204 matches
-
David și alții. A devenit membru al Mișcării legionare și era un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu . A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele. Marginalizat după instaurarea comunismului
Simion Mehedinți () [Corola-website/Science/299299_a_300628]
-
2. Fortuna Ioana Crainic (1921-1983), fiica soților Crainic. Traducătoare și memorialistă. 3. Rabindranath Tagore - Sadhana. Calea desăvârșirii. În românește de Nichifor Crainic. Cu o prefață de Al. Busuioceanu. București, Editura Cultura Națională, 1922, 129 pagini (Literatură universală). 4. Troița în Lamura, 3, nr. 8, mai 1922, p. 467. A fost inclusă, cu sensibile modificări, în volumul Țara de peste veac. Poezii. București, Editura „Cartea Românească“, ș1931ț, p. 32-33.
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Ardealul literar și artistic“ (Deva), ,Ateneu“ (Bacău), ,Orizont“ (Timișoara), ,Vatra“ (Târgu Mureș), ,Semne-Emia“ (Deva), ,Porto-Franco“ (Galați), ,Poezia“ (Iași), ,Convorbiri literare“ (Iași), ,Pro Saeculum‘‘, ,Oglinda literară“, ,Lector“ (Focșani), ,Sinteze prahovene‘‘, ,Esteu“ (Ploiești), ,Argeșul“(Pitești), ,Citadela“ (Cerașu, Prahova), ,Dor de Dor“ (Călărași), ,Lamura (Craiova), ,Albanezul/ Shqiptari“, ,Miorița noastră“ (SUA), ,Mihai Eminescu“ (Australia), ,Balada“ (Germania), ,Limba română“ (Republica Moldova), ,Roman Pays“ (Belgia), ,Kultura“ (Albania) etc. Romul Munteanu (,Azi‘‘, suplimentul cultural ,Fețele culturii‘‘), Gheorghe Tomozei (ziarul ,Ora‘‘), Cezar Ivănescu ,Luceafărul‘‘; prefață la Inimă de iepure), Radu
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
Literar, 3, nr. 15, 24 aprilie 1911, p. 225-226. 2. Ilarie Chendi - Irina G. Lecca - În urma dragostei în Luceafărul, 10, nr. 8, 16 aprilie 1911, p. 191-192. (Dare de seamă). 3. Ion Simionescu - Irina G. Lecca - Marcu Ulpiu-Traian Stănoiu în Lamura, 2, nr. 7, aprilie 1921, p. 539. 4. Lucian Predescu - Irina G. Lecca. [Fișă de istorie literară] în Enciclopedia Cugetarea. Material românesc. Oameni și înfăptuiri. București, Cugetarea - Georgescu-Delafras, [1940], p. 481, col. 2, jos. 5. Ar trebui să fie în
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu numai în "Rugăciune", ci și în "Mărturisiri literare", din anul 1932: Volumul de debut în poezie al lui Lucian Blaga, "Poemele luminii" (1919), se deschide cu o remarcabilă ars poetica a expresionismului, "Eu nu strivesc corola
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
TR, 1996, 14; Ioan Holban, Huliganul duios, RL, 1998, 18; Teodor Vârgolici, O nouă viziune asupra lui I. Al. Brătescu-Voinești, ALA, 1998, 418; Constantin Blănaru, Dan Mănucă, „Bucovina literară”, 1998, 6; Ilie Constantin, Lecturi împreună, București, 1998, 40-41; Doina Curticăpeanu, Lamura vieții, F, 2000, 1; Al. Săndulescu, „Pelerinaj spre ființă”, ALA, 2000, 509-511, 513; Dumitru Apetri, Bucovina. Cultură, personalități, destine, Timișoara, 2000, 175-178; Dicț. scriit. rom., III, 154-155; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 103-111; Petraș, Panorama, 406-410; Constantin Cubleșan, Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
determină să părăsească Partidul Național Român și să se afilieze, în 1927, Partidului Poporului. În anul 1928 este numit în conducerea Astrei. Colaborează la alte reviste și ziare, între care „Adevărul literar și artistic”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Lamura”, „Transilvania”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Propilee literare”, „Darul vremii”, „România literară”, continuă colaborarea la „Viața românească”, „Cosinzeana” ș.a. Tot acum îi apar volumele Legea trupului (Povestea unei vieți) (1926), Legea minții (Povestea altei vieți) (1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
tinerei generații” (Ștefan Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
prospețimea fiind elemente omniprezente nu doar în poezia, ci și în proza autorului. Realul eruptiv (1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
