320 matches
-
impresionat. — Hm! Acum vorbiți doar din amor propriu. — Nu, e adevărat. Sunt nerăbdător, dar dacă aș fi profesorul tău, așa te-aș lăuda. Nu te mint. Chiar în acel moment, cineva ieși dintr-o bucătărie învecinată, ținând în mână un lampion de hârtie. O voce femeiască îl strigă de mai multe ori pe Kokuma și, întorcându-se, Hideyoshi văzu vag o fată de vreo șaisprezece, șaptesprezece ani, îmbrăcată într-un kimono decorat cu flori de cireș de munte și cețuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kokuma și, întorcându-se, Hideyoshi văzu vag o fată de vreo șaisprezece, șaptesprezece ani, îmbrăcată într-un kimono decorat cu flori de cireș de munte și cețuri, și legat cu un cordon de culoarea prunei. Fața îi era luminată de lampionul de hârtie din mâna ei, în întunericul ca funinginea. — Ce e, Oyu? Kokuma se apropie de ea și ascultă ce avea de spus. Când fata termină de vorbit, mâneca împodobită cu flori de cireș coborî prin intrarea întunecată a holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
hârtie din mâna ei, în întunericul ca funinginea. — Ce e, Oyu? Kokuma se apropie de ea și ascultă ce avea de spus. Când fata termină de vorbit, mâneca împodobită cu flori de cireș coborî prin intrarea întunecată a holului, odată cu lampionul, și dispăru după perete. — Cine a fost? întrebă Hideyoshi. — Sora dascălului meu, răspunse Kokuma simplu, cu glas blând, ca și cum ar fi vorbit despre frumusețea florilor din grădina stăpânului său. — Ascultă, te rog. Doar ca să fii sigur, nu vrei să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
până când armata lui traversă lacul, trecu munții și i sealătură. — Sângele fratelui meu și al lui Mori Yoshinari încă nu s-a uscat. Fie ca sufletele lor de o neabătută loialitate să doarmă în pace. Fie-le sângele asemenea unor lampioane care să lumineze lumea! Nobunaga îngenunche pe pământ și-și împreună mâinile în rugăciune. Își făcuse un dușman din sfântul munte și ordonase ca armata lui să-l înconjoare. Acum, pe un dâmb de pământ, Nobunaga își împreună mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe cel al lui Nobunaga. Frumoasa și tânăra soție a lui Nagamasa stătea așezată lângă el, împreună cu copiii, ascunși după un paravan pliant argintiu. Se strânseseră laolaltă ca irișii înfloriți pe marginea unui eleșteu. Hideyoshi privi cu coada ochiului licărirea lampionului argintiu, dar nu se uită direct la ei. Îi înapoie ceașca lui Nagamasa, cu respect. — Pentru moment, s-ar cădea să uităm că suntem dușmani, spuse el. După ce am acceptat acest sake la adunarea de față, aș dori, cu permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
refugiați din calea unui uriaș cataclism care continua zi și noapte. În mod firesc, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii cu rapoarte despre situație erau preluați din oră în oră direct de la intrare și conduși prin poarta centrală până în grădină, unde Katsuyori putea asculta personal mesajele. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de cedru care se deschidea spre coridor fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea în mod firesc un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cum spusese Tatewaki, nu depășeau cifra de cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un simțământ abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți discutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide însuși își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarse din nou spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și mama lui, cu modestie. Când Onaka îi ceru să se apropie, însă, se ridică grăbită pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi efigia, se mai aplecară odată. În altar fusese pusă o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de încheiere. Slujba memorială se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre drapelele fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoialți. Numai printre clerici, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie, sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, citadela principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Îngrăditura de la miazănoapte și citadela din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alte jocuri, prinderea unor rate de mare, lupta între doi marinari costumați în Maltezi și prinderea unui purcel legat de coadă de vârful unei buturugi rotunde și data cu săpun."(...) După prânz am văzut focurile de artificii, bărci luminate cu lampioane și venirea lui Ovid la Tomis." La Peleș, copilul, cu vorbele sale, da nas în nas cu regele în drum spre biserică și acesta îi îngăduie vizitarea palatului. Aici se încântă de exponatele sălii de arme, admira sală mauresca. Intrat
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
pare un bulevard, mi-e teamă să nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trase pe cap gluga de pelerin budist și lăsă calul la trap ușor. Rumoarea capitalei scădea ușor, odată cu asfințitul soarelui. Grupuri mici de samurai călări, Îmbrăcați În armuri kabuto, treceau pe străzile strâmte. Locuitorii se retrăseseră În case și aprinseseră lampioanele multicolore de la intrare. Unii rămăseseră În prag, privind cu nedumerire mișcările samurailor sau admirând frumusețea violacee a Înserării și urma subțire a unui nor alb dizolvându-se Încet În culorile cerului, tot mai Închise spre răsărit. Oan-san străbătu fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
