125 matches
-
sistemul cubic, având formulă chimică KCl, fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. Aspectul este de obicei incolor. Variantele colorate depind de impuritățile conținute, gălbui, roșiatice, mai rar albastre sau violete. Silvina este descoperit în anul 1832 fiind numit în formă latinizata „sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se gaseste asociată cu halitul și carnalitul (clorura de
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
, numele latinizat al lui Nikolaus von Kues (Cusa), cu adevăratul nume "Nikolaus Chrypffs" sau "Krebs", (n. 1401, Kues - azi Bernkastel-Kues/Germania - d. 11 august 1464, Todi/Umbria, Italia), a fost un învățat german, savant multilateral, filosof și teolog, jurist, astronom și matematician
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
lui a primit numele de familie Ingemarsson după tatăl său Ingemar Bengtsson. Cand Nils a fost admis la Universitatea din Lund, el a avut ocazia de a-și alege un nume de familie, moment în care el a adoptat numele latinizat Linnæus, după un tei gigant ( în suedeză) care creștea în gospodăria familiei. ∅ Acest nume a fost ortografiat inițial cu ligatura æ. (Linnæus) și-a scris numele mereu cu ligatura æ, atât în manuscrise cât și în publicații. Patronimul sau a
Carl Linné () [Corola-website/Science/302288_a_303617]
-
muzician renascentist. În diverse scrieri, numele său mai apare ortografiat și Bachfarrt, Backvart sau Bekwark Ca orfan, Valentin (Bálint ) Bakfark a fost adoptat de familia Greff, motiv pentru care uneori este menționat cu numele de Barkfark-Greff sau chiar cu numele latinizat Valentinus Greff Bakfark. Péter Király a demonstrat în urma cercetărilor că familia Bakfark era de origine etnică germană. Atât tatăl, cât și fratele său, poate și nepotul său, cântau bine la lăută, iar Valentin a arătat de tânăr că este atras
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
la Marea Adriatică. Prima fază a fost consumată în 679, când hanul Asparuch trece Dunărea și se instalează în Moesia și Scythia Minor. Dobrogea a rămas sub dominație bulgară până în 971. În acest răstimp, populații slave s-au așezat printre Tracii latinizați sau elenizați din regiune. Mai târziu, când puterea bulgară a început să scadă, Dobrogea a retrecut în stăpânirea bizantină în 971, iar Bulgaria a fost în cele din urmă integral cucerită de bizantini în 1014. În jurul anului 845, în zona
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în mai multe faze, în secolele XI-XIII. Între anii 997-1006 Ștefan a reușit , nu înainte de consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsul rege (25 decembrie 1001) Ștefan cel Sfânt și pe Gyula cel tânar (în maghiară Gyula; latinizat Iulus (nu Iulius)), Voievodul Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia (Bălgrad, în maghiară Gyulafehérvár). Regele Ștefan a avut trei copii: doi fii, Imre (adaptat de la „Heinrich”) și Otto, precum și o fiică, "Hedvig", deci botezați cu nume în tradiție germană. Prințul
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
atitudine critică și față de teoriile nominaliste despre universal. Abélard s-a născut la Palais, în Bretania, în 1079, ca primul fiu al unui cavaler pe nume Béranger, proprietarul satului natal. De aceea numele său de botez este Pierre de Palais (latinizat, Petrus Palatinus), nume la care însă renunță mai târziu, odată cu abandonarea dreptului succesoral, spre a se dedica studiului. Își va lua numele de Abélard (de la cuvântul latin bajulus, tutore, sau poate de la franțuzescul abeille, albină). Primul său profesor de filosofie
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Brașov - d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul Liceu . Numele de "Honterus", pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din „"Honter"”, denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit. Tatăl său, Georg Austen
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haytham (în arabă, أبو علي الحسن بن الهيثم, latinizat, ) (n. 965 - d. 1039) a fost savant arab (sau persan, după alți autori). Printre domeniile în care a adus contribuții, putem enumera: filozofia, teologia, matematica, fizica, astronomia, optica, anatomia, oftalmologia și multe altele (știința în general). S-a născut în
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
Jabir ibn Hayyan, latinizat (c. 721- c. 815) a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse) sau persană (după alte surse), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
în teritoriul acoperit astăzi de statul care îl reprezintă. Astfel, "vatra străromână" este în România limitată la teritoriul nord-dunărean, vechii slavi de sud evoluează singuri în Balcani după istoricii din Serbia și Bulgaria, iar strămoșii Aromânilor din Grecia sunt "greci latinizați" conform acestei tendințe, denumită "protocronism". În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul strămoșilor
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Acestea se conturează în principal prin opoziția între "integraționiști" (sau "româniști", care
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Acestea se conturează în principal prin opoziția între "integraționiști" (sau "româniști", care se socotesc "Români sud-dunăreni" și nu cer, în România, statutul de minoritate) și "machedoniști" (care se socotesc "Macedoneni antici latinizați", revendică statutul de minoritate și se identifică prin "Soarele de la Vergina"). Majoritatea lingviștilor, etnologilor și istoricilor nu susțin niciuna dintre "taberele" potrivnice, socotind Aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din Românii nord-dunăreni, nici din Macedonenii
