333 matches
-
târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând, băieți și fete, iepuri și veverițe, cu fețele înroșite de joacă, încălzindu-și piciorușele la focul zdravăn de lemne de fag din gura sobei. Să le vezi apoi ochișorii strălucind de voie bună, în timp ce moșul, hâtrul moș, să
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
apoi îi legă strâns rana cu baticul ei. Nu știa ce să facă, dar se gândi că nu poate să-l lase așa, să moară acolo lângă gard. De aceea îl ajută să se ridice, și-l așeză pe o laviță de lângă o cișmea. Apoi îi ceru să stea acolo liniștit până revine ea, cât timp va fugi acasă, spre satul ei, să revină cu ajutoare. Ca prin minune, satul ei nu fusese mistuit de cohortele romane, deși se alfa foarte
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
romane, deși se alfa foarte aproape de cetatea dărâmată. Fugi cât putu de repede spre casă, chemă părinții, și cu încă vreo doi vecini creștini din sat, care ieșiră să dea ajutor ostașului roman rănit. Îl regăsiră tot acolo, pe acea laviță de lângă fântână. Îl luară în brațe și-l aduseră în casă la părinții Halditei. Era a doua oară când ea aducea răniți în casă. De aceea părinții nu se mirară, ci săriră degrabă în ajutorul omului rănit, deși era roman
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
degrabă aș fi mers într-un pas mai constant. Am ajuns la stația a 9-a, la cota 3460 m la doar câteva ore după ce am plecat. Acolo ne aștepta ceva de mâncare. Mai important, ne aștepta un pat, o laviță, un prici, nu știu cum să-l numesc. Cineva l-a numit hotel, dar cred că doar din cauza unui vocabular englez limitat. Vestea cea mai bună a fost că exista o toaletă în clădire, la capătul coridorului. Era gratis, după ce pe tot
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tatei Încovoiat de dor pășeste pragul, O ceață i s-a pus peste privire Și tace, tace, tace în neștire De parcă i-a pierit maicuță însuși graiul. Pe laviță el stă și încă te așteaptă Din firavi zori și până-n asfințit Când ușa mai pocnește, el crede c-ai venit Și numele ți-l murmură în șoaptă. Și-atunci un zâmbet pe chip îi încolțește Și se îndreaptă, ca
O CLIPĂ MAI DEVREME DOAR LASĂ-MĂ SĂ MOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356036_a_357365]
-
răvășit poet de sunt acum scriu rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați nicicând acum cât sunt încă cu voi iaz de lacrimi pentru ce-a fost o lumânare
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
a fost întreruptă după puțin timp deoarece tatăl meu a fost arestat politic de regimul comunist și a trebuit să încep să lucrez pentru a-mi ajuta familia. Îmi plăcea foarte mult artizanatul. De mic copil admiram suporturile de șervețele, lavițele cu farfurioare și căni, toate din lemn, puse în vânzare la chioșcuri în orașele de vilegiatură. Mai târziu, de câte ori treceam prin Calea Victoriei, în apropierea străzii Amzei, mă opream în fața vitrinelor magazinelor de artizanat și, nu știu „de ce”, mă străbătea gândul
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
trăi al moților. Amintim aici: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic, 1978), Cartea Vâlvelor (culegere de folclor, 1982), Legende din Țara Moților (1983), Drumul Urieșilor (1986), Zânele din Cetatea Ghiurbercului (roman, 2001), De unde se adapă curcubeul (2002), Lavița de piatră (povestiri, 2003), care amintesc pe alocuri de cartea lui Al. Mitru din 1974, Muntele de aur - legende si povesti din Munții Apuseni, ce își are sursa de inspirație în aceeași zonă spirituală. Majoritatea prozelor Mariei Ioniță par puțin
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
