754 matches
-
în termenii colonizării, colonizarea Daciei de către romani constituind un cap de pod în înțelegerea acestui fenomen. Printre efecte (la distanță) putem aminti și de constituirea unui pol latin în Europa. Migrația românilor către Spania și Italia poate reprezenta sursa menținerii latinității noastre, inserarea în aceste culturi putând furniza rădăcinile necesare pentru rezistența în fața americanizării. Și asta chiar dacă limba română va suferi importante modificări, în condițiile în care rezistența la limbile latine este aproape nulă datorită multor expresii învecinate. Persoana iubită e
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
moldovan sub Alesandru Bunul. în Foița de istorie și literatură, B. P. Hasdeu a publicat vibrantul său studiu Pierit-au dacii?, care a declanșat vii polemici printre istoricii din acel timp. în prefața ediției, I. Oprișan precizează: "înțelegând necesitatea proslăvirii latinității din interes patriotic, B. P. Hasdeu nu putea pricepe însă exclusivismul tratării problemei, până la falsificarea mărturiilor antice și a frizării bunului simț, ce avea ca efect, între altele, evitarea abordării supraviețuirii dacilor și a rolului lor în sinteza daco-romană, din
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
al Facultății de Filosofie din București în 1975 și repatriat în aceeași perioadă, dar păstrându-și până azi sentimentele de afecțiune cvasifilială față de țara de adopțiune temporară). Capabil să se descurce facilmente printre meandrele istoriei celor două națiuni din extremitățile latinității, D.S. Perdigao trece în revistă numeroase puncte de convergență ce ar putea - la rândul lor - să devină fertile teme de cercetare. Pe bună dreptate, Portugalia și România sunt văzute ca "entități geografice extreme și de frontieră față de aria de fixare
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
România sunt văzute ca "entități geografice extreme și de frontieră față de aria de fixare lingvistică, de cultură și civilizație a imperiului roman în Europa", menținându-se timp de două milenii ca poli ai ariei lingvistice indo-europene de factură neolatină. În privința latinității indubitabile a celor două popoare, autorul operează o subtilă disjuncție: în timp ce în cultura română referința la latinitate funcționează ca mit fondator, ca origine prestigioasă, pentru portughezi latina se identifică inconștient cu limba colonizatorilor, păgâni din punctul de vedere al creștinismului
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
și civilizație a imperiului roman în Europa", menținându-se timp de două milenii ca poli ai ariei lingvistice indo-europene de factură neolatină. În privința latinității indubitabile a celor două popoare, autorul operează o subtilă disjuncție: în timp ce în cultura română referința la latinitate funcționează ca mit fondator, ca origine prestigioasă, pentru portughezi latina se identifică inconștient cu limba colonizatorilor, păgâni din punctul de vedere al creștinismului iberic precoce - acesta din urmă devenind portdrapel în lupta contra imperiului roman. Totuși, se recunoaște că ambele
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
Emilia David Drogoreanu La inițiativa profesorului Bruno Mazzoni, decanul Facultății de Limbi și Literaturi Străine din Pisa, a avut loc, joi 29 noiembrie, o dezbatere științifică universitară pe tema România - o altfel de latinitate. Discuțiile s-au purtat, în deosebi, asupra volumului L^altra latinita. Îl romeno fra Oriente e Occidente (Verona, Edizioni Fiorini, 2007), de Alexandru Niculescu, profesor emerit la Universitatea din Udine - având că principali referenți, în această vie și interesantă dezbatere
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
Relaçőes Culturais Luso-Romenas, realizată sub egida Universității Deschise din Lisabona. O inițiativă extrem de utilă, probabil unică în acest domeniu. Simpla înșiruire a titlurilor capitolelor stârnește curiozitatea: Semi-periferii și culturi de frontieră; Portughezi, români, ideologia Cruciadei și a Epocii de Aur; "Latinitatea" ca mit revelator; Întâlniri reale și imaginare între portughezi și români; Mituri culturale - Camőes și Eminescu "poeții simbol"; Romantismul - formă culturală a globalizării; Profilul literar al unui diplomat (capitol ce reia sus-amintita interacțiune dintre ambasadorul Brederode și Mateiu Caragiale); Descoperirea
