220 matches
-
-l evoc, al cunoștinței cu Fănuș Neagu făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepa prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe - în zilele următoare, la "Dunărea", la "Rustica", la "Pescarul", la "Carul cu bere", pe unde ne lua cu el plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
sinteză ce nu-și ,digeră" însă integral componentele, preferînd a le înfățișa prin transparența membranei sale. Asemenea poeți sînt recuperatorii, cei ce pleacă în căutarea timpului pierdut și a spațiului nu o dată așijderea pierdut, în numele unei umanități înțelese cu generoasă larghețe, urmărind a o restitui pe o gamă cît mai amplă. în unicitatea personalității lor se percepe rezonanța categorială a omului generic. în loc de-a simplifica, ei complică. în loc de-a restrînge, ei multiplică, însoțind prolificitatea, impredictibilul devenirii existențiale cu un
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
a făcut mult mai multe victime decît cel nazist și în unele locuri l-a depășit prin ingeniozitățile perverse ale cruzimii? în acest punct intervine îndeobște o opțiune individuală, de la mizericordia creștină a lui N. Steinhardt sau Richard Wurmbrand și larghețea morală a unor Corneliu Coposu sau Ion D. Sîrbu la incapacitatea de-a ierta a unei Monica Lovinescu, a unei Lena Constante, a unui Paul Goma, a unui H.-R. Patapievici. Dl Mihai Buracu se încadrează în clasa celor dintîi
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
glumă; jucau câine-roșu, douăzeci și unu și popa prostu’ de seara până dimineața, iar cu ocazia zilei de naștere a unui student l-au convins să cumpere suficientă șampanie pentru o sărbătorire plină de haz. Cel ce le făcuse cinste cu atâtea larghețe rămăsese treaz, iar Kerry și Amory l-au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în umbră tărâmul sentimentelor, al emoțiilor, al fiorului vieții. Cele mai multe scrieri ale mele nu se întind pe multe pagini, având o dimensiune rezonabilă și încadrându-se în rigorile genului literar căruia aparțin, proza scurtă. Mi-am îngăduit o mai mare larghețe doar acolo unde frumusețile pământului strigau implorându-mă să le acord spațiu mai extins, din care apoi să poată fi „gustate” cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acestei lumi. Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
care, după cum bine se cunoaște, exista primul ,,lagăr de concentrare «model»” (P. Berben) înființat de național-socialiști -, Auschwitz I, Auschwitz II-Birkenau, Buchenwald, Treblinka, Majdanek, Ravensbrück ș.a. făceau ravagii peste ravagii greu descriptibile în doar câteva fraze acum), spre a mai avea larghețea de a citi totul în cheia extrem de simplistă a trecerii. Pentru ei, eroii-martiri ai istoriei consemnați la ordin scris pe toate câmpurile morții, singură credința în divinitate, dar și intens hulita azi dragoste de țară întruchipau singurele motive (și simboluri
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
vizează “universul casei părintești”, “focul care frânge inima” (iubirea), natura, omul de aproape, anume cel cunoscut de autor în contextul vieții active în Cetatea Neamului. Câtorva poeme nu le-a găsit albia comună decât recurgând la un culoar cu maximă larghețe: “Caleidoscop (varia)”. Nu pot să nu “trădez”, în contextul acestei intenții de portretizare, că, păstrând proporția, și cel care creionează aici schița unui suflet de poet e el însuși un vânturător de “cenușă rezultată din arderea vieții” (Leonard Cohen, despre
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
arhaisme pe criterii estetice par sintaxe pritocite și împănate cu expresii neaoșe. Nimic nu este mai firesc atunci când ești înzestrat cu armele necesare (literare) să adopți o atitudine fermă împotriva minților stoarse de lecțiile năclăite cu ipocrizii, oferite cu atâta larghețe de găgăuți cu clopotiri în creiere aglutinate, împotriva incompetenței erijate în vidanje desfundătoare din edulcorată imbecilitate cu infinitele sale metamorfoze. Stoparea lichelismului cu rânjete solemne și cu genuflexiuni de picioare printre scaieții servilismului autohton este dezideratul onest al scriitorului menit
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
orice tip, cu cusururi datorate mereu bunelor intenții de dezihnibare a interlocutorilor, îndeosebi colegi tineri, pentru a-i ajuta să treacă bariera timidității și reticenței și a grăbi integrarea lor în colectivul școlar, a le înlesni acomodarea cu exigențele sau larghețile normelor (ne)scrise ale corpului didactic. Ospitalieri și generoși cu cei din jur, sfătuitori în toate cele, deschiși și săritori, soții Rucsanda erau ei înșiși de o modestie și simplitate care cucereau și apropiau, în fața lor secretele păleau și erau
