340 matches
-
era ,lerul” din tablă în care se coceau plăcintele, etc. Sub focarul de ardere al combustibilului solid, în plită era un locaș în care se colecta cenușa, numit ,coptilete”, expresie de origine necunoscută. După ,pleout” era un spațiu, cu o laviță, caldă, pe care stăteau copiii sau bunicii. Pentru a se face economie de combustibil toată familia locuia într-o cameră, chiar dacă erau numeroși membrii familiei. Deasupra mesei era agățată (atârnată) de tavan lampa cu petrol, cu globul de sticlă care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era pusă o bară orizontală din lemn sau fier de care se agăța ,căldărușa” în care se prepara mămăliga, ciorba, se fierbea laptele și toate celelalte mâncăruri. În general în această cameră era o aglomerație mare datorită mobilierului (masă, scaune, lavițe și uneori un pat) și a vaselor de tot felul. Aici se servea masa de primăvara până toamna, iar în cursul verii era foarte multă ,muscărie”. În curte mai erau și ,cocina”pentru porci, care avea deasupra cotețele pentru păsări
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Crăciun (ugrav)”. Iconografia altarului prezintă următoarele teme: Sfânta Troiță, cete îngerești, proorocii mesianici, în medalioane, delimitate prin decor de flori în cupe; arhidiaconi și arhierei; pe spatele tâmplei Jertfa lui Avram, în decor de copaci. Proscomidiarul este de fapt o laviță, pictată cu florile din decorația murală, prinsă de perete. Pictura naosului de la Cojocani, este realizată de pictorul principal din altar, conform semnăturii, de pe latura de sud, în tema evanghelistului Ioan: “1771 de la Gheorghe sin Iacov zugrav”. Pentru acest zugrav rășinărean
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
peretului nord impunându-se chipurile împăraților bizantini Constantin și Elena. Pilda fecioarelor, de pe vest, a fost sacrificată prin tăierea peretelui. Tâmpla cuprinde cele trei faze: Răstignirea, într-un impresionant decor arhitectonic; proorocii, în medalioane, asemeni celor din absidă; apostolii pe lavițe, cu șir de colonete deasupra. De la lăcașul anterior s-au păstrat icoanele împărătești realizate, în 1760, de “zugrav popa Ion ot Bălgrad” (semnat pe icoana Deisis), artist pe care îl identificăm cu cel ce semna anterior “Ion ot Beriu”. Ansamblul
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
și 2 camere mici, fiind împrejmuit de un gard de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un pat așternut la fel cum se obișnuia și cu sute de ani in urma, cu multe perne și țoale, o lavița, o masă mare în centrul camerei și un pătuț pentru nou-născuți. În plus, muzeul adăpostește costume populare de o vechime impresionantă, vase și oale vechi, de lut, iar de grinda atârnă o lampă ce funcționează cu petrol.
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
mai multe danii. Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente muzicale din Moldova (buciumul, cobza), animale care trăiau în Moldova (lupul, ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și sabia) sau țesături moldovenești (lavița, ștergare, ii). În biserica Mănăstirii Humor au fost înmormântați ctitorii și mai mulți demnitari ai Moldovei medievale. În încăperea mormintelor se află mormintele ctitorilor: marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa, Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
și iconuță spre sărutare, taier pentru oferte, 2 străni, pe pareți 8 icoane vechi. Cărți: Octoich de Blaj 1907, Pentecostar de Blaj 1768, Triod de Râmnic 1761, Mineiu de Blaj 1838, Apostoler de Blaj 1766, toate bine compactate, pe lângă pareți lavițe lungi simple. Biserică muierilor sau tinda despărțita cu părete tăiat alungul mijlocului cu o măsuță pentru icoana și evanghelie spre sărutare, pe margini cu lavițe. În turn sunt 2 clopote, cel mic de 50 ani, greutatea și prețul nu să
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
Râmnic 1761, Mineiu de Blaj 1838, Apostoler de Blaj 1766, toate bine compactate, pe lângă pareți lavițe lungi simple. Biserică muierilor sau tinda despărțita cu părete tăiat alungul mijlocului cu o măsuță pentru icoana și evanghelie spre sărutare, pe margini cu lavițe. În turn sunt 2 clopote, cel mic de 50 ani, greutatea și prețul nu să ști, cel mare din anul 1906 de 90 kgr procurat din ofertele benevole a credincioșilor cu 300 coroane. Înaintea bisericii o restignire veche, mai jos
