1,578 matches
-
procedăm în consecință, eliminînd hotărît cuvintele așa-zis "pitorești", "relaxante", "nonconformiste", aparținînd de fapt vocabularului țigănesc sau sexologic. Mai înstăriți, poate, în zestrea lingvistică, francezii - de exemplu - își îngăduie luxul de a folosi un cuvînt șocant, merde, care vine din latinescul merda = Vulg. Excrement uman și animal. Dificultate. Plictiseală. A fi într-o încurcătură: "être dans la merde". Proliferarea fondului lingvistic țigănesc, ca și "limbajul fără perdea", sexologic, ne subminează frecvent frumusețea limbii materne, migrînd în gesturi, în atitudini, în comportament
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Florica Dimitrescu sau Alf Lombard lasă jos garda științifică, pentru a creiona sugestiv cîte "o clipă perfectă" în compania "Profesorului", "maestrului", "magistrului", sau, pur și simplu, "Cher Ami". Matilda Caragiu-Marioțeanu întrezărește un semn al destinului propriu în adjectivul toapsecu din latinescul toxicus,-um în timp ce Al. Rosetti explica trecerea lui x (cs) în ps-ul aromânesc. Doar după o singură discuție, foneticianul ghicise în tînăra studentă pe viitorul specialist în aromânistică și, iată, așa a rămas. Sanda Golopenția îi surprinde unele momente de
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
și peste toate, priveliște veselă și plăcută. S-a arătat cerul care, mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-a umplut de lumină. Etimologic, cuvântul lumina provine din latinescul lumen, care are și înțelesul de lume, și de viață, sau de podoabă! Lumea este făcută din lumină, iar Cel ce este Lumina lumii, Hristos, este și Viața ei! Viața lumii, prezentă peste tot pe Pământ, în pământ, în ape
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
ar consimți bucuros la statutul său de amator, lăsîndu-l mai curînd nenumit. Categoric, cuvîntul "amator" are conotații negative. Asemenea conotații încearcă Booth să elimine, cu această carte. Mai întîi de toate, ne atrage atenția asupra etimologiei cuvîntului: amator vine de la latinescul amare, prin urmare semnificația sa inițială nu se leagă de îndemînare, aptitudini, performanță, ci simplu, de iubire, de pasiune și plăcere. Amatorul este, pentru Booth, un pătimaș îndrăgostit de ceea ce face, atît de îndrăgostit încît nu-l mai interesează dacă
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
internaționale, ajungându-se într-un final la organizarea primelor Jocuri Paraolimpice, la Roma, în anul 1960. La ultima ediție au participat 4 000 de persoane cu handicap, sportivi din 122 de țări. Sintagma „paraolimpic“ provine din alăturarea cuvântului „olimpic“ termenului latinesc „para“, care înseamnă „cu“. Următoarele Jocuri Paraolimpice vor avea loc în Atena, în anul 2004 (Jocurile Paraolimpice au fost întotdeauna organizate în același an cu Jocurile Olimpice). La începutul acestei luni s-a hotărât ca la următoarea ediție a Jocurilor Paraolimpice
Agenda2003-8-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280731_a_282060]
-
încă în matca normalității. I-aș fi zugrăvit elogios, dar i-aș fi lăsat în condiție firească. Cînd de fapt oamenii aceștia trecuseră în altă condiție și depășiseră un prag, iar cine depășește un prag se cheamă că este eliminat. Latinescul elimino-are surprinde tocmai trecerea peste pragul (limen) preschimbat în graniță ce desparte două lumi, cu remarca obligatorie că atîta vreme cît ești într-o parte a pragului nu înțelegi nimic din timbrul celeilalte lumi. Saltul peste prag aduce cu o
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
în puzderia de teme care gravitează în jurul unui simț pe cît de fin în privința deliciilor pe care ni le pune pe limbă, pe atît de neglijat în lumea conceptelor: gustul. Titlul volumului e mai inspirat decît subtitlul, fiindcă în vreme ce sintagma latinească ridică tonul dezbaterii, prevestind o cercetare de severitate clasică, expresia „breviar de gastrosofie“ îl coboară, dînd cititorului impresia unei bagatele eseistice făcute în marginea unui moft: gastronomia cu pretenții de artă propriu-zisă, împreună cu alaiul de teme însoțitoare ce se desprind
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
și un lexic profund latinizante. Dacă ar fi fost reprodus ca atare, textul său ar fi fost ilizibil azi. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au adaptat, așadar, ortografia lui Grama la normele actuale, păstrând numai ceea ce caracterizează stilul teologului: vocabule latinești, arhaisme și regionalisme ardelenești. Nota asupra ediției expune pe larg, pentru cercetător, caracteristicile lingvistice ale textului de la 1891, neinteresante pentru cine nu e filolog. Foarte bun este și studiul introductiv, care, după scurtele referințe aparținându-le lui Nicolae Comșa și
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
