327 matches
-
numere, sunt Monumente limbistice ale Măhaciului din comitatul Turda-Arieș (în principal despre Codicele Sturzan), Elemente ungurești în limba română (pe baza Lexiconului de la Buda și a lucrării lui B.P. Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae), Elemente române în limbile străine și Curentul latinist (o analiză aprofundată pornind de la gramatica lui Samuil Micu, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), ambele de Lazăr Șăineanu. Interesant prin amănuntele inedite comunicate despre adevăratul descoperitor al Codicelui Voronețean, despre tribulațiile manuscrisului intrat în cercetarea lui I.G. Sbiera până la publicare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
limbă și Codicele Voronețean și, complementar, Rotacismul în genere și în Codicele Voronețean (iscălit Dan). Preocupări filologice mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat la baza sistemului filologic al acestuia și contribuția gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
sale. El va face pentru Transilvania prin Tribuna ceea ce cu două decenii în urmă și în condiții incomparabil mai favorabile realizase Titu Maiorescu prin Convorbiri literare. E cunoscut faptul că ziarul a tranșat definitiv vechiul conflict între fonetism și etimologismul latinist, că a pus bazele unui valoros "realism poporal" din care se va trage literatura ardelenească majoră, a oferit modele de limbă și artă literară. Exemplul cel mai grăitor în acest sens îl reprezintă opera lui George Coșbuc, poetul revendicat în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Strajanu, N. Gabrielescu. O preocupare stăruitoare a C.l. au constituit-o problemele limbii române din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Se continuă, cu argumente științifice, lupta începută de A. Russo și V. Alecsandri împotriva curentelor latiniste, fiind combătut cu vehemență dicționarul elaborat de I. C. Massim și A.T. Laurian. Elocvent în acest sens este, prin seriozitatea demonstrației, studiul din 1871 al lui N. Ch. Quintescu. În ce privește îmbogățirea vocabularului literar, se recomanda limba vorbită de popor, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
la „Revista contimporană” (1873) și Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism temperat, adoptat ulterior pe întreg teritoriul de limbă română. În această direcție sunt de amintit argumentările lui T. Maiorescu, V. Burlă, A. Lambrior, I. A. Rădulescu-Pogoneanu. Continuând orientarea celor mai multe din publicațiile anterioare, C.l. a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
în totalitate a variantelor, spre a se putea alcătui un corpus, util pentru studiile etnografice, istorice și lingvistice. Atitudinea este caracteristică tuturor lucrărilor despre folclor tipărite în C.l., care a respins orice interpretare falsă, făcută din punctul de vedere al latiniștilor. Așa au procedat, de exemplu, I. D. Caragiani, G. Vârnav-Liteanu, G. I. Pitiș, M. Strajanu. Spre a feri, pe viitor, folclorul de răstălmăciri, mulți dintre cei ce au publicat aici literatură populară au notat, mai mult sau mai puțin complet, locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Mijloc avea 5.602 locuitori, iar În zilele noastre circa 6.700, români În proporție de 99,3%. Dintre figurile proeminente ale comunei, menționăm pe dr. Ioan Mihaly de Apșa, născut În anul 1844. A fost format În spiritul școlii latiniste a lui Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ovid Densusianu, și s-a dedicat științelor juridice și istorice. În calitate de jurist-consult al județului, a apărat proprietatea țăranilor, amenințate de tranzacțiile abuzive ale marilor proprietari. În plan cultural a dezvoltat Învățământul național, considerând că
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
luceferi rătăcitori. Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Iorga, Ist. lit., III, 167-200; Z. Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena, Roma, 1941, 27-51, 89-115; Popovici, Studii, I, 197-209; Perpessicius, Mențiuni ist., 502-524; N. Mladin, I. Vlad, Al. Moisiu, Samuil Micu Clain - teologul, Sibiu, 1957; Ion Lungu, Gândirea social-politică și filosofică a lui Samoil Micu, DIF, II, 111-156; Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
