177 matches
-
prin enunțarea capacității sale de a demonstra că dacii nu au pierit și nu au fost scoși din istorie în urma luptelor cu romanii. Însă datorită necesității de a se alinia la principiile europene, Hasdeu nu și-a putut onora promisiunea. Latinismul deșănțat a fost anulat de evoluția firească a limbii române, locul lui fiind însă luat de teoria arborelui genealogic care mistifică devenirea limbii române sub influența substratului prin continuitatea «latina populară → română», continuitate afectată ulterior de influențe lexicale heteroglote. Conformându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
cultivarea lui pentru câștigarea unei garanții de statornicie morală și stabilitate socială. Combătând cosmopolitismul, afirmă necesitatea dezvoltării conștiinței naționale prin îngrijirea „izvorului național” în literatură și prin culegerea folclorului, prin cultivarea limbii populare și îndepărtarea neologismelor de prisos, prin combaterea latinismelor și răspândirea operei marilor scriitori din trecut. Ca scriitor, N. a debutat la 1866, în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Poeziile sale lirice, scrise sub imboldul dezamăgirilor în dragoste, sunt lipsite de valoare, iar baladele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
latine tineretului ar fi cu atât mai necesară cu cât, chiar în Moldova, s-ar fi scris până la Conciliul de la Florența din 1439, chiar și cu alfabetul latin, după cum o dovedeau unele documente existente la acea dată. Această idee a latinismului dovedește cunoașterea scrierilor istorice ale Școlii Ardelene, dar și a celor ale lui D. Cantemir sau ale unor istorici austrieci ai timpului, ea apărând și în alte documente din Bucovina, contemporane lui151. Toate aceste idei relevă pe deplin dimensiunea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
apreciabil Bucovina, căci cea mai mare parte din Moldova și-ar dori să-și trimită acolo cu bucurie și nerăbdare copiii și de vreme ce mănăstirile ar fi oricum dispuse să contribuie la înființarea unui fond pentru costurile ridicării acestor școli, iar latinismul tineretul cu atât mai mult ar trebui să-l înțeleagă, cu cât limba moldovenească se scria până la Conciliul bisericesc de la Florența din anul 1439 cu litere latine, din care încă există piese disponibile până în clipa de față. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva articole (Suceava și Alessandru cel Bun în secolul al XV, Domnul Moldovei, marele Ștefan al VI și bravul său hatman Arbore), ca și în critica latinismului (Științi filologice și istorice), dar, mai ales, în accentul pus pe sensul patriotic al literaturii. SCRIERI: Povestea povestelor, Iași, 1843; Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei, I, îngr. Theodor Codrescu, Iași, 1868; ed. Iași, 1896; ed. îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor vechi de limbă ale descântecelor și vrăjilor. Semnalează numeroasele latinisme dispărute din uzul conducându-1 spre perioada de începuturi ale limbii române. Capitolul Expresivitatea în descântece scoate în evidență notele stilistice proprii acestei specii. Sesizează rolul repetiției sinonimice care are o frecvență mare în descântece având uneori valoare expresivă mare. Procedeul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
la sfatul vistiernicului grec Iordache Ruset, poruncește, în decembrie 1691, decapitarea cronicarului și a fratelui său, Velicico. Împreună cu scrierile stolnicului Constantin Cantacuzino, ale lui Nicolae Milescu și Dimitrie Cantemir, opera lui C. certifică existența umanismului românesc, în linia întârziată a latinismului european propagat spre estul continentului. Este primul nostru cărturar care scrie două cărți despre români și originea lor, într-o limbă străină (polona). Cu excepția acestor două lucrări, partea majoră a operei lui C. e scrisă în limba română. Modelul uman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
raportului dintre scriere și pronunțare, cît și - mai ales - în cea a raportului dintre sens și formă; sursa e o sintagmă din engleză, dar elementele componente sînt latine: mass provine indirect din latină, prin intermediul francezei, în vreme ce media este chiar un latinism cult. Pronunțarea specific engleză este transpusă, adaptată în grade diferite, deoarece cuvîntul e destul de transparent și permite o lectură potrivit normelor românești ale corespondeței scriere-pronunțare. În uzul românesc actual circulă două variante de pronunțare: șmas'mediaț și (mai apropiat de
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
a fost multă vreme refuzată, în temeiul opțiunii de a nu ne îndepărta de origine. În latină, media este un neutru plural (singular: medium). Prestigiul latinei - limbă de cultură a Europei timp de secole - a făcut ca în multe limbi latinismele să-și păstreze identitatea și chiar trăsăturile gramaticale (a se vedea și neutrele plurale varia, miscellanea etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
medium). Prestigiul latinei - limbă de cultură a Europei timp de secole - a făcut ca în multe limbi latinismele să-și păstreze identitatea și chiar trăsăturile gramaticale (a se vedea și neutrele plurale varia, miscellanea etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit de o notă de uz, în care se reamintesc recomandările docte, de folosire a sa ca plural, dar se
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din limba lui Radu Rosetti - cum ar fi „u” mut final, reminiscență a latinismului cipariano-bărnuțian -, a păstrat caracteristicile graiului moldav cultivat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca și particularităț ile fonetice și ortografice ale limbii scriitorului. Chiar dacă, editologic vorbind, soluțiile alese de îngrijitori pot fi combătute pe rând, rezultatul final este, în opinia
