213 matches
-
dificultăți de învățare începe la sfârșitul clasei I, dar este pregătit prin activități specifice încă de la gradiniță și pe parcursul primului an de școlarizare. Etapa pregătitoare cititului are ca obiective esențiale: elaborarea schemei corporale proprii și a partenerului, corectarea tulburărilor de lateralitate, orientarea, organizarea și structurarea spațio- temporală, corectarea tulburărilor de articulare, dezvoltarea auzului fonematic și a unor abilități cerute de actul lexic. Pregătirea pentru scris necesită coordonarea oculo- motorie, formarea și antrenarea conduitelor perceptiv- motrice, de organizare și structurare spațio- temporală
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
partitură. În activitatea sportivă, cu precădere în jocuri, este cel mai potrivit context de valorificare a ambidextriei. În privința scrisului, se consideră că acest aspect al ambidextriei nu trebuie să constituie o problemă majoră, copilul fiind lăsat să-și stabilească singur lateralitatea. AMNEZIE (< fr. amnésie, cf. gr. amnesia - uitare, a - fără, mnesis - memorie și mnasthai - a-și aminti; engl. amnesia) - Tulburare psihică exprimată prin pierderea parțială sau totală a memoriei determinată de disfuncții ale activității nervoase superioare. Ea însoțește numeroase afecțiuni sau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
recomandările terapeutului privind: mobilizările pasive, elemente de prehensiune, echilibrul static și dinamic, mers în evoluție (cu cadru, cu cârje, cu baston). Exercițiile vor fi din ce în ce mai complexe, cuprinzând: a) grupa activităților corporale care vizează echilibrul postural (static și dinamic), elemente de lateralitate, coordonare între segmente, stăpânirea impulsurilor, stăpânirea respirației; b) grupa antrenamentului gestual: exerciții simple de mobilizare a articulațiilor, exerciții de tonifiere musculară, exerciții de coordonare a mișcării, exerciții de atenție, exerciții senzoriale; c) grupa abilităților manuale: agilitate digitală, precizie motrică, coordonare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gambele semiflectate pe coapse, picioarele în hiperflexie plantară. În discopatiile vertebrale, pacientul adoptă atitudini antalgice care imprimă coloanei a scolioză sau flectare ventrală. În torticolis spasmodic, capul este înclinat lateral, fața este rotită în partea opusă, iar bărbia este ridicată. Lateralitatea torticolisului spasmodic este definită convențional după partea în care este rotit occiputul. În leziunea nervilor periferici - plexul brahial -, membrul superior atârnă inert pe lângă corp, umărul este mai coborât; în paralizia radială, mâna ia atitudine de „gât de lebădă”; în sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
musculare, ci și reeducarea reflexului miotatic tributar motoneuronului gama din coarnele anterioare ale măduvei. Ca obiective: organizarea spațială a mișcării, formarea senzației de echilibru în pozițiile joase, reducerea treptată a suprafeței de sprijin, dobândirea sau redobândirea schemei corporale și a lateralității, consolidarea coloanei vertebrale prin însușirea rostogolirilor și a târârilor executate pasiv și pasivo-activ, formarea deprinderii de deplasare în poziții joase; educarea respirației în poziții joase; c) etapa dezvoltării echilibrului în ortostatism este o etapă în care ameliorarea echilibrului aduce în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
angrena corpul în diferite acțiuni motrice cu schimbarea de poziții și direcții, controlul echilibrului static și dinamic, acțiuni prin care să demonstreze că și-a însușit schema corporală și reprezentarea grafică a spațiului, reprezentarea și înțelegerea structurilor ritmice și temporale, lateralitatea. Se urmărește modul în care copilul reușește să angreneze în acțiune membrele superioare și inferioare, armonia și coordonarea mișcărilor dintre corp, trenul superior și cel inferior. Alcătuirea bilanțului psihomotor impune luarea în considerare a următoarelor funcții: a) de constatare, care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
