147 matches
-
Landgraful Frederic al III-lea de Hesse-Kassel (11 septembrie 1747 - 20 mai 1837), născut , a fost membru al Casei de Hesse-Kassel și general danez. A fost fiul cel mic al lui Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel și a Prințesei
Prințul Frederic de Hesse () [Corola-website/Science/323163_a_324492]
-
Landgraful Frederic al III-lea de Hesse-Kassel (11 septembrie 1747 - 20 mai 1837), născut , a fost membru al Casei de Hesse-Kassel și general danez. A fost fiul cel mic al lui Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel și a Prințesei Mary a Marii Britanii. A fost ultimul nepot în viață a regelui George al II-lea al Marii Britanii; a murit cu o lună înainte ca verișoara sa Victoria a Regatului Unit să acceadă la tron. Tatăl
Prințul Frederic de Hesse () [Corola-website/Science/323163_a_324492]
-
Louise a Marii Britanii, care a murit în 1751. Cei doi frați ai lui s-au căsătorit cu prințese daneze, verișoarele lor primare, în 1763 și 1766. Numai fratele cel mare s-a întors în Kassel în 1785 când a devenit landgraf. S-a căsătorit cu Prințesa Caroline de Nassau-Usingen (1762-1823), moștenitoarea unei bogate familii căreia linia masculină s-a stins. În 1781 el a cumpărat de la fratele său Carl castelul Rumpenheim, care a devenit reședința familiei. Descendenții săi sunt cunoscuți ca
Prințul Frederic de Hesse () [Corola-website/Science/323163_a_324492]
-
1760 până în 1785. A domnit ca despot luminat și a strâns bani închiriind soldați Marii Britanii pentru a ajuta în Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii. Frederic s-a născut la Kassel în Hesse, ca fiu al lui Wilhelm al VIII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Dorothea Wilhelmina de Saxa-Zeitz. Bunicul patern a fost Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel iar unchiul patern a fost Frederic I al Suediei. Inițial, educația sa a fost încredințată colonelului August Moritz von Donop, apoi
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
ajuta în Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii. Frederic s-a născut la Kassel în Hesse, ca fiu al lui Wilhelm al VIII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Dorothea Wilhelmina de Saxa-Zeitz. Bunicul patern a fost Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel iar unchiul patern a fost Frederic I al Suediei. Inițial, educația sa a fost încredințată colonelului August Moritz von Donop, apoi din 1726 până în 1733 teologului și filosofului elvețian, Jean-Pierre de Crousaz. La 8 mai 1740, prin procură
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
Wilhelm, s-au căsătorit cu prințese daneze, verișoare primare. Fiii mai mici au locuit permanent în Danemarca, la curtea vărului lor; numai Wilhelm s-a întors în Germania să ia în primire moștenirea principatului Hanau. Mai târziu el a devenit Landgraf de Hesse-Kassel. Mary a murit în 1772 și la 10 ianurie 1773 Frederic s-a recăsătorit cu Philippine von Brandenburg-Schwedt, fiica lui Frederic Wilhelm, Margraf de Brandenburg-Schwedt și a Sophia Dorothea a Prusiei. Din această căsătorie nu s-au născut
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
fiica lui Theodore Eustace, Conte Palatin de Sulzbach și a Mariei Eleonore de Hesse-Rotenburg. Ea a murit câteva zile mai târziu după ce a dat naștere unui fiu: A doua soție a fost Polixena de Hesse-Rotenburg (1706-1735), fiica lui Ernest Leopold, Landgraf de Hesse-Rotenburg și a Mariei Anna de Löwenstein-Wertheim-Rochefort. Polixena a fost mătușa faimoasei "prințese de Lamballe". Cuplul s-a căsătorit la 20 august 1724 la Thorn. Polixena și Carol Emanuel au avut șase copii: A treia soție a fost Prințesa
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
începutul unei prietenii importante. La Karlsruhe la 3 octombrie 1775, după ce s-a întors la Weimar și și-a asumat guvernarea ducatului, Karl August s-a căsătorit cu Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica cea mică a lui Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt. Căsătoria a fost în întregime în scop dinastic și a dus la consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Ducele era un mare băutor, dar, de asemenea, un sportiv bun. A fost interesat de literatură, artă, știință
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
ca soție a regelui Carol al IX-lea al Suediei. A fost regentă a Suediei și mama regelui Gustavus Adolphus al Suediei. Christina a fost fiica lui Adolf, Duce de Holstein-Gottorp și a Christinei de Hesse, fiica lui Filip I, Landgraf de Hesse. În 1586 a fost propusă ca mireasă pentru Sigismund al Poloniei, însă planurile de nuntă nu s-au materializat. La 8 iulie 1592 ea a devenit a doua soție a lui Carol, Duce de Södermanland, care în 1599
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
După ce Otto a fost eliberat ca urmare a intervenției împăratului Frederic I Barbarossa, disputa a reizbucnit în 1190. Albert a preluat din nou posesia asupra Meißen de la fratele său. Dietrich a încercat să recapete controlul asupra mărcii, fiind sprijinit de landgraful Hermann I de Thuringia, cu a cărui soră se căsătorise. Totuși, în 1195, Albert a plecat într-un pelerinaj în Palestina. După moartea lui Albert, survenită în 1195, în lipsa unor moștenitori direcți ai acestuia, Meissen, cu bogatele sale mine, a
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul său, instigat în acest sens de către cetățenii Leipzigului și de nobilimea nemulțumită. El a lăsat în urmă o văduvă, Jutta de Thuringia, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia, într-un moment în care unii dintre copiii lor deja se stinseseră din viață.
