272 matches
-
lacrimi de izvoare acolo trece ziua prin inelul nopții amintirea încrestată într-o palmă de nisip pescărușii țipă la sfârșit de august când timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
neamului ne-nvins,/ E Zece Maiu. Tot cerul pare/ Un lampadar imens, aprins/ Anume pentru sărbătoare./ Târât de valuri fericite,/ Mergi fără țintă, n-ai popas.../ Trăsuri și care înflorite/ Abia străbat pe străzi, la pas./ Sub arcuri vii de lampioane/ Tot curge lumea, pe-ndelete,/ Copii și zâne din balcoane/ Împart surâsuri și buchete.// E râs, e farmec, e mișcare.../ Rachete - crainici luminoși,/ Se-ntrec să cheme la serbare/ Pe zeii toți și pe strămoși./ Și seara-aceasta sfântă, plină/ De
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-au înflorit orhidee pe pântec îmi spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
îngriji casa, copacul și grădina , iar Marea Baltică ne va ține între malurile ei amintirea de a fi locuit aproape de țărmurile ei. Vrăjiți de povestea spusă cu atâta farmec de această legendă nordică a iubiri, priveam în stânga și dreapta cele două lampioane ce țineau lumânările aprinse spre a fi apărate de vânt și a lumina veșnic amintirile. Se vedea clar că cineva îngrijește zona în mod special. Totul era ordonat, curat și proaspăt așa cum trebuie să arate un loc sfânt al iubirii
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-au înflorit orhidee pe pântec îmi spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
o umbră-a coborât a ridicat coperta unei cărți cu filele aduse din pământ prin cer s-au răsfirat și fremătând m-au înălțat spre Tine Doamne coborând urcând infernul rai infern călcând e câmpul plin de bucurie văd cum lampioane se aprind pe rând mi-e pasul gol și plin de vânt și cânt prin cuiburi pline-goale dans de lup spre luna plină cânt prin trup de vânt în viața mea a coborât o umbră și-mi umple cornul lunii
PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342036_a_343365]
-
nu mai fâșâie și basculează abrupt și nesatisfăcător în imagine HD și sonor stereo, fără nicio tranziție sau preaviz. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. În 2010 am renunțat la cablul tv. Mi-ar fi plăcut să fie un gest dramatic
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
ale vanității și generează incontinent judecăți care stagnează o vreme în platou ca un gaz mai greu decât aerul. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. Oamenii sunt mulțumiți de cuvinte doar datorită zgomotului care le apără capetele. În liniște, adevărul ar
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
ceea ce cunosc să fie dinamitat în mii de bucățele. Așa că singurul lucru pe care am putut să îl fac, singura acțiune care mi-a venit în minte în momentul acela absolut ireal a fost să mă duc să cumpăr un lampion și să îl aprind pe malul mării. În timp ce mă chinuiam să îl aprind, un tip a venit și mi-a atras atenția, într-un mod foarte simpatic și pacifist, că poluez natura și că e posibil că undeva, în larg
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
aprind, un tip a venit și mi-a atras atenția, într-un mod foarte simpatic și pacifist, că poluez natura și că e posibil că undeva, în larg, o creatură marină să fie rănită de sârma ce rămâne în urma arderii lampionului. După ce i-am explicat de ce o fac, a scos o brichetă din buzunar și m-a ajutat. Ce a însemnat acel lampion? Nici eu nu știu. Dar a fost un gest aproape visceral pe care l-am făcut, o revoltă
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
e posibil că undeva, în larg, o creatură marină să fie rănită de sârma ce rămâne în urma arderii lampionului. După ce i-am explicat de ce o fac, a scos o brichetă din buzunar și m-a ajutat. Ce a însemnat acel lampion? Nici eu nu știu. Dar a fost un gest aproape visceral pe care l-am făcut, o revoltă mută, luminoasă și inutilă. Dar o revoltă. Pentru că, după cum afirma Pasolini, oamenii care au făcut istoria nu au fost nici asistenții cardinalilor
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
simțea bine în brațele lui, era ocrotită parcă de brațele lui puternice. Surprizele pentru cele două fete încă nu au luat sfârșit. La terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse trasă de doi cai albi frumoși. Conducătorul nu era îmbrăcat în livrea dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță, Descâlcind în gânduri, financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit Sau, ostenite după șuvoi de glume Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit... Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