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de latinisme sau franțuzisme); emblematică pentru această dublă orientare e o formulă ca "ministeriul devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern"). "Istornicul" folosește uneori cuplul sinonimic pentru lămurirea cititorilor: "hain și traditoriu", "ribelione sau zorbalâc". Surprize continue creează și asocierea
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
din care de altfel am și împrumutat adjectivul prolific. În Le Trésor de la langue française, sensurile de bază rămîn cele tradiționale, fiind acceptat (cu eticheta "familiar") și sensul figurat "extrem de fecund (în opere artistice)". De fapt, la originea termenului stă latinismul cult prolificus, format de la proles ("progenitură, descendenți"); intrat în limbile romanice, dar și în engleză (în care forma prolific trimite direct la latina medievală). Sensul "care produce multe opere" (cu referire la un autor, artist etc.) există în franceză, italiană
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
Rodica Zafiu Au apărut, aproape în același timp, două cărți importante despre latinismele din limbile romanice: Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (Editura Academiei, 2004) și Les emprunts latins dans les langues romanes (EUB, 2004); Sanda Reinheimer Rîpeanu, cunoscuta romanistă și profesoară la Universitatea din București este atît coordonatoarea primului volum
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
etc.). Este discutată, desigur, și problema strict teoretică a dificultății de a distinge între elemente moștenite, cele derivate și împrumuturile culte. Situația aparte a limbii române, care nu a mai păstrat contactul cultural cu latina (permanent în Occident), face ca latinismele culte, destul de recente, să fie suficient de diferite de termenii moșteniți și, în consecință, mult mai ușor de identificat. Situația e bine știută, dar contrastul îl poate șoca pe cititorul neprevenit (termeni ca memoria sau disciplina, atestați în franceză în
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în transformarea diftongilor și a hiatului, pierderea sau conservarea finalei, simplificarea grupurilor consonantice, deplasarea accentului etc.). Alte capitole deschid mai ales pofta de a aprofunda subiectele evocate pe scurt: evoluțiile semantice, falșii prieteni, latinismele aparente, derivarea, registrele și valorile stilistice ale împrumuturilor din latină, situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor în limbile non-romanice, statutul lor de "termeni internaționali" etc. Comparația pe care
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
pofta de a aprofunda subiectele evocate pe scurt: evoluțiile semantice, falșii prieteni, latinismele aparente, derivarea, registrele și valorile stilistice ale împrumuturilor din latină, situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor în limbile non-romanice, statutul lor de "termeni internaționali" etc. Comparația pe care romanistica a propus-o dintotdeauna - ca instrument filologic, de reconstrucție etimologică - poate deveni azi și un mijloc de politică culturală în domeniul limbilor și al comunicării. Ca și
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
de reconstrucție etimologică - poate deveni azi și un mijloc de politică culturală în domeniul limbilor și al comunicării. Ca și dicționarul anglicismelor în Europa (coordonat de Manfred Görlach), pe care l-am prezentat acum cîțiva ani în această rubrică, dicționarul latinismelor și volumul care îl însoțește nu sînt de fapt destinate doar filologilor. Ele oferă cea mai bună orientare pentru cei care vor stabili compatibilitatea sau unificarea terminologiilor, ținînd cont de tradiții, modele și norme de adaptare; de asemenea, pot contribui
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai mult
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
văzut ca acoperind, în română, sensurile și utilizările dubletelor italienești computare și contare, fr. compter și conter, precum și ale formei moștenite a cumpăta. Folosirea neologismului în contexte tradiționale șochează și azi, cum a șocat și în epocă, trezind ironiile adversarilor latinismului: „Dumnezeu ne va computa și cupa de apă ce dăm unui însetat”; „se pot computa pre degite, așa-s de puțini”; „ce compuți a face cu mine?” etc. Familia lexicală include, în dicționar, substantivele computare (sau cumpătare), computațiune, computator(iu
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
la conceperea unui limbaj plin de slavonisme și de grecisme, de cuvinte ucrainiene și poloneze. Geniul său poetic a fost însă mai puternic. Să nu uităm că Psaltirea în versuri datează dintr-o epocă în care - cu excepția lui Miron Costin - latinismele culte, sub formă de neologisme, nu pătrunseseră încă în limba noastră; va trebui să așteptăm pentru asta cel puțin experimentele lingvistice ale lui Cantemir. Doar instinctul fără greș al lui Dosoftei l-a îndrumat spre fondul latin moștenit al limbii
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
II, 1978) printr-o revelatoare reconstrucție a cadrului istoric și cultural din secolele trecute, ca indiciu concret și frapant al unor tensiuni și tendințe mult mai generale: între Transilvania, pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații să provină din surse diverse (latina, limbile romanice, germana, rusa...), istoria lor rămîne exemplară prin determinațiile și semnificațiile sale
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]