374 matches
-
floră și faună. Am urmat-o pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare, introductivă din punct de vedere scenografic, arăta un drapel național mișcându-se extenuat, languros, leneș, ca și cum ar fi fost, în orice moment, pe punctul de a aluneca desprins de pe suport. Era o zi de acalmie cea în care îi făcuseră fotografia, comentă cineva într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de oboseală și de dansul iute al flăcărilor. Procurorul zăbovea în ascunzișurile visului său languros. Undeva se ascuțea deja o lamă și era ridicat un eșafod. Mi s-a spus că talentele lui Destinat și averea lui l-ar fi putut duce foarte departe. În schimb, a rămas toată viața la noi. Adică nicăieri, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apoi, tare, încercând să nu i se vadă melancolia, nu v-am spus că la mine în familie toată lumea cânta? Tata, Dumnezeu să-l ierte!, un preot frumos ca Apollo, tot satul se uita la el ca la soare, cânta languros, era un înger cu sex și cu o voce masculină, de bas, se cutremura lumea în biserică la slujbele lui, îl iubeau și babele, și nevestele, și fetele din sat, credea în mituri și în puterea lor, în muntele Kogaion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
auzii, neică... Lasă, că vine și vremea noastră, tu crezi că degeaba l-am învățat eu La arme! pe băiatul tău?, n-o să ne trădeze el, nu se dă cu comuniștii. — Marinică nene, băiatul ăsta al meu cântă trist și languros de-l ascultă toți, sunt topiți oamenii când le cântă el, mai scrie poezie, dar tot tristă, aș vrea să-l văd și eu mai vesel, mai pe terenul de sport. Ascultă păsările uneori și zice că le înțelege, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina produsă de lămpile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sintagma avea vreun sens. Ajunși la școala adormită din Lawrenceville, s-au hotărât să pornească Înapoi. — E bună plimbarea, nu? a Întrebat Tom după o vreme. — Da: un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după părerea lumii, să fie vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la mână se potrivea de minune cu desuurile cu paiete. Mișu își dădu jos cadoul, o, Mișule!, și o ajută pe Mariana să se dezbrace, să se îmbrace, să se ridice, să se îmbrace peste desuuri, ca să se dezbrace apoi languros în jurul cozii de mătură, blondă vrăjitoare, Sabatul Americii, Sabatul MaxiBarului, Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că e nou. Sau ai mai slăbit tu? - Crezi? - Sigur, e ceva schimbat la tine. - A, o fi că sunt așa, mai trasă la față, de la măsea. - Nu, e altceva... Urmă o tăcere penibilă, în care doamna Popa se uită languros în ochii lui. Mai aștepta ceva. Ceva, adică domnul Popa trebuia să-i explice ce fel de ceva însemna acel altceva. Dar domnul Popa nu știa. - Uite că ți-am adus algocalmin. Vrei un pahar cu apă? - Da, mulțumesc. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu spune pe cine, nu, nu, asta nu îndrăznește să spună. Adică pe Anna, îl întreabă Sophie. Nu, nu, spune Hans, nu pe Anna, dar n‑am de gând să divulg despre cine‑i vorba, de fapt, și o privește languros pe Sophie, ca ea să‑și dea seama că despre ea e vorba. Sophie nu pricepe nimic din mutra idioată a lui Hans și‑l întreabă dacă, după părerea lui, o acțiune ilegală te poate dezinhiba. Hans nu cunoaște cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dea jos hainele. Nu, ei se Întâlneau doar pentru a desfășura un fel de ritual, cu ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a simțurilor prin droguri. Începeau prin lingerea reciprocă a picioarelor, apoi ea Își Îndepărta cu mișcări languroase hainele, pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și el să-și scoată pălăria atunci când intră în casa unei doamne? Am lăsat de la mine și mi-am scos-o: — Bernhard Gunter, Frau Wylezynska, i-am zis și i-am strâns mâna. — Încântată să te cunosc, dragule. Vocea ei languroasă, cu accent puternic, părea să înceapă undeva lângă capătul corsajului, al cărui contur vag de-abia îl puteam ghici pe sub furoul ei. Până ajungea la gura ei prefăcut bosumflată, avea în ea mai multă tachinare decât pisicuța unei zâne. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
complex programați decât dumneata? Crezi că noi ne ținem kilowații de prăsilă? Nu, tovarășe! Tot pentru voi îi ținem, să vă ajutăm în caz de accident, de boală! Așa că te rog să nu mai discuți de pomană! — Dragii mei - interveni languroasă Getta 2 -, ce-aveți, dragă, cu băiatul ăsta? Discuta și el puțin cu mine, atâta tot! Îl certați pentru niște kilowați. Se poate? Păi dacă asta-i toată problema, îi dau eu la kilowați cât n-a văzut circuitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