disgrafia și disortografia. Această afecțiune este generată și de perturbări ale orientării spațiale, aritmie și tulburări afective. Corectarea acestei tulburări are ca punct de plecare cunoașterea cauzelor care au determinat afecțiunea. Dislexiile sunt asociate - după Străchinaru (1994) - cu deficite de lateralitate sau schemă corporală, cu neajunsuri de orientare spațială sau de organizare temporo-spațială, cu tulburări de vorbire sau de scriere, cu stângăcii contrariate, cu devieri de conduită și eșec școlar. Corectarea sau ameliorarea unor forme de dislexie se pot produce în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stabilității, eventuale asimetrii sau disproporții segmentare, existența unor mișcări necontrolate care parazitează echilibrul; mersul - este apreciat prin deplasarea cu ochii deschiși, dar și închiși, deplasarea în linie dreaptă înainte și înapoi, ocolirea unor obstacole, deplasarea pe vârfuri, pe călcâie etc.; lateralitatea - se oferă un obiect și se observă cu care mână îl apucă, i se solicită să încrucișeze brațele și se observă care braț este în față; motricitatea voluntară - este pusă în evidență prin solicitatea de a efectua mișcări cu finalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pentru a procesa informația și a pregăti răspunsul. Latența poate fi: a) reductibilă - timpul poate fi scurtat prin modificarea condițiilor de stimulare, cum ar fi intensitatea; b) ireductibilă - nu depinde de condițiile de stimulare, fiind considerată de fapt latența adevărată. LATERALITATE (< fr. latéralité) - Prevalența funcțională a unuia dintre segmentele simetrice ale corpului (dreaptă sau stângă), care implică predominanța unor mecanisme din sfera cerebrală; gradul superior de organizare a activității corporale, bazat pe interacțiunea și coordonarea reciprocă a celor două emisfere cerebrale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
din care una devine dominantă și controlează mișcările segmentelor corpului din partea opusă. Corpul uman prezintă o asimetrie morfologică și una funcțională. Asimetria morfologică se referă la distribuirea organelor interne, care este diferită la nivelul hemicorpului drept și stâng. Asimetria funcțională (lateralitatea) este un fenomen înnăscut, fapt demonstrat de existența unei corelații părinți-copii în ceea ce privește abilitățile motrice ale membrelor, în special ale membrelor superioare, și implică folosirea cu precădere a segmentelor corpului din partea dreaptă sau stângă. Majoritatea autorilor explică lateralitatea prin dominanta cerebrală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stâng. Asimetria funcțională (lateralitatea) este un fenomen înnăscut, fapt demonstrat de existența unei corelații părinți-copii în ceea ce privește abilitățile motrice ale membrelor, în special ale membrelor superioare, și implică folosirea cu precădere a segmentelor corpului din partea dreaptă sau stângă. Majoritatea autorilor explică lateralitatea prin dominanta cerebrală; ipoteza a fost confirmată de studiile realizate pe persoane ce au suferit accidente cerebrale (afectarea emisferei stângi este însoțită de hemiplegie dreaptă și afazie). Totuși, în evoluția lateralității, un rol important revine factorului ereditar, la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
segmentelor corpului din partea dreaptă sau stângă. Majoritatea autorilor explică lateralitatea prin dominanta cerebrală; ipoteza a fost confirmată de studiile realizate pe persoane ce au suferit accidente cerebrale (afectarea emisferei stângi este însoțită de hemiplegie dreaptă și afazie). Totuși, în evoluția lateralității, un rol important revine factorului ereditar, la care se adaugă cel cultural. Astfel, asimetria funcțională are o intensitate diferită, în funcție de activitatea depusă de o anumită persoană. Ea este mai puțin evidentă la persoanele care depun munci fizice care solicită ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Astfel, asimetria funcțională are o intensitate diferită, în funcție de activitatea depusă de o anumită persoană. Ea este mai puțin evidentă la persoanele care depun munci fizice care solicită ambele membre superioare și mai evidentă la cele care lucrează la birou. Practic, lateralitatea introduce o anumită specializare a segmentelor corporale (Ifrim, 1986). S-au realizat trei clasificări ale lateralității, pornind de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai puțin evidentă la persoanele care depun munci fizice care solicită ambele membre superioare și mai evidentă la cele care lucrează la birou. Practic, lateralitatea introduce o anumită specializare a segmentelor corporale (Ifrim, 1986). S-au realizat trei clasificări ale lateralității, pornind de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
solicită ambele membre superioare și mai evidentă la cele care lucrează la birou. Practic, lateralitatea introduce o anumită specializare a segmentelor corporale (Ifrim, 1986). S-au realizat trei clasificări ale lateralității, pornind de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