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
Manoilescu și Mircea Eliade, portrete românești ale lui Salazar și ale Statului Nou. Din păcate însă textul nu a fost deocamdată publicat, nici în Portugalia, nici în traducere românească. Sunt convins că el ar interesa cititorii din ambele "extreme ale latinității europene". Profitând că am reușit să acced la una dintre puținele copii ale studiului conceput de Daniel Silva Perdigăo, voi încerca să prezint în viitoarele Frânturi lusitane câteva dintre tezele și antitezele enunțate, cu lăudabilă acribie, de către autor. Până atunci
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că înverșunatul pamfletar are și el unele probleme cu scrisul în limba română. De pildă, cu acordul articolului genitival: "Citarea lui Alecsandri și al (sic!) dreptului nostru la latinitate și-au revendicat-o alții, europenii, și ea a trecut fluierînd pe lîngă urechea bleagă bătută de vînturile oceanelor, ale (sic!) marinelului pe care l-am cocoțat la Cotroceni". Dacă citim o singură pagină din Jurnalul literar, să spunem ultima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
ia drumul Parisului, împestrițata lume medievală privea cu uimire dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
o mare sensibilitate organică, vibrînd la impredictibil), dl Mihai Zamfir încearcă a găsi la Lisabona "semne românești și bucureștene". Le descoperă mai întîi pe o filieră spirituală, aptă a evidenția relația interioară dintre cele două popoare aflate la marginile teritoriului latinității. Mai multă vreme, românii ortodocși aflați în Portugalia sărbătoreau cu discreție Paștele și Crăciunul, într-o capelă mică de la marginea Capitalei, pusă la dispoziția lor de către credincioșii catolici doar în cele două puncte culminante ale anului. Slujba de rit răsăritean
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
Ioan-Aurel Pop S-a stins departe, la Catania, într-o margine a latinității, Teresa Ferro, una professoressa speciale, cum îi spuneau cu afecțiune studenții săi și, odată cu ea, s-a închis în mare parte un univers de erudiție, cunoaștere, cultură și căldură umană deosebită. Teresa Ferro era de circa 13 ani profesoară de
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
prin cultura și limba românească. Fără vreo legătură de rudenie cu românii, profesoara catanieză avea o afinitate specială de tip spiritual cu realitățile noastre. Era legată de români și de România prin nenumărate și nevăzute fire, venite de departe, din latinitatea comună, din atracția extremelor, a regiunilor de margine, din tinerețea petrecută în parte alături de români, din înțelegerea profundă a problemelor lor. A participat la zeci de colocvii, conferințe, mese rotunde în România, după căderea comunismului; a animat cu prezența ei
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron; el a încredințat-o sutelor și miilor de tineri ardeleni care au învățat de atunci în Școalele Blajului. Odată trezită conștiința latinității noastre, nimeni și nimic n-a mai putut-o nimici; de generații, ea face parte din însăși conștiința noastră de Români. Limba, literatura și cultura românească modernă poartă pecetea făurită de Blaj - cu câte lacrimi, cu cât sânge și cu
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
copiii: Castor și Polux. Această propunere e combătută cu multă vervă de lăuză, care susține că numele acestea mitologice se obicinuiesc numai la cânii de vânat, cel mult la pseudonime literare, iar nu la creștini". Propunerea următoare beneficiază de prestigiul latinității ("Aducându-mi aminte de originea noastră ilustră de la Tibru, mi se indică neapărat două nume: Romulus și Remus"); i se opune opțiunea pentru istoria națională (Mihai și Ștefan). Comicul contrastului dintre patosul istoric și normalitatea socială a numelui e atins
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
fi găsite acolo unde nu te aștepți, pentru că românii și produsele lor culturale au călătorit și călătoresc mai mult decât suntem poate conștienți. Cu atât mai explicabile sunt prezențele românești într-o țară de care ne leagă conștiința comună a latinității, cum este Portugalia, despre care a scris în coloanele revistei profesorul Mihai Zamfir, ambasador în această țară. Chestiunea este departe de a fi necunoscută - dar, din fericire, și neepuizată - și intelectuali români de anvergură, precum N. Iorga, Mircea Eliade și