căldură. Se simțea bine în brațele lui, ocrotită de brațele lui puternice. Surprizele pentru cele două fete încă nu au luat sfârșit. La terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse, trasă de doi cai frumoși și albi. Conducătorul trăsurii nu era îmbrăcat în livrea, dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
vederea mea și-a trimis stropii pâna pe faleză și părea să mă urmărească cu valurile-i uriașe .Marea ce intrase în sufletul meu de copil și de atunci ea a ramas dragostea mea tainică. Constanța ce feeriie de lumini ,lampioanele-și trimiteau razele spre stradă ,șmechere -mi făceau parcă cu ochiul! Câtă frumusețe, magie curata! Spre deosebire de sătucul meu uitat de lume ,acolo pe strada Mihăileanu mă aștepta o lume de vis, mătușa și Liliana verișoara mea.Ea era cu patru
TAINICA MEA DRAGOSTE MAREA NEAGRĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376846_a_378175]
-
1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului eu rămân ce-am fost: romantic! rămân un romantic întârziat prin aceste vremuri obscure, cânt iubirea pe care o știam eu de acum o sută de ani, cu baluri și chermeze sub lampioanele tavanelor din care sclipeau picturile lui Rafael cu scene de îngeri pe un albastru de vis cu muzici vieneze rupte din viorile lui Stauss, rămân un romantic bolnav după serile cu lună plină care au umplut timpul fericirii mele când
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
îngriji casa, copacul și grădina , iar Marea Baltică ne va ține între malurile ei amintirea de a fi locuit aproape de țărmurile ei. Vrăjiți de povestea spusă cu atâta farmec de această legendă nordică a iubiri, priveam în stânga și dreapta cele două lampioane ce țineau lumânările aprinse spre a fi apărate de vânt și a lumina veșnic amintirile. Se vedea clar că cineva îngrijește zona în mod special. Totul era ordonat, curat și proaspăt așa cum trebuie să arate un loc sfânt al iubirii
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
fel ca o balerină pe o scenă.Nu aude apaluze, doar vântul și copacii îi sunt singurii spectatori. Face o plecăciune, așa cum balerinele fac la sfârșitul spectacolului. Privește în jur și observă că frunzele copacilor sunt aplecate spre pământ, asemeni lampioanelor, ce străjuiesc într-o sală imensă. Dar, Carminei nu-i păsa nici măcar de vântul care face pădurea să vuiască și nici de pustitatea care ar fi înspăimântat pe altcineva. Crengile uscate care umple pădurea, trosnesc sub pașii ei. Nu fuge
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > RUGĂ PENTRU JAPONIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moto: În temnița întunericului, Floarea albă de cireș- Lampion în noapte. Tată, Îngenunchem în fața Ta Și cu smerenie ne rugăm Să ne dai curajul de a îndura Toate câte ne sunt date Spre învățătură... Cu umilință, ne adresăm Ție, să aduci alinare și speranță celor prea greu încercați în
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune. Sîntem privilegiați. Colț de atelier, dedicat (altar și memento) pictorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
finale, mă rugase să-l aștept în hol (Așteaptă-mă aici, nu pleca, trebuie să-ți spun...) ca să apară, în sfîrșit, la braț cu una din frumoasele care strălucise în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde Îi măsoară insolent, din cap până-n picioare, pe «toți belferii», prin lentila monoclului; arborează «coroana comtală», apare, În Cișmigiu, Într-un costum de mare efect, cu «mănuși gris-clair, ghetele cu capace și cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet», vrea să treacă drept un «tânăr dilettante»; «impasibil ca un mort» rulează «frase fine», cu un «vrai aplomb princier», intimidându-și partenerele de conversație. Peste tot, bineînțeles
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788/ 1927). Eliade își exprimă de asemenea dezaprobarea față de versurile lui Ion Minulescu, „afectate, superficiale, de o dubioasă originalitate, lipsite de emoție, distractive ca niște zurgălăi, colorate ca lampioanele de la serbările populare”. Urmează alte articole ale sale împotriva lui Paul Zarifopol, pe care îl găsește „posac, bănuitor, îmbătrânit și fardat”, a lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui Camil Petrescu (Tot
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul lampioanelor”, Camil Petrescu - „un mușchetar de metropolă”, N.D. Cocea - „un gladiator de ocazie”, Nae Ionescu - „cruciatul de ceață”, Nichifor Crainic - „un popă de câmp” etc. Reușitele sunt diminuate de alunecări în manierism, alteori de disproporționate izbucniri pamfletare și îndeosebi de supralicitarea
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi, cantalupi, dovleci, ciorchini de struguri - toate se rotesc într-o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar. Un număr de piese din finalul fiecărui
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]