palate. Trecu de Palatul Imperial, abia vizibil În mijlocul unei imense grădini Înconjurate de arbori și fântâni, traversând cartierul Muromachi. Ajunse la palatul shogunului când Întunericul se lăsase deja, iar orașul devenise un spectacol fascinant de lumini și umbre. Mii de lampioane roșii, albastre, galbene și portocalii străjuiau locuințele, iar dincolo de fiecare shoji 1 se Întrezărea lumina blândă, de interior, tulburată uneori de trecerea umbrelor dintr-o cameră În alta. Era o adevărată filosofie În această Înserare, se gândi Oan-san, obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alta. Era o adevărată filosofie În această Înserare, se gândi Oan-san, obișnuit cu suprapunerile de sensuri ale fiecărei imagini din viața japoneză. O filosofie a efemerului, a jocului de umbre și de măști, un joc de culori În perpetuă schimbare. Lampioanele, ca și subțirile shoji, nici nu ascundeau și nici nu relevau existența locuitorilor. O sugerau doar, ca palpitând dincolo de o ușă niciodată larg deschisă și niciodată ferm Închisă, dar mereu Întredeschisă. Poarta din spate a palatului se deschise În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
locuri ascunse ale palatului. Oan-san trecu printr-un șir de odăi Împodobite cu tablouri greu de distins În Întuneric și ieși pe unul dintre coridoarele exterioare ale fațadei, deasupra porții. De acolo, orașul se vedea ca un uriaș spectacol de lampioane clătinate ușor de adierea vântului. Shiro Îi poruncise să doarmă cel puțin două ceasuri, iar băiatul știa cât de importantă este odihna dinaintea bătăliei. Se Întinse pe podeaua de lemn a terasei și Închise ochii. Mai era destul până la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajunse la jumătatea drumului dintre palatul shogunului și templul Ninnangi. Kenzo nu ajunsese Încă acolo. Fusese, deci, surprins de unul dintre grupurile de războinici ale lui Yamana. Continuă goana, dar se opri la o răscruce de străduțe strâmte, luminate de lampioane roșii și verzi. Da, Kenzo era prins În mijlocul unui grup de peste o sută de samurai. Oan-san vedea Katana prietenului său rotindu-se fulgerător În toate direcțiile și auzea gemetele muribunzilor. Peste douăzeci de cadavre erau deja așternute pe caldarâm. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
republicanii noștri de ieri, monarhiști a outrance astăzi. Menționata foaie [î]și aduce aminte cum odinioară republicanii franceji nu lăsau să le scape nici o ocaziune spre a înnegri sărbătorile naționale. Ei le ironizau, râdeau de steaguri și decorațiuni, evaluau prețul lampioanelor și focurilor de artificii, calculând cât costă toate acestea pe contribuabil. Ei strigau în contra așa ziselor "orgii cezariane ", a plăcerilor corupătoare, a spectacolelor imorale cari abrutizează poporul. Astăzi însă tot acești puritani vin și imitează același "orgii", poate ceva mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
întru scopul serbărei au fost următoarele: Din sat până la mănăstire de - amândouă părțile șoselei, pe lângă arborii naturali erau împlîntate în pământ cetine de brad în două șiruri paralele. Ici și cole în direcția {EminescuOpIX 495} acestor aleie artificiale erau așezate lampioane mari și mici pentru luminație. La mijlocul drumului, considerat din sat până la mănăstire, se înălța un impozant arc de triumf, construit din crengi de brad și decorat cu o mulțime de flamuri. Pe frontispiciul arcului se cetea cuvintele: Memoriei lui Ștefan
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cine știe ce figură importantă. Nu, dar el crede că e ceva foarte serios. Și tu ce crezi? Cred că mi-a ajuns, mi-a spus ea. M-a privit cu suprafețele întinse și nețărmurite ale ochilor ei în care luminițele de la lampioanele din grădină se preschimbau complet în licăriri ale intențiilor ei. Vrea să fug cu el. Nu! Să pleci în Guatemala, Venezuela...? Unde? Asta nu pot să-ți spun, deși am încredere în tine. Dar cu ce bani? Mai are puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ani în urmă, de o boală devastatoare. Acum, întărită de o viață de astfel de duminici de reculegere, ședea liniștită, cu brațele încrucișate, privind cu ochii larg deschiși, îngândurați, peste capetele familiei McCaffrey. Fața ei netedă, dulce, luminoasă ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu toate lămpile aprinse revărsând o baie de lumină peste iarbă. Pe la marginile bălții de lumină și, intermitent, în centrul ei, roiau, tălăzuiau o sumedenie de oameni, unii în costume medievale, alții mascați cu capete de animale, și alții purtând lampioane aprinse (din recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică clasică cu cântece pop, și cineva deschise drumul la un casetofon cu muzică de dans. Câțiva dintre participanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]