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
la zestrea primei sale soții, ca și la castelele sale de Leisnig și Morungen în favoarea regelui, în schimbul răscumpărării fiului său. După încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, Wiprecht s-a raliat răscoalei lui Siegfried de Orlamünde și a landgrafului Ludovic I de Thuringia din 1112. Răsculații au fost înfrânți de către Hoyer de Mansfeld, iar Wiprecht a fost capturat și închis la Trifels în 1113, fiind cruțat de la moarte cu condiția transferării tuturor domeniilor sale către împărat. El a fost
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
-lea (supranumit cel Ilustru) (n. cca. 1215 - d. 15 februarie 1288), membru al casei de Wettin a fost markgraf de Meissen, ca și markgraf de Luzacia (ca Henric al IV-lea) de la 1221 până la moarte; din 1242 a fost și landgraf de Thuringia. Născut probabil în rezidența de Albrechtsburg din Meissen, Henric era fiul cel mai tânăr al markgrafului Theodoric I de Meissen cu soția acestuia, Jutta, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia. În 1221, el a succedat tatălui său
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
IV-lea) de la 1221 până la moarte; din 1242 a fost și landgraf de Thuringia. Născut probabil în rezidența de Albrechtsburg din Meissen, Henric era fiul cel mai tânăr al markgrafului Theodoric I de Meissen cu soția acestuia, Jutta, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia. În 1221, el a succedat tatălui său ca markgraf de Meissen și Luzacia, inițial sub protecția unchiului său matern, landgraful Ludovic al IV-lea de Thuringia, iar după moartea acestuia din 1227, sub cea a ducelui
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
fiul cel mai tânăr al markgrafului Theodoric I de Meissen cu soția acestuia, Jutta, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia. În 1221, el a succedat tatălui său ca markgraf de Meissen și Luzacia, inițial sub protecția unchiului său matern, landgraful Ludovic al IV-lea de Thuringia, iar după moartea acestuia din 1227, sub cea a ducelui Albert I de Saxonia. În 1230, el a fost proclamat în mod legal ca adult. Henric a participat la prima sa luptă la Balga
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen și Papa Grigore al IX-lea, Henric a luat partea împăratului. Ca semn de recunoștință, Frederic al II-lea i-a promis în 1242 moștenirea lui Henric Raspe ca landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. În plus, în 1243 același împărat și-a logodit fiica, Margareta de Sicilia cu fiul lui Henric, viitorul Albert al II-lea. Henric a rămas un susținător legal al Hohenstaufenlor și abia după
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
recunoscut pe anti-regele Wilhelm, conte de Olanda. După moartea lui Henric Raspe în 1247, Henric și-a afirmat drepturile asupra Thuringiei prin forța armelor, în cadrul Războiului de succesiune a Thuringiei împotriva pretențiilor emise de Sofia de Thuringia, fiică a decedatului landgraf Ludovic al IV-lea, și de soțul acesteia, ducele Henric al II-lea de Brabant, ca și de principele Siegfried I de Anhalt-Zerbst. După un lung război, Henric a desprins landgrafatul de Hessa din vest și l-a acordat fiului
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Wilhelm I, Elector de Hesse (; 3 iunie 1743 - 27 februarie 1821) a fost fiul lui Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel și a Prințesei Mary a Marii Britanii. Wilhelm s-a născut la Kassel, Hesse în 1743. Tatăl lui, landgraful Frederic al II-lea (care a murit în 1785), și-a abandonat familia în 1747 și a revenit la catolicism
Wilhelm I, principe de Hessen () [Corola-website/Science/330089_a_331418]