a mizelor) ajunge calitate în pagina prozatorului, unde atât întârzierea pe detalii, cât și planul larg al narațiunii oferă substanță căutărilor cvasiinițiatice ale personajului. SCRIERI: Sălaș în inimă, București, 1976; Realul eruptiv, București, 1979; O interpretare a purgatoriului, București, 1982; Lamura, București, 1983; Omul nețărmurit, Craiova, 1987; Unde se odihnesc vulturii, București, 1987; Valul și stânca, Craiova, 1989; Povestea țării latine din Est, București, 1994; Maratonul învinșilor, București, 1997; La marginea lui Dumnezeu, București, 1998; Cartograful puterii, București, 2000; Povestirile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
Debutează în 1966 la „Ramuri”. Debutul editorial se produce în 1975, cu lucrarea Camil Petrescu sau Patosul lucidității. Pe lângă publicistica din paginile cotidianului județean „Înainte”, a mai colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tomis”, Convorbiri literare”, „Cronica”, „Flacăra”, „Scrisul românesc”, „Lamura”, la care este și director din 2002. A îngrijit ediții din Fănuș Neagu, Al. Macedonski, Titu Maiorescu ș.a. A editat, în calitate de coordonator științific, compendiul Capodopere ale literaturii române (1997). Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită (1977) este în intenția lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
prin o mișcare cât de-nceată dar continuă partea amorțită intră iar în comunicațiune cu inima, care bate voioasă și repede, bate cât trăiește. Renegații sânt veninul pe care natura binefăcătoare l-a depărtat din corpul nostru. Fericire e că lamura aurului nostru e însemnată pe lângă zgura ce-am putut-o lepăda fără ca să ni pese. Am râs totdeuna de-ncercarea de-a rea duce în sânul națiunei pe renegați. S-au dus? Cu-atît mai bine, era mai rău de rămâneau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
p. EOL = Editura Orientul Latin. Brașov. EPF = Editura Porto-Franco. Galați. EPLAG. = Editura pentru Literatura și Artă “Geneze”. Galați. EPN = Editura Presa Națională. București. EPUC = Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. ERAI = Editura Regiei Autonome a Imprimeriilor. București. ESCL = Editura Societății Culturale “Lamura”. București. ESH = Editura “Spiru Haret”. Iași. ESPLA = Editura de Stat pentru Literatură și Artă. București. EȘE = Editura științifică și enciclopedică. București. EUP = Editura Universal Pan. București. EUTr = Editura Ulpia Traiana. București. EVR = Editura Viitorul Românesc. București. EvZ = Evenimentul zilei. Cotidian
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
97, prefață de Emil Constantinescu, cotidianul Matinal și Editura Cameleonul, Petroșani. Deletant, D. (1997), România sub regimul comunist, în românește de Delia Răzdolescu, Fundația Academia Civică, București. Filichi, G. (1994), Ziua a cinsprezecea, 15 noiembrie 1997, Brașov, România, Societatea culturală Lamura. Oprea M., Olaru, S. (2002), Ziua care nu se uită, 15 noiembrie 1987, Brașov, Polirom, Iași. Rus, A. (2003), Valea Jiului - o capcană istorică. Studiu de antropologie culturală, Realitatea românească. *** (1997), „Scrisoarea a 22 de mineri români”, Libération, 12 octombrie. Interzicerea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un volum, „Adevărul de Cluj”, 2001, 3 194; Ion Cristofor, Între poezie și istorie, CL, 2002, 2; Nicoleta Milea, „Elegie omului simplu”, „Meandre”, 2002, 2; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani, 2002, 97-99; Marian Barbu, O dinastie de scriitori, „Lamura”, 2002-2003, 14-17. L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
reguli atât de constrângătoare, nu i-ar fi împins la o moarte inutilă și, de aceea, cu atât mai dureroasă. Didona, femeie puternică, întemeiase Cartagina, nu este lipsită de farmec: „Ca soarele frumoasă-ntre frumoase,/ [...] Își dobândise strălucit renume/ De lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la putere a noului regim politic, este judecat și condamnat la doisprezece ani de temniță. A murit în spitalul închisorii Văcărești. A debutat în „Vieața nouă” (1919) și a colaborat la „Ephemeris Dacoromana” (Roma), „Diplomatarium italicum” (Roma), „Viața românească”, „Gândirea”, „Lamura”, „Adevărul literar și artistic”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, ca și la alte numeroase publicații editate în Italia. Redactor la revista „Roma” (1921-1931), a înființat și condus anuarul „Studii italiene” (1934-1944). Continuând opera de pionierat a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale ale presupusei existențe: 1. ca viață veșnică (nemurire) de care nu beneficiau decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se asigura prin consumul unei substanțe revitalizante: ambrozia, soma, lamura; 2. ca trecere într-o altă lume, asemănătoare, în apropierea strămoșilor și a zeilor, prilej de bucurie, de fericire. Metempsihoza era tot un tip de trecere; 3. în sfîrșit, în chip de călătorie, cu precizarea: la neolitici, echivala cu o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni la „dorul” cu care pornise la drum. Revenirea este pentru despărțire, pentru înălțarea din ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