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
nu era nevoie: să măture curtea, să ajute la descărcarea vagoanelor cu materii prime, să cumpere câte ceva pentru nu știu cine de acolo de la biroruri, să ducă un pachet cu frachte la gară și câte și mai câte, incluse de el cu larghețe la capitolul etcetera și altele. Până la urmă și-a zis că nu poate să fie sigur decât de ce vede cu ochii lui iar de văzut nu poate să vadă ce îl interesează decât dacă stă la pândă. Numai să prindă
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
nu mai aveam nimic de văzut, ca să se aplece nejenată să-l ridice. Mai târziu vine și Marius, băiatul lui Ilie și îi fac semn bucuros să șe așeze alături. Un tânăr simpatic, voluntar cu privire deschisă și comandă cu larghețe alune și bere. - Cu ce treburi pe acasă? - Am mai venit pe la babaci dar și după niscai interese. - Te lansezi în afaceri? - Cam pretențios spus, dar vreau să fac și eu ceva pentru comuna asta. Se uită de mai multe
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
elevele de la cursuri!!! Când primesc vreo vizită, teroriștii ăștia mici atrag fără doar și poate atenția, cu giumbușlucurile lor: “- Vai ce pisoi simpatici aveți!” Și cu toate astea nimeni nu pot să scap de ei. Eu îi ofer cu toată larghețea tuturor, dar parcă ar presimți ceva necurat în insistența mea, pentru că nimeni nu cutează să zică da. Apropo, dumneavoastră nu vreți doi pisoi simpatici? Simpatici foc! Vi-i ofer gratuit. Referință Bibliografică: Prieten cu teroriștii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
Sârbu) este naturală, ieșită parcă din prima tăietură a gândului, caută simplitatea, este discret presărată cu filosofie (și cu idei filosofice), cultivă înțelepciunea, găsește expresia memorabilă. Ritmurile ei sunt ritmurile ideii- de aceea se citește cursiv, ca o demonstrație cu larghețea de rigoare (nu strictă, adică, ci trecând cu răgălii prin fluviul realității). Faptul că autorul a așteptat atât de mult s-o încredințeze hârtiei (sau numai tiparului?) se poate explica într-un fel: i-a fost sufcientă pentru sine însuși
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
de oi păscând pe dealuri ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: ( ca și cum i-ar fi sete să vorbească la nesfârșit cu el) Oare am ajuns eu un înțelept? Am ajuns acolo, de unde cunoașterea îți revelează lumea ca o mare? De unde a apărut seninătatea și larghețea la mine ? (după un moment) Eu care sunt un materialist, și iubesc materia, eu îi iubesc pe idealiști. (respiră adânc, gâjâit) Oare așa este? Așa este, desigur ! Iată eu îi iubesc, pentru că ei sunt mai poeți. Ce mai, sunt poeți
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VALET DE GHINDĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Valet de ghindă O floare a cules - părea frumoasă: Atâta frumusețe risipită Cu o larghețe mare, infinită! Părea binedispusă, bucuroasă. Mănunchi de flori culese - plictisită l-a aruncat, cuprinsă de angoasă. Nemulțumiri confuze, nebuloasă... Și bucurie piere ofilită. Deprinsă cu imagini de oglindă, Se crede poate unică minune; Dar eu sunt numai un valet de
VALET DE GHINDĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350982_a_352311]
-
elevele de la cursuri!!! Când primesc vreo vizită, teroriștii ăștia mici atrag fără doar și poate atenția, cu giumbușlucurile lor: “- Vai ce pisoi simpatici aveți!” Și cu toate astea nimeni nu pot să scap de ei. Eu îi ofer cu toată larghețea tuturor, dar parcă ar presimți ceva necurat în insistența mea, pentru că nimeni nu cutează să zică da. Apropo, dumneavoastră nu vreți doi pisoi simpatici? Simpatici foc! Vi-i ofer gratuit. Referință Bibliografică: Prieten cu teroriștii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
destinul a împins-o cu hotărâre direct pe impresionanta scenă a Ateneului Român, în fața unui extrem de exigent public bucureștean. La puțină vreme după acest început plin de succes în arta lirică românească, cea care avea să îi deschidă însă cu larghețe și cu generozitate porțile, dăruindu-i adevărata consacrare internațională într-o serie de teatre lirice de pe teritoriul boem al vestitei peninsule italice, dar și de pe acela al continentului european ori sud-american - loc unde și-a aflat, de altfel, și sfârșitul
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