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
și cu intensificarea în zonă a acțiunilor de rezistență împotriva trupelor de ocupație germane, acțiuni conduse de armata elină E.A.M. în care s-au înrolat și mulți Aromâni. Astăzi, poziția oficială a guvernului grec este că aromânii sunt Greci latinizați. Au existat acuzații la adresa guvernului grec că a adoptat această poziție oficială doar fiindcă nu dorește să le acorde statutul de minoritate etnică. Deși tradițiile aromâne nu sunt interzise de statul grec, aromânii sunt încurajați să vorbească doar limba greacă
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
de "regi cu părul lung" (latină "reges criniti") de contemporani, pentru părul lor netuns (prin tradiție, șeful de trib al francilor își lăsa părul lung, în timp ce războinicii și-l tundeau). Dinastia merovingiană își ia numele de la Merovech sau Merowig (uneori latinizat ca "Meroveus" sau "Merovius"), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și alemannilor. Fiul lui Childeric Clovis I a unificat apoi
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
înseamnă urs, însă nici un nobil polonez nu a folosit nume de animale. Cea de-a doua teorie populară despre originea și sensul numelui este provenită dintr-o legendă veche, prima dată fiind descrisă de Gallus Anonymus, în conformitate cu care "Mesco" (forma latinizată folosită de sursele vechi) cum că acesta a fost orb în primii șapte ani din viață. Cronicarul a legat această poveste după cum urmează: Această interpretare a fost o referință clară la botezul de mai târziu a ducelui: În plus, este
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râșniță, ceramică (vase piriforme, căni și cănițe, tăvi, castroane, amfore și strecurători) și un topor-lamă de bronz. În antichitatea clasică, pe Dealul Cetății, dacii cumidavens întemeiază o așezare, „Comidava”. Latinizat, toponimul a devenit ,Cumidava” și sub această formă apare pe un monument din timpul împăratului roman Alexander Severus (222-235 d.H.). Localitatea (Κομίδαυα) este amintită între „orașele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului (*ca.87d.H. probabil
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
(numele latinizat al lui Christian Scheser) (n. 1535, Mediaș - d. 30 iulie 1585, Biertan) a fost un pastor luteran și poet umanist sas din Transilvania. După studiile gimnaziale făcute la Brașov, urmează din 1556 Universitatea din Wittenberg. După absolvirea studiilor universitare în
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
cu care s-a căsătorit la 28 mai 1886 după o logodnă îndelungată. Cuplul proaspăt căsătorit s-a mutat imediat la Fyresdal, unde s-au născut Vidkun și frații săi mai mici. Numele de familie derivă de la "Quislinus", un nume latinizat inventat de strămoșul Lauritz Ibsen Quislin (1634-1703), de la numele satului Kvislemark din Iutlanda, Danemarca, de unde emigrase el. Cu doi frați și o soră, tânărul Quisling era „timid și tăcut, dar și loial și săritor, mereu prietenos, din când în când
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
din Transilvania și-a schimbat nucleul spre cele două principate. August Treboniu Laurian susținea că istoria românilor începea cu fondarea Romei. Școală latinistă a publicat în 1871 și 1876 un dicționar în două volume și un glosar al limbii române, latinizată. Dicționarul a declanșat reacții împotriva stâlcirii limbii române. Lumea științifică română nu mai contesta originea română, acceptând că majoritatea coloniștilor aduși în Dacia cucerită proveneau din diverse părți ale imperiului, că nu erau doar cetățeni romani și nici de sânge
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
rolul slavilor în etnogeneza românească, însă în secolul al IX-lea, rolul slavilor era minimalizat. Românii erau formați ca popor când au intrat în contact cu slavii, adoptând termeni slavi. Cum Școală latinistă a publicat un dicționar al limbii române latinizate, în 1870-1879, Alexandru Cihac a publicat un dicționar al limbii române, în care 2/5 din vocabularul român erau cuvinte slave. Ioan Bogdan a susținut rolul slavilor în etnogeneza română, iar istorici ca Petre P. Panaitescu sau Constantin C. Giurescu
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
, pe numele său adevărat François-Marie Arouet () a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Autorul a adoptat numele de "" în 1718, în urma încarcerării lui de la Bastille. Originea să este neclară. Este o anagrama de AROVET LI, ortografia latinizat a numelui său, Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune ( "tineri"). În conformitate cu o tradiție de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit volontaire ( "lucrul mic determinat"), ca un copil, si a înviat o
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
i (numiți în România și macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu mai vorbesc limba aromână, astfel că estimațiile variază de la 100.000 pana la 250.000 . Ei nu trebuie
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
cât mai monoetnică și o întâietate cât mai timpurie a fiecărui popor, chiar în teritoriul acoperit astăzi de statul care îl reprezintă: "vatra străromână" doar în România, teoria vechilor slavi de sud evoluând singuri în Serbia și Bulgaria, sau "grecii latinizați" ca strămoși ai Aromânilor, intră în această tendință. În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Spovednicul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, inițiată de Robert Rössler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]