-
Wilhelm I, Elector de Hesse (; 3 iunie 1743 - 27 februarie 1821) a fost fiul lui Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel și a Prințesei Mary a Marii Britanii. Wilhelm s-a născut la Kassel, Hesse în 1743. Tatăl lui, landgraful Frederic al II-lea (care a murit în 1785), și-a abandonat familia în 1747 și a revenit la catolicism. În 1755 el a anulat oficial mariajul. Bunicul lui Wilhelm, landgraful Wilhelm a acordat principatul de Hanau, pe care îl
Wilhelm I, principe de Hessen () [Corola-website/Science/330089_a_331418]
-
a născut la Kassel, Hesse în 1743. Tatăl lui, landgraful Frederic al II-lea (care a murit în 1785), și-a abandonat familia în 1747 și a revenit la catolicism. În 1755 el a anulat oficial mariajul. Bunicul lui Wilhelm, landgraful Wilhelm a acordat principatul de Hanau, pe care îl achiziționase recent, nurorii și nepoților săi. Tehnic, tânărul Wilhelm a devenit prinț conducător de Hanau, sub regența mamei sale. Wilhelm împreună cu doi frați mai mici au locuit cu mama lor, Prințesa
Wilhelm I, principe de Hessen () [Corola-website/Science/330089_a_331418]
-
timp de 20 de ani în principal în Danemarca. Fratele mai mic al lui Wilhelm, Carol, s-a căsătorit în 1766 cu o altă verișoară primară a lor, Prințesa Louise a Danemarcei și Norvegiei. Wilhelm a succedat în 1785 ca Landgraful Wilhelm al IX-lea de Hesse și în 1803 a fost ridicat la rang de Elector de Hesse-Kassel sub numele Wilhelm I. Mariajul a fost unul nefericit: Wilhelm a fost infidel și a avut multe amante, printre care cea mai
Wilhelm I, principe de Hessen () [Corola-website/Science/330089_a_331418]
-
Windberg") (n. cca. 1083 - d. 1137 sau 1138) a fost conte de Formbach și Radelberg. De asemenea, între 1109 și 1130, el a fost conte de Winzenburg, iar din 1122 până la moarte și conte de Reinhausen. El a mai fost landgraf de Thuringia între 1111 și 1130, ca și markgraf de Meissen între 1124 și 1130. A îndeplinit și funcția de bail al abației de Corvey. Herman era fiul contelui Meginhard al IV-lea de Formbach și al soției acestuia, Matilda
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
a fost un sfetnic al împăratului Henric al V-lea și a devenit extrem de influent sub domnia acestuia. În 1109, Henric l-a trimis la Roma, ca membru al unei misiuni diplomatice. În 1111 sau 1112, el a devenit primul landgraf de Thuringia, după ce aceasta a fost desprinsă din Ducatul de Saxonia. El și-a îndeplinit pentru o vreme obligațiile de bail al abației de Corvey. Atunci când fiii contelui Widekind I de Schwalenberg au atacat abația, Herman a rămas pasiv. În cadrul
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
Frederic I (suporanumit cel Viteaz sau cel Mușcat (n. 1257, Eisenach - d. 16 noiembrie 1323, Eisenach), membru al Casei de Wettin a fost markgraf de Meissen și landgraf de Thuringia. Frederic a fost fiul markgrafului Albert cel Degenerat de Meissen cu Margareta de Sicilia din familia Hohenstaufen. Potrivit legendei, mama sa, părăsindu-și soțul vinovat de adulter în 1270, a fost atât de doborâtă de durere la despărțire
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
cu tatăl său. Cu toate acestea, la puțină vreme după aceea, noul rege Albert I de Habsburg a emis pretenții asupra Thuringiei și a fost sprijinit în acest sens de către orașe, care manifestau intenția de a deveni independente ("reichsunmittelbar"). Familia landgrafului a fost asediată în castelul din Wartburg de către forțele din Eisenach; totuși, Frederick= a reușit să îl apere cu succes. Însă abia victoria de la Lucka din 31 mai 1307 le-a adus celor doi frați liniște, iar regele Germaniei, înainte de
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]