincidențelor neîntâmplătoare pe care Cazimir le-a detectat: lamentourile amoroase ale lui Rică Venturiano, provenind dintr-un poem al lui C.D. Aricescu, ironizat de junimiști; farsa destinului pe care-o trăiește inventatorul de plagiate Caion, vinovat el însuși de un plagiat din Baudelaire; și altele asemenea. Astfel de descoperiri
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta gândeam/ iar despre tine”, precedate de un lamento din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul Noi al lui Dimitrie Crudu: „Simt liniile cum alunecă
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
uităm, doar hazardul a decis absența lui din volumul Aer cu diamante. (Apropo de această carte cult, și mai ales de celebrele fotografii feroviare de pe copertă, nu-i improbabil ca începutul capitolului douăzeci și cinci din Domnul K. eliberat să fie un lamento peisagistic al acestui act ratat: „Kosef J. nu văzu decât dărâmături, șine de cale ferată ruginită, semafoare dezafectate și pete mari de petrol. Când ajunseră în dreptul unor locomotive vechi, încremenite de cine știe când una în spatele celeilalte, un bărbat negricios
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de prezențe hibride, care sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri. "Cântecul de ospiciu" transformându-se câteodată într-un lamento erotic cu modulații burlești, în care e invocată femeia-obiect. Obsesia devălmășiei de regnuri își găsește acum expresia într-o tehnică a "tăieturilor" și a "inserțiilor", a "petelor" ce acționează asupra discursului ca niște "corpuri străine, adevărate eșantioane de non-limbaj" sau
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]