strictețe ce nu cunoaște abateri: cînd lectura plictisește, auditoriul poate protesta prin „faul!, faul!” (admonestare germană a leneviei în intonație și idei). Cînd lectorul este întrerupt de obrăznicia sălii, unul din corifei intervine cu formula imnică porco!, porco!, (modificare a latinescului porro, porro, „mai departe, mai departe“), îndemn ca lectura să fie reluată. Cînd cuvintele nu ajung, gesturile simbolice se impun: Pogor își pune picioarele pe masă în semn de sastisire, sau aruncă cu perne în vorbitor, amintindu-i astfel că
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
Evul Mediu nu este la Eminescu o perioadă de trecere, ca la primii moderni, bună de pus între paranteze, ci o vârstă deplină și matură a echilibrului, caracterizată prin cumpănă și rațiune, privite ca „dreaptă măsură” (în sensul etimologic al latinescului ratio)[10]. O dovadă în acest sens este și numele aparent metaforic de „Evul miez”, care ne conduce spre esențe, spre esența lumii, nu spre aparență, spre conținut și nu spre formă. Astfel, pentru poet, domnia lui Alexandru cel Bun
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
o excepțională intuiție: istoricii au dovedit mai recent - adică abia în deceniile din urmă - că domnii noștri au avut și o vocație și o aspirație imperiale. Este drept că, pentru ei și pentru poporul lor, titlul de domn (moștenit din latinescul dominus) era cel mai înalt rang posibil pe pământ, așa cum fusese odinioară în Imperiul Roman, în epoca dominatului. Așa stând lucrurile, numele de domn putea fi, fără nicio îndoială, sinonim cu acelea de rege ori de împărat. În mințile unora
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Acționezi cumva, te revolți, te lupți sau te lași în mîinile sorții, ca și ciobanul din Miorița? Ori „distrugi prin rugăciune”? >:) Sau îți amintești zicala aia atît de românească - „Fă-te prieten cu dracu’ pînă treci puntea?” Sau de proverbul latinesc „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”? Păi noi am făcut mișto și de înțelepciunea latinilor, la noi „Mens sana in corpore sana” a ajuns „Mens sana in corpore grăsana”. Reacțiile noastre în situațiile extreme spun foarte mult despre educația
Ce faci dacă…? [Corola-blog/BlogPost/99548_a_100840]
-
organizate la curtea domnească, stolnicul Constantin Cantacuzino nu pierdea ocazia de a iscodi pe dregătorii străini invitați și de a obține de la ei datele care îl interesau. „Conversația lui plăcută, presărată cu vorbe de duh, dar și cu savante citate latinești, îi câștiga pe comeseni și nu puțini erau aceia care se lăsau furați de vioiciunea interlocutorului, răspunzându-i pe nebăgate de seamă la întrebările meșteșugite prin filiera cărora multe dintre tainele lor diplomatice le strecurau în conștiința subtilului conviv. Vinul
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
MĂ VREA AICI. AICI MĂ CUNOAȘTE DUMNEZEU DUPĂ NUME” Eginald Schlattner - Preot și scriitor sas din Roșia, Sibiu „ Când în pădurile și mlaștinile unde astăzi se află Berlinul creștea pir, aici, in Transilvania, se cântă nemțește și se rosteau rugăciuni latinești. Asta inseamna vechimea săseasca! Iar dacă astăzi vă pot salută în limba noastră comună, germană, acest lucru îl datorez Patriei mele, România, care niciodată nu ne-a interzis limba maternă, nici chiar în acele nouă luni de zile, de la 23
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
etc., si mai constatăm că mai multe vai formau o țară: Țară Oltului, Țara Bârsei, Țara Ouasului, Țara Crisurilor, etc. Cuvântul Tzara se întâlnește în Vede sub forma TER=pământ, teren, teritoriu. Cuvântul bătrân, știm din DEX că vine din latinescul veteranus, dar din Vede reiese că și veteran (vetran) și bătrân sub forma vatran vin din cuvântul vatra, deci un vel de strămoș al vetrei, la arieni vatra fiind un loc sacru în spațiul de locuit. Civilizația Cucuteni, cu ceramică
VLAD ŢEPEŞ A AJUNS ÎN PAGINILE ZIARULUI PRAVDA [Corola-blog/BlogPost/93255_a_94547]
-
civilizare, spunîn-du-i omului ce-are de făcut pentru el și gospodărie, ca să se păstreze sănătos, sau ca să se vindece. Deși începe - nu puține dicționare se pot lăuda cu performanța... - cu Aa ( de la ana partes aequales - Bianu nu intră în complicații latinești...), de găsit pe unele rețete, care "însămnează că acele medicamente sunt amestecate în părți egale", îndreptarul de casă al sănătății nu e unul tehnic. Dimpotrivă, citindu-l de la un cap la altul al celor mai bine de 800 de pagini
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
6. Vineri: Părul-fetei (Aduanthum capillus Veneris) 7. Sîmbătă: Ochiul șoarecelui (Heliotropum europaeum)". Cascada de nume științifice îmi amintește un articol al Mariei Banuș, publicat cîndva în "Contemporanul". Poeta scrisese: "Cîteodată mă plimb prin Grădina Botanică și mă îmbăt cu denumiri latinești". Grație unei erori de tipar, textul din revistă suna astfel: "Cîteodată mă plimb prin Grădina Botanică și mă îmbăt cu nedumeriri latinești". Adevărul, uneori, iese la iveală și cu ajutorul hazardului.
