348 matches
-
său din Cernăuți, lăsându-i pe țărani fără contracte semnate. Teama de a-și pierde locul de muncă, împreună cu niște presupuși instigatori austro-ungari, a provocat răscoala țăranilor. Aceasta s-a răspândit în curând în întreaga Moldovă, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse, și numeroși arendași fiind uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încât liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. La 18 martie a fost declarată starea de urgență, apoi mobilizarea generală, până la
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
așezare agricolă - moșavá - în anul 1890 pe 10.000 de dunami de pămînt ai așezării Duran pe care l-au cumpărat evrei din primul val de emigrație sionista din Polonia (în vremea aceea parte din Imperiul Rus și Austro-Ungar) de la latifundiarul arab creștin Butrus Rok. În 1914 localitatea numără 955 locuitori.În 1950 când a atins numărul de 18,000 locuitori a fost declarat oraș. În prezent Rehovot are 115,000 locuitori. În vremea Mishnei și a Talmudului se știe că
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
reunifice regatul un secol mai târziu, însă cu mari sacrificii politice. Pentru a atrage nobilimea de partea sa, a fost silit să accepte Edictum Chlotarii din anul 614, care stipula că demnitarii locali, conții, urmau să fie aleși din rândul latifundiarilor din provincii. S-a consolidat puterea nobilimii locale în derimetrul autorității centrale. Cele trei regate aveau câte un majordom al palatului, care îl reprezenta pe rege și se bucura de o putere considerabilă. Dagobert I a fost ultimul suveran din
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
întreținut, vreme îndelungată, din resursele lor armata lui Andronic cel Tânăr. Centrul domeniilor lor era puternica cetate din Tracia, Didymotika, în jurul căreia se aflau numeroasele castele și moșii ale cestei familii. Apărându-și interesele sale, Cantacuzino se sprijinea pe marii latifundiari și pe propria sa armată, cu o excepțională capacitate de luptă. Înzestrat din belșug cu darurile naturii și împodobit cu o minte profundă, acest om era iubit de întreaga oștire; încât nu se găsea nici un oștean, care n-ar fi
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
soldați și de grupuri de orășeni bine organizate, iar ei înșiși au fost uciși ori s-au pomenit în închisoare. Ioan a izbutit să fugă la Didymotika și, acolo, la 26 octombrie 1341, el a fost proclamat împărat de către marii latifundiari, care se adunaseră să-i ceară apărarea în fața lui Apokaukos. Contemporanii și Cantacuzino însuși afirmau că el și-a dat consimțământul fără nici o tragere de inimă, întrucât setea de putere îi era străină și, având, și așa, o putere uriașă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau o viață eremitică riguroasă. În secolul XIV isihasmul dobândea semnificația specială de curent ascetico
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
localitatea apare sub numele de „"Boas"”. Situl arheologic din punctul “Lângă Sat” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Sat românesc, a aparținut în trecut domeniului latifundiar din Rediu, atestat documentar în anul 1214, sub denumirea de "Villa Boscu", ca urmare a unui litigiu cu iobagi de la Cetatea Dăbâca, pricina soluționată la Capitlul din Oradea. De asemenea satul Boju mai este menționat în 1346, sub denumirea de
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
Napoléon al IV-lea, sau paradele militare după succesele de la Magenta și Solferino, toate menite a reduce la tăcere vocile critice din interiorul Imperiului. Napoléon al III-lea a căutat să obțină și girul clerului, marilor bancheri, magnați industriali și latifundiarilor. Administrația imperială nu a intervenit excesiv în economie, excepție făcând ambițiile Împăratului în ce privește proiectele de ameliorare socială, și diversele bănci cu capital de stat menite să contrabalanseze influența englezească la nivel internațional, și să asigure mecanisme moderne de finanțare la
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
europeană din secolul al XIX-lea a prezentat decăderea aristocrației și ridicarea prin mijloace morale sau imorale a unei clase sociale noi. Scopul principal era dorința de a justifica pretențiile ariviștilor de a prelua rolul social și politic, precum și averile latifundiarilor, care erau înfățișați ca nevrednici de a-și îndeplini funcțiile deținute în perioada medievală. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
doi agenți și-au început activitatea: au vizitat regiunea litoralului apusean al Greciei, munții din sudul Albaniei, Peninsula Mani. În timpul misiunii lor, cei doi au întâlnit mai mulți greci dispuși să îi ajute, precum căpitanul de vas Ghiorghios Mavromihailos și latifundiarul Panaiotos Benakisos. În timpul misiunii lor, cei doi emisari au strâns informații cu privire la starea de spirit a grecilor și șansele ca supușii creștini ai sultanului să se ridice la luptă împotriva otomanilor. După ce s-a reîntors la Sankt Petersburg în mai
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Corneni (până în 1925 "Șintereag" sau "Șintereguț"; ) este un sat în comuna Aluniș din județul Cluj, Transilvania, România. Satul a aparținut în Evul Mediu domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Kendi. După 1600 au fost colonizate aici numeroase familii de români. Comunitatea reformată-calvină s-a dizolvat în secolul al XIX-lea, din lipsă de credincioși. Localitatea Corneni este situată în partea centrală a județului Cluj, la
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
domniei mele”. Trebuie menționat că după cucerirea Dobrogei, Mircea cel Bătrân a păstrat acolo vechea administrație locală. Dregătorii dobrogeni erau numiți "chefalia", un cuvânt de origine grecească ce desemna la origine un fel de guvernator de ținut, ales dintre marii latifundiari. În Dobrogea, titlul "chefalia" avea sensul de cârmuitor de oraș. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. Toate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
(în dialectul săsesc "Graeve" sau "Gräve", la plural "Graeven" sau "Gräven", în , cu semnificația de conte, din care a derivat în , mare latifundiar maghiar, având titlul de conte), este un termen folosit din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea pentru desemnarea unei persoane care a fost aleasă din rândul coloniștilor sași ca reprezentant al lor, cu atribuții de judecător special
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
uneia mai vechi din lemn. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), satele inițiale Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai apar sub numele de „Gyéres” respectiv „Sz. Kiraly”. La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
Sz. Kiraly”. La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) și Illyés Olga (cu reședința în Sâncraiul de
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
scris memoriile. Amin al Husseini s-a născut probabil în anul 1895 la Ierusalim ca fiu al muftiului musulmanilor din oraș, Taher al-Husseini și al soției acestuia, Zeinab. Familia al-Husseini era una din principalele familii de notabili arabi din Ierusalim, latifundiari înstăriți, din rândurile cărora s-au ridicat 13 primari ai orașului între anii 1864-1920. Dupa tradiția familiei, ea se trage de la însuși profetul Mahomed. Unul din reprezentanții de seamă ai familei a fost Kamal al-Husseini, frate vitreg al lui Amin
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Prima menționare documentară a satului Căpușu Mare este din 1282. În Evul Mediu sat preponderent maghiar, aparținând episcopatului ardelean, apoi domeniu latifundiar al Gilăului.