la persoana întîi singular, unde în latină era sum. Evoluția fonetică obișnuită, în cadrul căreia i+n a devenit în, a produs forma românescă sînt, păstrată de româna populară și preluată de limba literară încă de la începuturile ei42. Unii dintre învățații latiniști din secolul al XIX-lea, care au fost partizani ai scrierii etimologizante, l-au redat pe sînt prin grafia sunt, care corespundea și formei de prezent indicativ persoana a treia din latină. La Paul Iorgovici, unde se înregistrează, se pare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În unele cazuri, împrumuturile din latină coexistă în limbile romanice cu elementele moștenite avînd la origine aceiași radicali, dar modificați prin evoluția fonetică. Prestigiul latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o parte, în faptul că în franceză elementele moștenite au suferit prefaceri radicale de formă și, în aceste condiții, împrumuturile din latină nu au mai putut fi relaționate într-o manieră evidentă cu elementele respective. Pe de altă parte, curentele latiniste manifestate în istoria culturii franceze și menținerea latinei ca limbă de cultură pînă tîrziu, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, au menținut împrumuturile aproape de forma lor inițială. În același timp, dacă forma scrisă a acestor împrumuturi relevă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dezvoltarea limbii literare și învățămîntul în limba națională ocupau un rol primordial. Școala ardeleană a fost prima generație a unei mișcări culturale ce s-a manifestat neîntrerupt în Transilvania pînă spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, sub numele de Școala latinistă, dar ale cărei idei au avut adepți și în Principate. Reprezentanții acestei școli, în toate etapele existenței ei, au fost preocupați îndeosebi de știință și de filozofie și, cu excepția lui Ion Budai-Deleanu, nu au fost antrenați constant în efortul de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
considerau că limba veche și populară oferea suficiente mijloace pentru activitatea lor literară, ce se desfășura într-o epocă de descoperire a valorilor limbii și artei populare, prin orientarea dată de romantism. A apărut astfel Curentul istoric-popular, care a imputat latiniștilor faptul că ar strica limba, că ar îndepărta limba de popor etc. Fără a contesta teoretic necesitatea modernizării societății românești și a realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modernizării societății românești și a realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și, pornind de la unele exagerări puriste sau de la unele propuneri ortografice inadecvate, au respins în întregime opera învățaților latiniști. Datorită criticii acerbe făcute latiniștilor în numele "limbii poporului", G. Ibrăileanu i-a considerat pe reprezentanții Curentului istoric-popular drept făuritori ai "spiritului critic în cultura română" și, în general, societatea românească a fost dirijată ideologic spre a le atribui un rol
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și, pornind de la unele exagerări puriste sau de la unele propuneri ortografice inadecvate, au respins în întregime opera învățaților latiniști. Datorită criticii acerbe făcute latiniștilor în numele "limbii poporului", G. Ibrăileanu i-a considerat pe reprezentanții Curentului istoric-popular drept făuritori ai "spiritului critic în cultura română" și, în general, societatea românească a fost dirijată ideologic spre a le atribui un rol deosebit de important în evoluția culturii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că, de fapt, "spiritul critic" este ilustrat îndeosebi de ardeleni, care promovau aprecieri raționale din perspectiva unor exigențe ale europenismului și militau pentru schimbări efective în vederea înscrierii în spiritul european și în circuitul de valori care-l caracterizau. Pe opozanții latiniștilor, în primul rînd bonjuriștii moldoveni, conștienți și ei de diferența dintre români și europenii vestici, nu i-a preocupat în mod deosebit emanciparea românilor în sens european, căci ei și-au petrecut o mare parte de viață în Occident și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în același timp, specificul lor în spațiul est-european. Reprezentanții acestui curent cultural au indus principiul latinității și ca fundament al dezvoltării limbii române literare, realizînd prin aceasta o similitudine cu situațiile din romanitatea occidentală. Desigur, în condițiile de atunci, ideologia latinistă a devenit și o latură a conștiinței naționale, aspect pe deplin motivat prin relația