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
Știrbei, hotărăște să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de "canapele" (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen. Lucrările de înfrumusețare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut și inaugurarea oficială a grădinii Cișmegiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
haine bisericești mai toate nouă, zece feștnice și cărți preoțești. Naia bisericei (a bărbaților) e de 5 metri lată și lungă are 2 fereștri, 2 străni făcute cu cheltuiala lui Oros Mitru, tot aici e corul fetelor. Pe lângă păreți sunt lavițe pentru bătrâni. Pă păreți sunt zugrăvite chipurile sfinților: Domițian, Teofil, Gaius, Siberian, Sacerdon, Uleric, Cadis, Domos, Melig și alții. Pe boltitură e reprezentată toată viața lui Christos. Lângă iconostas sunt 4 chipuri vechi cari se pot lua jos: sf. Nicolae
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
mai sunt cinci prapori, 2 cruci, un fesnic mare și cărțile cantorilor. Tinda muerilor e fără ferestri, de 3 metri lungă și de 5 metri largă, aicea e un scaun pentru preoteasă și dăscăliță. Pe lângă păreți sunt scaune plătite, o laviță pentru bătrâne și o mulțime de chipuri nouă. Chipuri vechi cu rame sunt numai 4. Domnul Isus, sf. Maria, Patriarchul Ioan, Arhangelul Găvrilă. Interesante sunt chipurile cele vechi de pe păreți: pe un părete este reprezentat ”județul”, cu ingeri cari țin
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
de la credincioși. Pentru că au lucrat foarte repede și foarte bine, poporul i-a mai renumerat, benevol cu încă 15.000 lei. Dușumeaua a fost făcută din scândură de brad, la fel și masa altarului și masa proscomidiei și tetrapoadele și lavițele. Trotuarul din jurul bisericii a fost făcut de către Balint Gh., Molnar Șt., Mocan T. și Chiș T. pentru suma de 3.000 lei, materialul fiind pus la dispoziție de către biserică. Crucea de pe turn a dat-o Răcășan Gheorghe cu soția Floriță
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
satului Humulești). Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Alte restaurări s-au efectuat în: 1960, 1975, 1988. Expune obiecte care au aparținut familiei Creangă (vârtelniță, roată pentru depănat, sucală, opaiț, ladă de zestre, blidar, pieptănuși, laviță), cărți poștale cu autograf, manuale școlare ("Metodă nouă de scriere și citire"; "Învățământul copiilor"; "Geografia județului Iași"), grafică de Eugen Taru (12 lucrări inspirate din "Amintiri din copilărie"). Casa memorială Ion Creangă din Humulești a devenit în scurt timp, unul
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță se pot vedea ceaslovul (prima carte după care a învățat să citească) și bustul său. În
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
compunere a Răstignirii, cu bogat decor arhitectonic, amintind reprezentările, respective, de la Valea Largă, Brăzești și Sărtăș; câte două medalioane cu prooroci, de o parte și de alta a deschiderii semicirculare (practicate în secolul al XIX-lea); friza apostolilor, așezați în lavițe, în veșmintele preoților de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
ștergare, covoare, fețe de masă, fețe de pernă), țesute sau cusute și decorate cu multă îndemânare. La etajul clădirii sunt amenajate două interioare tradiționale locale: unul de sat și celălalt de oraș. Dacă în interiorul tradițional de sat vizitatorii vor descoperi lavița, lada de zestre și masa cu dulap în care odinioară bunicuțele ascundeau borcanele cu dulceață, în cel de oraș vor putea să asculte la patefon o romanță veche. În ultima sală de la etaj, se găsesc costumele populare tradiționale, care vădesc
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
pe vreunul din cei ce sprijineau în ele îi fura somnul în timpul slujbei. În astfel de situații ”"câte-un ștrengar atingea bâta iar bietul creștin istovit de munca de peste săptămână cădea la pământ"”. Aceste întâmplări au dus la așezarea unor lavițe pe lângă pereți, vechile cârje fiind aruncate după ușa bisericii. Anul edificării acestei biserici rămâne necunoscut dar se cunoaște faptul că pictarea interiorului s-a făcut în anul 1759. Despre aceeași biserică se spunea că se putea vedea, într-un colț