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]
-
Baron de Dolha și Petrova (în maghiară: "báró Dolhay és Petrovay Mihalyko László", n. 28 iulie 1899, Negrești-Oaș - d. 6 martie 1948, Negrești-Oaș, județul Satu Mare), a fost un erou român din Al Doilea Război Mondial și un latifundiar din Țara Oașului. de Dolha și Petrova s-a născut în 28 iulie 1899 în localitatea Negrești-Oaș, ca singur fiu al baronului Ioan Mihalca de Dolha și Petrova și al soției sale Ana. În 17 septembrie 1924 s-a căsătorit
Vasile Mihalca () [Corola-website/Science/334468_a_335797]
-
și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de "Büffelbrunnen" (în ). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului al XIX-lea). În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de „Dezrobirea”. În Costinești, turismul a debutat în anii 1920, cu amatori de pescuit în mare și de cercetări arheologice (eroziunea falezelor dezgropa
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
Boal 1979,20). În autobiografia să, Boal vorbește despre o altă experiență fundamentală care l-a făcut să renunțe la tradiția teatrului politic brechtian. Aflat în turneu cu un spectacol de teatru revoluționar care chema țăranii la revoltă armată împotriva latifundiarilor, Boal este confruntat de către țăranii spectatori, care îi poftesc, pe el și pe actori, să ia armele din dotare și să li se alăture lor în lupta reală cu proprietarul care îi exploata (Boal 2013). Desigur, Boal refuză, se prevalează
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la 5 aprilie 1841, cu Maria Skina (1819-1900), cu care a avut trei copii: Alexandru Mavrocordat (1844-1907) - mare latifundiar în Moldova, Elena (1846-1924) - căsătorită cu contele german Hannibal von Dohna-Schodien și Dimitrie (1851-1917) - amiral și prinț rus. George Mavrocordat a decedat la 16 august 1858, la Atena (Grecia). Conacul boieresc a fost ridicat înainte de anul 1845 pe moșia descendenșilor
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
crescut în continuu de la controversata emancipare a iobagilor din 1861 făptuită de țarul Alexandru al II-lea. Emanciparea a fost incompletă, limitată din punct de vedere juridic și tehnic de despăgubirile pe care erau îndreptățiți să le primească "dvorianstvo" - nobili latifundiari și foști stăpâni de iobagi. Drepturile oamenilor de rând erau încă limitate de o serie de restricții și obligații care erau structurate rigid de către apartenanța la o clasă socială anume. Emanciparea a fost doar una dintre schimbările guvernamentale, legale, sociale
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
în anul 1987 și Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000. Prima atestare documentara a satului Aruncuta este dată de 18 noiembrie 1346. Satul este unul românesc, care a aparținut în trecut domeniului latifundiar al familiei nobiliare Suki. Cercetările arheologice scot în evidență locuirea satului cel puțin din epoca bronzului timpuriu. În Aruncuta, de-a lungul istoriei, au existat multe familii nobiliare, care au deținut mari suprafețe de teren, din care menționam familia Medjes
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
continuă”. Planurile Roșiilor privind proprietatea infividuală erau în contradicție cu cele de societate liberă și „ultrademocratică”; doar statul și administrația locală a comunelor urmau să aibă drept real de proprietate. În agricultură, țăranii dependenți urmau să fie eliberați de sub controlul latifundiarilor la începutul războiului, dar urmau să rămână ținuți pe fermele lor, în contextul unei viitoare socializări generale a țării. Toate aceste planuri, inclusiv noua constituție, au rămas neîndeplinite după înfrângerea Roșiilor în războiul din 1918. În politica externă, Finlanda Roșie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de florini austrieci în primul rând pentru a acoperi costurile de Olympia, care a fost numit prima Olimpiada Zappeiană. A finantat construcția Zappeionului în Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și cu săli de gimnastică. Desigur, latifundiarul a acordat și alte ajutoare materiale. În România sunt cunoscute fondurile oferite pentru înființarea Academiei Române și pentru reclădirea capitalei București, pârjolite de un mare incendiu. Alte donații au fost trimise de el către instituțiile locurilor sale de naștere sau în
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]