limbă-națiune, dar ea a fost exploatată din păcate mai tîrziu și în politica de partid. Astfel, de exemplu, în secolul al XIX-lea, conservatorii rentieri s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la un monument istoric și de arhitectură care cuprinde și piese de muzeu, din comisie ar trebui să facă parte: arhitecți, ingineri de diferite specialități, artiști (sculptori, pictori, gravori, bijutieri), chimiști (pentru analize de laborator), istorici, lingviști (inclusiv slavoniști și latiniști pentru biserici, monumente) economiști de la Ministerul de Finanțe sau Banca Națională etc. În cazul evaluării monumentelor naturii sunt necesare alte categorii de specialiști cum ar fi: geografi, biologi, geologi, eseiști, ingineri agronomi, horticultori, economiști, etc. Pornind de la structura eterogenă a
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza, unul dintre puternicii zilei și prieten până atunci, care propusese etimologii fanteziste pentru toponimele Caracal și Turnu Severin. Aceasta a constituit, poate, unul dintre motivele imediate ale expulzării lui G. (16 octombrie 1885), pe lângă activitatea desfășurată pentru emanciparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
ploaie stația Mareșal Constantin Prezan antroponimic, numele uzual care? șesul locul potopit de oameni, zvîrlit în anexe gospodărești, garduri, bătături, ulițe crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule! și ei cu plugăria dau în fiecare an triste priveliști de grîu și porumb! ceață pe deal înălțat, l-a învelit în pas de limax rece, barza din cioc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
erau profesori universitari sau de liceu. Liderii grupului (P.P. Carp, Ț. Rosetti, Ț. Maiorescu) deveniseră la apogeul carierei lor miniștri (și prim-ministru), membri ai Academiei, rector universitar. Grup afirmat În opoziție cu cultura universitară oficială, ridiculizând naționalismul liberal, pretențiile «latiniste» și hegemoniile noilor instituții, a Academiei În special, cenaclu Închis devenit la sfârșitul secolului o asociație de notabilități, fracțiune luminată a partidului conservator. Junimea reprezenta o ruptură În raport cu exercițiul diletant și «cultural» al literaturii, grație În special practicii constante a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și salutul vicarului Macovei. În acest timp este dezvelită o placă comemorativă așezată pe peretele din dreapta al Catedralei, cuprinzând un fragment din discursul rostit la Blaj de către Carol, pe vremea când era principe moștenitor. Fragmentul elogia opera culturală a școlii latiniste. Carol al II-lea era președinte de onoare al „Astrei”. Apoi, au mers la noul Palat Cultural, pentru deschiderea Congresului „Astrei”. Comitetul „Astrei”, guvernul și regele, au luat loc la masa de ședințe. Au luat cuvântul Iuliu Moldovanu, mitropoliții Bălan
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aristocrația maghiară. Cum să nu apară seducătoare revanșa prin istorie? Nația aceasta, aflată Într-o situație precară, a fost cândva, prin strămoșii ei romani, stăpâna lumii! Și este de presupus că o nouă istorie glorioasă o așteaptă În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată la scurt timp de aderarea la catolicism — În varianta numită „greco catolică“ (catolică de rit oriental) — a unei părți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-au tot amestecat, fiindcă nu aveau femei din neamul lor. Sunt un popor „corcit“. O antiteză perfectă! „Școala ardeleană“ s-a prelungit În secolul al XIX-lea, și nu numai În Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul August Treboniu Laurian (1810-1881) — de remarcat prenumele latine, așa Își botezau ardelenii copiii, cu nume latinești —, Își Începea Istoria românilor, publicată În 1853, de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
marilor civilizații. Pentru el, Dacia nu se putea compara cu Grecia sau cu Roma. Arheologul modern este interesat de orice urmă de viață, oricât de modestă. Pentru el, nu există culturi „interesante“ și „neinteresante“. Și așa, dacii intră În istorie. Latiniștii Începeau istoria națională fie o dată cu războaiele daco-romane și cucerirea romană a Daciei, fie chiar de la fondarea Romei. De la sfârșitul secolului al XIX-lea Însă, primul capitol revine dacilor. Cea mai importantă sinteză apărută În această perioadă, Istoria românilor din Dacia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]