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
carea stau: icónă cu s-ta Vergura Maria și una mai mică tot cu prea curata Vergură și o cruce de lemn. Se mai află în biserica bărbaților 4 scaune cu ședut cu spate de lemn, 4 prapore și 2 lavițe și un sfecinic de aramă. În biserica femeilor se află 25 icóne, cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
de aramă. În biserica femeilor se află 25 icóne, cari tóte au rame, ér sticlă numai unele. Se află o măsuță învelită cu 3 făscuse pre care stau o cruce de lemn, un sfecinic de aramă, una evangelie vechiă, două lavițe și o pixidă de lemn cu țîțîni și lăcată. În turnul bisericei sunt 2 clopote unul de 88 chlgr., ér altul de 78 chlgr. Se mai află o restingnire în Cemeteriul bisericei."” În inventarul din 23 Aprilie 1945, biserica este
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină"”. Printre îndatoririle administratorului erau incluse angajarea a doi grădinari (un "„grădinariu”" și un "„suptgrădinariu”"), construirea unui pavilion de cărămidă cu temelie de piatră, alte două pavilioane de lemn, chioșcuri cu "„lavițălele lor trebuitoare”", pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul”". De asemenea, Privileghie se angaja să înconjoare laturile dinspre est, sud și
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de camera de zi, dormitor și bucătărie. Din acest motiv mobilierul trebuia sa îndeplinească toate aceste cerințe la un loc si să fie așezat astfel încât sa asigure folosirea spațiului cu maxim de folos. Sub fereastra de la strada se așeză o laviță, mai adesea o lada lunga cu spate, in care se păstrau hainele, apoi in fata ei se punea masa iar pe lângă pereți, de o parte și de alta a ferestrei se așezau câte un pat. În paturi se puneau saltele
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Păturile se acopereau cu un covor de lână, țesut în casă, în diferite culori si figuri. În zilele de sărbători păturile se acopereau cu cuverturi albe măiestrit țesute si terminate cu ciucuri si dantele. De-a lungul paturilor se așezau lavițe cu spate și în felul acesta o parte a încăperii, destinată dormitului, era mobilată. Pe pereți se puneau ștergare măiestrit țesute, farfurii din ceramică sau din porțelan, icoane si fotografii reprezentând membrii familiei sau rude apropiate, iar deasupra ferestrei se
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
deschise, umblă prin casele mai marilor. Ia seama arhitecturii caselor, "tâmplăriei fine de mobilă", fotoliilor "a la Voltaire", "a la Giulio II" , din interior, ce parcă nu se potriveau cu stăpânii, cu oamenii de pe stradă și nici cu lacrele și lavițele lui de-acasă. Era stilul "tăițeilor fierți". Din aceste case se oprește pe lângă zidurile școlii de arte și meserii, încântat de uniforma impozantă a vreunui școlar-bursier, "cu chipiu cu ceaprazuri, nădragi cu vipuști și tunici cu nasturi de metal lucitor
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
între tâlhari, pe o suită arhitecturală ce amintește decorul picturii de la Biserica Doamnei din București; în arcade pe colonete, Avram și Saara, Ioachim și Ana, Iacov, Rachila, în centru cu Maria Orantă, încadrată de arhanghelii Mihail și Gavril; apostolii pe lavițe, în același decor de arcade, în centru cu Iisus Hristos pe jilț. În spațiul de jos, dincolo de intrări: glastre cu flori, Sf. Dumitru și Sf. Gheorghe. Ușile împărătești, cu reprezentarea Bunei Vestiri, au, în partea superioară, sculptată o floare de
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
publicul și le aducea de acasă în seara reprezentanției. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaș, în care erau înfipte vreo două sute de lumânări de parafină, ce trebuia coborât până jos pentru a putea fi aprinse lumânările. Stalurile un fel de lavițe cu spătar erau rezervate numai bărbaților. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsă de respect să apară la teatru în stal. Trei lovituri de butuc în dușumeaua scenei anunțau publicul că reprezentația va avea să înceapă. Într-o astfel
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]