că, spre disperarea lui Vâț, purtând eu acel chipiu, desigur, cu oarecare discreție, numai seara în drum spre cantină, toți trecătorii mă socoteau șeful coloanei de elevi, care, dintr-un capriciu, se instalase chiar la urma acesteia, lăsându-și cu larghețe subalternul să-și exercite și el autoritatea. Îmi aduc aminte că eram foarte încercat în seara aceea de dorința cumpărării unui bloc-notes model nou, cu file detașabile, da la o papetărie aflată în drumul nostru, nu departe de locul unde
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
lor. După ce am debutat editorial, în 1987, la București, cu un volum de versuri remarcat imediat de critică, multi autori cunoscuți sau pseudo-cunoscuți au venit să mă roage să scriu pentru ei. N-am putut să-i refuz. Treceam cu larghețe peste nedelicatețele lor stilistice, pește greșelile și banalitățile lor și rețineam doar ceea ce era meritoriu. Așa mi-am făcut un renume în critică literară, mai bine zis, în cronică literară de actualitate. Și deși am scris peste 20 de cărți
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355220_a_356549]
-
îmi viețui viața căutând paharul plin... SPRE ÎNVIERE SAU PE CURÂND? fără aplauze surâsul ieșit din culise adună oameni, locuri, gesturi chiar aici pe pământ să guste din rai până nu cade cortina la gongul final cu o reverență multă larghețe se desprinde apoi înspre eter ... cu gesturile locurile oamenii rămași impregnați pe retina amintirii --de ambele părți-- chiar dacă fără aplauze... Referință Bibliografică: BILANȚ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016. Drepturi de
BILANȚ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369697_a_371026]
-
ochii pe el! - Te muți la Paris? - N-am încotro! Încă mă tem pentru Ingrid! - Îl crezi în stare să-i facă rău propriului copil? - Este în stare de orice! Se pare că și noi facem parte dintr-un plan! Larghețea asta a lui mi se pare suspectă! - Ai vorbit și cu Ingrid despre asta? Aprobă din cap a lehamite. - Nici nu vrea să mă asculte! Zice că sunt paranoic! Că suntem amândoi paranoici! Îți vine s-o strângi de gât
DRUMUL APELOR, 32 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362584_a_363913]
-
lumii mefistofelice; și mulțimile de tineri „modești”, dar care sunt entuziaști că trăiesc în această epocă „captivantă”, bine intenționați,sinceri, privind cu speranță și optimism spre o lume a viitorului care i-ar ferici. Toate aceste necesități lumești oferite cu larghețe de „omul nou” în varianta „pozitivă”, individului naiv, din punct de vedere spiritual sunt periculoase. Chipul „omului nou”din ipostaza „pozitivă” este identic cu primul fiindcă aparține aceleiași fotografii al cărei negativ este subumanitatea. O dată învins în prima ipostază, denaturat
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
ale întunecatului spirit mahlerian. Iar dacă toate aceste cromatici componistice așezate cu maximă voluptate pe portativul conceput cândva de către Guido d'Arezzo au ajuns să coexiste vizibil în gama finită a istoriei lumii, atunci avem curajul de a puncta cu larghețe faptul că libertatea de comunicare a sentimentelor umane, astfel zis, delicata interioritate a microcosm-ului ființial, ce se zbate cu putere în infinita superbie a macrocosm-ului divin, iese la lumină ca petalele unui nufăr alb din taina tăcută a
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
lui Nicolae Herlea din data de 14 aprilie a anului 1950) și Tonio din “Paiațe”, emblematica operă a compozitorului italian Ruggiero Leoncavallo. Prin sonoritățile antagonice ale cântului său, ce îmbină unduirea blajină a unei forțe dramatice ieșite din comun cu larghețea bucuriei molipsitoare de a fi, asemenea unui erou romantic cu identitate sculptată în aburul misterios al propriei sale existențe, Nicolae Herlea a reușit să preschimbe veșnicul poem contorsionat al urii în potolita icoană a durerii profunde din adâncul sufletului omenesc
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
de care ai fi avut nevoie interioricește, dar care ți-a fost refuzată cu vehemență de soartă. Un vis ce nu aș fi dorit, în accepția mea, să se termine niciodată, un soi de teritoriu oniric care își deschidea cu larghețe și generozitate aripile prelungi ale spiritului, conducându-te înspre acea multitudine de sensuri ale creației umane încărcate de mister și de noutate, unde reușeai destul de lesne totuși a distinge conturul ideii că realitatea prinsă scriitoricește acolo prezenta, de fapt, o
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]