are originea în felul nefast cum romanocatolicismul medieval înțelegea știința, chestiune analizată în prima parte a lucrării noastre și urmărită până în consecințele ei actuale. Ortodoxia ecumenică, cu o lărgime de vedere unică, a știut să asimileze în corpul ei toată lamura culturii antice și, consecventă în această atitudine, e față de cultura profană selectivă, iar nu exclusivă. E de prisos să adăugăm că ortodoxia românească de-a lungul vieții sale istorice a observat fără modificare atitudinea ecumenică. Abia spre sfârșitul veacului XIX
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumină naturală a spiritului omenesc să confirme Adevărul. Binele și Frumosul revelat de Biserică, această lumină e socotită ca un bun obștesc dăruit prin misterioasele căi, prin care Dumnezeu lucrează asupra făpturii sale. Sub semnul acestei înalte și imense înțelegeri, lamura filosofiei. a științei și a poesici antice a fost asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a fost ales membru al Academiei (1918). Tot acum primește din partea oficialităților direcția ziarului „Dacia”, împreună cu Al. Vlahuță. După moartea acestuia, B.-V. conduce jurnalul singur (de la 24 noiembrie 1919). Din decembrie 1919 până în 1927, e și director al publicației „Lamura”, apoi președintele comitetului de conducere al revistei. În 1920 este pentru scurt timp, director interimar al teatrelor, după ce, din 1907, fusese membru în comitetul de conducere al Teatrului Național bucureștean. Președinte al secției literare a Academiei Române (1923), este și vicepreședinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
cărții”; este redactor-șef la „Graiul românesc” (1927-1929), redactor la „Căminul cultural” și editează, în condiții grafice exemplare, revista enciclopedică „Boabe de grâu”(1930-1935). Concomitent colaborează cu versuri, proză, articole, eseuri, traduceri la „Viața românească”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Lamura”, „Cugetul românesc”, „Ramuri”, „Universul”, „Rampa”, „Vremea”, „Adevărul”, „Timocul”, „Gând românesc”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Transilvania”, „Preocupări literare”, „Săptămâna C.F.R.”, „Analele Academiei Române” ș.a. Semnează și Emanoil Popescu, Ion Ordeanu, Ion Ordean ori cu inițiale. Cu toate că nu a încetat vreodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
arde, Erasmen, Brașov, 1997. Brudașcu, Dan, Dosarele adevărului: Brașov (1987), Casa de Editură Sedan, Cluj-Napoca, 1997. Cesereanu, Ruxandra, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Polirom, Iași, 2004. Filichi, Gavrilă, Ziua a cincisprezecea. 15 noiembrie 1987, Brașov, România - o mărturie, Societatea Culturală Lamura, 1994. Oprea, Marius, Olaru, Stejărel, Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov, Polirom, Iași, 2002. Rusan, Romulus (ed.), Analele Sighet, 10, Anii 1973-1989: Cronica unui sfârșit de sistem. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Memorialul Sighet (5-7 iulie 2002
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a întemeiat revista „Vieața” (1893-1896), iar cu George Coșbuc a scos revista „Sămănătorul” (1901-1902). Din 1916 conduce săptămânalul „Scriitorii români”. Asociat cu I. Al. Brătescu-Voinești dirijează ziarul „Dacia” (1918-1919), iar din însărcinarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice face să apară „Lamura” (1919). Lăsând la o parte inițialele și prescurtările numelui, pseudonimele lui V. sunt numeroase: Ada, Alecu, L. Ascar, Ave, I. Baltă, Baltazar, Decor, Jehovah, Lupu (Lup), Lupan, Mamilis, Minuzio, Mirmidon, Neagoe, Plivitor, Radu (Rad), Rareș, Sandu, Selișteanu, Spic, Stanca, Vale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]