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Banuș, publicat cîndva în "Contemporanul". Poeta scrisese: "Cîteodată mă plimb prin Grădina Botanică și mă îmbăt cu denumiri latinești". Grație unei erori de tipar, textul din revistă suna astfel: "Cîteodată mă plimb prin Grădina Botanică și mă îmbăt cu nedumeriri latinești". Adevărul, uneori, iese la iveală și cu ajutorul hazardului.
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
desțelinător al ogorului literar", "înainte mergătorul", "începătorul prozei românești moderne", "inițiatorul", "fondatorul" "primul junimist" etc. Cu adevărat, în dimineața prozei românești poate fi socotit primus in orbe. E de presupus că antilatinistului de atunci nu i-ar fi displăcut formularea latinească de acum... Și începutul, spunea Stagiritul, este jumătatea întregului. Unii l-au văzut întotdeauna "greu", iar alții "sfânt". În vremea aceea, între "învățații pandemoniului nostru literar", Negruzzi distinge trei categorii pe care le raportează la planul lingvistic, dar care poate
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
ales la formele de genitiv-dativ articulate: máximumului, mínimumului). Tendința populară, spontană, este de a simplifica aceste forme prin renunțarea la finala -um; se reface astfel, într-un fel, procesul de modificare fonetică pe care l-au parcurs în timp cuvinte latinești moștenite. Iorgu Iordan ilustra procesul de simplificare din limba contemporană prin forme ca ultimat (pentru ultimatum) și linoleu (pentru linoleum), pe care le considera aproape impuse în uz. E interesant să constatăm, după atîtea decenii, că statutul variantelor celor două
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
face că, deși secretul e ceva ascuns, gestul de a-l păstra e un act emfatic: iese în evidență și insuflă dorința descoperirii lui. Și cum orice secret e rezultatul unei separări de masa largă a oamenilor (secretum vine din latinescul secretio = separare, delimitare, distingere), separarea în cauză îți schimbă hramul social. Păstrarea unui secret îți conferă o putere simbolică asupra celor față de care ai grijă să-l ascunzi. Simplul fapt că ai conștiința posedării unui secret - indiferent de cît de
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
cedează ușor în fața instinctului de conservare. De aceea, și mai ales în contextul relației cu sexul opus, se va fi vorbit de „egoismul” bărbaților, prin contrast cu statornicia, generozitatea și capacitatea de sacrificiu ale femeii. Chiar etimologia cuvântului femeie (din latinescul familia) sugerează că amintitele calități ale ei sunt „liantul” decisiv al acestei „celule sociale”. Va fi avut dreptate filosoful (H. Bergson) când a remarcat că bărbații sunt sentimentali, iar femeile - inteligente. Sentimentalismul deraiază ușor în superficialitate, pe când inteligența face loc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tutun și nu numai, cecuri de călătorie și marele roman, tentacular, atotstăpânitor, a cărui supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner vurile, striațiile și boarea de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează proporții și poțiuni și face amestecuri și păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Zeus, care stabileau durata vieții fiecărui muritor cu ajutorul unui fir pe care una îl torcea, a doua îl înfășura pe fus, iar a treia îl tăia când survenea momentul morții. Ele cântau în timp ce lucrau, iar versurile lor erau profetice. Cuvântul latinesc „fatum”, al cărui sens era acela de soartă, destin, a evoluat mai târziu în acela de „fatalitate”, prin care se desemna „moartea”. Este foarte greu să delimităm ceea ce, în tragic, ține de uman și ceea ce ține de divin. În tragedia
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]