evidentă la cele care lucrează la birou. Practic, lateralitatea introduce o anumită specializare a segmentelor corporale (Ifrim, 1986). S-au realizat trei clasificări ale lateralității, pornind de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lateralitatea introduce o anumită specializare a segmentelor corporale (Ifrim, 1986). S-au realizat trei clasificări ale lateralității, pornind de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna și piciorul de aceeași parte. Persoanele care folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de la natura, intensitatea și omogenitatea sa. În funcție de natură, lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna și piciorul de aceeași parte. Persoanele care folosesc în egală măsură ambele părți ale corpului prezintă o lateralitate ambidextră. După omogenitate, lateralitatea poate fi omogenă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lateralitatea poate fi normală sau patologică. Lateralitatea normală depinde de localizarea comenzii cerebrale, în timp ce lateralitatea patologică se manifestă în situația lezării emisferei responsabile (Păunescu, Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna și piciorul de aceeași parte. Persoanele care folosesc în egală măsură ambele părți ale corpului prezintă o lateralitate ambidextră. După omogenitate, lateralitatea poate fi omogenă, atunci când persoana folosește toate segmentele de aceeași parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Mușu, 1990). Intensitatea se manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna și piciorul de aceeași parte. Persoanele care folosesc în egală măsură ambele părți ale corpului prezintă o lateralitate ambidextră. După omogenitate, lateralitatea poate fi omogenă, atunci când persoana folosește toate segmentele de aceeași parte, și neomogenă, în situația în care persoana folosește parțial segmentele de aceeași parte, restul segmentelor aparținând celeilalte părți. În situația în care copilul cu dominanța
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manifestă sub forma unei lateralități puternic sau slab conturate. În condiții de lateralitate puternică, persoana folosește predominant ochiul, mâna și piciorul de aceeași parte. Persoanele care folosesc în egală măsură ambele părți ale corpului prezintă o lateralitate ambidextră. După omogenitate, lateralitatea poate fi omogenă, atunci când persoana folosește toate segmentele de aceeași parte, și neomogenă, în situația în care persoana folosește parțial segmentele de aceeași parte, restul segmentelor aparținând celeilalte părți. În situația în care copilul cu dominanța mâinii stângi este forțat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
toate segmentele de aceeași parte, și neomogenă, în situația în care persoana folosește parțial segmentele de aceeași parte, restul segmentelor aparținând celeilalte părți. În situația în care copilul cu dominanța mâinii stângi este forțat să scrie cu mâna dreaptă, apare lateralitatea contrariată. Dugas et al. (1983) a realizat un progam complex de examinare a psihomotricității, în care include trei tipuri de lateralitate: lateralitatea de utilizare, ce cuprinde activitățile curente realizate cu diverse obiecte și instrumente; lateralitatea gesturilor spontane, reprezentate de strângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
celeilalte părți. În situația în care copilul cu dominanța mâinii stângi este forțat să scrie cu mâna dreaptă, apare lateralitatea contrariată. Dugas et al. (1983) a realizat un progam complex de examinare a psihomotricității, în care include trei tipuri de lateralitate: lateralitatea de utilizare, ce cuprinde activitățile curente realizate cu diverse obiecte și instrumente; lateralitatea gesturilor spontane, reprezentate de strângerea mâinii sau de încrucișarea brațelor și a picioarelor; lateralitatea tonică, ce poate fi apreciată pornindu-se de la mișcările de extensie și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
părți. În situația în care copilul cu dominanța mâinii stângi este forțat să scrie cu mâna dreaptă, apare lateralitatea contrariată. Dugas et al. (1983) a realizat un progam complex de examinare a psihomotricității, în care include trei tipuri de lateralitate: lateralitatea de utilizare, ce cuprinde activitățile curente realizate cu diverse obiecte și instrumente; lateralitatea gesturilor spontane, reprezentate de strângerea mâinii sau de încrucișarea brațelor și a picioarelor; lateralitatea tonică, ce poate fi apreciată pornindu-se de la mișcările de extensie și balans
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
scrie cu mâna dreaptă, apare lateralitatea contrariată. Dugas et al. (1983) a realizat un progam complex de examinare a psihomotricității, în care include trei tipuri de lateralitate: lateralitatea de utilizare, ce cuprinde activitățile curente realizate cu diverse obiecte și instrumente; lateralitatea gesturilor spontane, reprezentate de strângerea mâinii sau de încrucișarea brațelor și a picioarelor; lateralitatea tonică, ce poate fi apreciată pornindu-se de la mișcările de extensie și balans. Ambidextria este capacitatea de a utiliza cu aceeași îndemânare ambele mâini, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]