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din România. În calitate de Ministru-consilier la Ambasada română la Paris, a sprijinit participarea României la O.C.D.E., francofonie și Biroul Internațional pentru Expoziții. Prin preocupările și relațiile sale în domeniul presei, au apărut numeroase articole și studii privind îndeosebi economia, cultura, latinitatea și istoria poporului român, în cotidiene și alte publicații braziliene din Brasilia, Rio de Janeiro, Natal, Fortaleza, Porto Alegre, Belo Horizonte, Manaus, Sao Paulo, Recife, Porto Velho, Florianopolis, Curitiba, Goiania, Anapolis, Rio Negro, Mafra etc., precum și în Portugalia: Lisabona, Porto
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
exersează cele "șapte feluri de ambiguitate", ficționalizează istoria mai ceva ca ficționarii*, să obțină premiul cel mare: manualul de istorie... alternativă. Alternativa Mitu. Mit? Ăsta-i cuvînt de rușine. Noi avem nevoie de Mitu, nu de "mituri" istorice ca "mitul" latinității, al continuității, al unității, al rezistenței... Repere de valorizare? Vîrful inegalabil (pînă la proba contrarie) al literaturii române, Miorița, e obiect de batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
traduse aici. Textul este selectat din cuprinsul unui volum de eseuri aflat în curs de apariție la Editura Omonia. România pășește pe două fundamente: pe acela al Romei și pe acela al Constantinopolului (Noua Romă). Pe primul își sprijină limba, latinitatea sa, iar Noii Rome îi datorează sufletul. Cu toate acestea, deși românii știu că nu sunt nici slavi, nici unguri, nici germani ori greci, ci împărtășesc moștenirea romanității, chiar dacă nu direct, ei încearcă de aproape două secole să-și întregească
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
al anticului Lațiu, și-a împletit concepția de viață sub impulsurile monumentalității romane, reînviată de strălucirea Vaticanului. De aici, de sub coloanele de marmură ale Coloseului ș...ț, s-a înfiripat catechismul fanatic al acestui preot, care avea ca supremă dogmă latinitatea. Acest crez i-a dat arsenalul de gîndire, scutul de apărare și ținta de luptă."
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
în semn de pioasa amintire în memoria celor vârstnici și își fac loc în conștiința celor tineri. Cu totul recent, în a doua jumătate a lunii martie, Accademia di România de la Romă - important centru al culturii noastre implantat în inima latinității - a găzduit conferință de presă destinată promoției evenimentelor Festivalului enescian. Ediția din toamna acestui an a Festivalului și Concursului Internațional "George Enescu" se dorește a fi una specială. Poate nu atât prin conținut - deși anume îmbunătățiri au fost operate -, cât
Enescu omagiat la Roma... și nu numai! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7459_a_8784]
-
Dan Mănucă Inițiată de Școala Ardeleană, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, chestiunea identității etnice, lingvistice și, implicit, literare românești va fi reluată în primele decenii ale secolului următor, apoi adâncită către mijlocul acestuia. Pe lângă afirmarea genului proxim (latinitatea), acum începe căutarea, din ce în ce mai febrilă, și a diferenței specifice. Întemeierea societății Junimea (1863-1864) și apoi apariția "Convorbirilor literare" (1867) au marcat reluarea dezbaterii privind identitatea culturii și a literaturii române. De această dată, argumentele erau însă de ordin istoric, evoluționist
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
S-ar zice că respingerea reciprocă a avut loc chiar atunci. Cunoscător doar aproximativ al limbii germane, Macedonski părăsește curînd Viena într-o opțiune concomitent geografică și simbolică: după doar cîteva luni, el lua drumul Italiei, al Sudului și al latinității, alegînd boema strălucită și fără de griji, pe care o va practica pînă în 1872, anul în care Eminescu își înceta stagiul vienez. În decembrie 1870, Macedonski trimitea la Sibiu,pentru a fi publicată, poezia sa de debut Dorința poetului. Cîteva
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]