centrului spațial și ni se programează tuturor, pe gratis, câte un vis. Visăm ce visăm și ieșim. — Și ce visați? Stejeran 1 se codi: — Nu prea e voie să spunem... Sunt vise secrete... — Și n-ai încredere în mine? zise languros, cu reproș, Getta 2. Nu eu te-am trezit acum? — M-ai trezit tu, e drept, da’ și dacă se scoală tovarășul comandant... — Hai că nu se scoală... șopti Getta 2 punând încetișor mâna ei gălbuie pe carcasa lui caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Iacov și a luptei cu îngerul (tematica pe care o găsim la numeroși pictori), îl înfățișează pe eroul biblic odihnindu-se cu capul pe o piatră înaintea confruntării. Henri Matisse, cu stilul său distinct, prefera o odaliscă în cunoscuta poziție languroasă sau un nud care se relaxează după cine știe ce „muncă” presupusă. Detaliile implementate cu discreție sugerează o altă lume, nu cea a muncitorilor. Dar momentele de odihnă au inspirat și alți maeștri ai artelor plastice, precum Nicolae Tonitza, Auguste Renoir, Alexandru
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]
-
a ferit gura, dar mi-a oferit din nou umerii și apoi spatele, ca o invitație directă ce se impunea în acele momente. I-am deschis sutienul și am reușit să-l îndepărtez cu aceleași tip de gesturi moi, leneșe, languroase, care-i plăceau ei atât de mult, după cum observasem. S-a întors cu sânii săltați provocator și i-am sărutat fugar de câteva ori, până am observat mameloanele strângându-se ușor și parcă ridicându-se cerșind fierbințeala buzelor. În timp
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
înțeles, Te-leagă, nu alta. HALVIȚĂ: Aoleuuu maăăă, aoleu mamă, la așa nume nici nu puteai să-ți alegi altă meserie. Parcă te-ar fi botezat Codul penal. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Și de-aia te uiți tu la mine așa de languros? HALVIȚĂ: Cum să nu mă uit mânca-te-aș. Dac-ai ști cum semeni cu mama. Să moară țiganca aia bătrână dacă te-oi minți. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Lasă-te de bancuri și de ciordeli Halviță. Nu-ți ajunge câtă pușcărie
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
peste priveliștea stelelor în nuntire adoarme-mă pe brațele tale de pluș ca să visez cai murgi pe câmpii andaluze boltească- se-n vise acest cer peste care trec sfinți în marame cu aripi de libelulă adoarme-mă pe sânii tăi languroși s-ascult cum se scurge laptele-n prunc cum inima ta bate nervoasă nervoasă ca o viperă strânsă de gât adoarme-mă-n ochiul tău mistic să devin un sihastru prin grote de dor prin sângele tău să mă plimb
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
strecori printre fraze când poeții cad pradă unor stări de reverie, (poate chiar de nebunie), amintindu-le ( între două tăceri) de înflorirea rănilor în ceasornice ce adulmecă vânătoarea... * Oprește destrămarea și lasă-mă să-mi ascult înserările, cu chemările lor languroase, în locuri în care se vinde pământul și cerul, la un preț de ocară. * Și strig pentru ultima oară: „ oprește prigonirea prin acest labirint al desfătării; oprește nebunia, ticăitul, furtunile și visul.” Nu te-avânta în jocul cu urna de
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
VORACE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea de leacuri
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
regăsit în saloanele restaurantului Bulevard al hotelului cu același nume. Au servit cina, ascultând melodiile cântate de o formație de lăutari autentici. S-au decis să meargă la discotecă după cină, erau prea tineri pentru a se mulțumi cu melodii languroase scoase de coardele unui contrabas, o vioară și clapele unui acordeon răgușit, acompaniate de un țambal. Târziu în noapte, obosiți atât de drumeția pe munte, cât mai ales de fâțâiala de pe ringul de dans, unde fiecare a depus tot efortul
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului iluzia ucisă e un vis ca un parfum ce-a mirosit o clipă în toamna mea parnasiană cu frunze-pianine pe poteci trecând prin umbra lui baudelaire în seri boeme și-n seri reci s-aude languros un madrigal și-n soba mea valahă arde focul e-o liniște bolnavă peste tot și bate prin perete nenorocul... cu seva care curge prin nervure cu ochiul care stă mereu de veghe precum kandinsky-n unghiuri pure vedem doar cuburi
ILUZIA UCISĂ E UN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363106_a_364435]
-
se delectau și ele cu un vin Murfatlar alb, la trei sferturi și discutau între ele. Erau vesele și gălăgioase, ca niște vrăbiuțe pe o creangă. În sfârșit, orchestra ne-a invitat la dans și a început cu un tangou languros. Grăbit să nu-mi invite altcineva fata preferată, cu trandafirul roșu în mână, m-am apropiat de masa lor, adresându-mă fetei în alb, în limba cehă cu: “Dobrý večer slečno, môžeme tancovať tango”? [ „Bună seara, domnișoară, putem dansa acest
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
fantezie de- a ta și nimic mai mult. Preț de câteva clipe sunt tot ce vrei și totul pentru tine... Felul profesionist și relaxat cu, care îmi vorbi- se, m- a jenat puțin, iar în timpane aveam senzația că aud languros reclamele pentru telefoanele erotice: ,, 89.89.89.89"... Am fost trezit la realitate din nou de către Sabina: - Ești ciudat! Nu mai repeta în continuu: ,,89, 89..." Nu cunosc numărul acesta. Am auzit doar de ,,69", darling...! Instantaneu am început iar
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]