vechi, cineva ... cândva ... scrijelise cuvântul ,,..sporgenssis”. Acum, silabele acelea nu mai avea nici o semnificație. Dacia se dovedi a fi curajoasă, în timp ce, Chiva țipă de trei ori, ca bufnița speriată, și dispăru, fusese poate extrasă prin vrajă. Pe locul ei, pe lavița încă încercănată de presiunea cărnurilor osânzoase, o monedă subțire și cu circumferința inelarului, mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă. Dacia nu rezistă tentației, întinse dreapta, atinse metalul ca o mătase, apoi prinse, între sfârcurile a
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Membrele lui nu se mai refac nciodată! A prinde o șopârlă nu era problemă! La 19 kilometri de orașul Beiuș era o vale înpădurită, cu un izvor de apă rece, flori, cântec de păsărele, de greieri și o bancă cu „laviță” făcută de pădurarul cel harnic și unde, în apropiere, iubind locul, pe un copac, am pus un afiș gravat în tabla de aluminiu cu inscripția: „Nu conturbați liniștea ce v-o oferă natura, ascultați muzica ce v-o oferă păsările
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
nouă, ea regăsindu-se și în epoca lui M. Kogălniceanu care, considerat de G. Călinescu ca fiind întemeietorul spiritului critic în țara noastră, scria: „Astăzi s-au schimbat lucrurile; care n-are mania de a fi autor? Însuși tineri de pe lavițele școalelor au pretenția a publica scrierile lor, pîn’ și tractaturi de filosofie. Ei bine, într-o asemenea epohă, când se publică atâte cărți, afară de bune, nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și
LITERATURA ÎNTRE CALITATE ŞI CANTITATE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353402_a_354731]
-
acoperișul de stuf, alcătuită din prispă și trei camere: tinda, camera de dormit și camera de oaspeți denumită „casa bună”. Pereții prispei sunt din lemn sculptat, în camere se află nelipsitele sobe și măsuțe joase de formă circulară, paturi și lavițe acoperite cu macaturi țesute în război, obiecte de tors și țesut, ștergare și costume populare. În curte, săpată în stâncă este „bașca”, adică locuința de vară. Gospodăria familiei este prevăzută și cu lozniță „cuptor pentru uscarea fructelor” și râșniță pentru
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
duc să scot din butie o litruță. Bătrânul Marin se sculă de pe scăunelul cu trei picioare și cu pași vioi, cum nu-l mai văzuse de mult vecinul, coborî prin chepeng în pivnița de sub casă. Aprinse lumina și luă de pe laviță un tâlv pe care îl introduse prin cepul butiei și cu gura începu să tragă vinul. Cu degetul mare astupă orificiul tâlvului și deșertă într-un canceu vinul rubiniu. Puse la loc tâlvul, a luat canceul de toartă și urcă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
încăperii cu geamlâc cât palma, Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
aspectul învingătorului. Mai țuguiat, măi rotunjit, cu coaja groasă, să nu se dea bătut. Ciocneam întâi cu tata, apoi cu mama, după care începea mult așteptată întrecere: noi între noi, copiii. Ne strângeam la drum, în fața porții, la băncuța, pe lavița și ciocnitul ouălelor era pe luate, pe schimbate, pe văzute și pe nevăzute... Se lasă și cu plâns, se lasă și cu râs. Ne făceam în ciuda, unii altora, în naivitatea jocului... Peste ani, aveam să văd aceleași chipuri preocupate de
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CASA RAIULUI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CASA RAIULUI În blidul de pământ, bucăți de pâine - Un lapte aburind în el, fierbinte - Pe laviță, stă trupul meu, cuminte - Mănâncă, să viseze, înainte - Pe masă, un opaiț aruncă -o mână De umbră, și lumină, prin odaie - Și pleoapele, și gândul, mi se-nmoaie - Pe cale, întunericul se-afână - În sobă arde jarul, ca o vulpe De
CASA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358956_a_360285]
-
ți dedea fiori. Cu o săptămână înainte bătuse și Vântu’al Mare și vremea se schimbase. După ce m-au ascultat, parcă-l văd pe betu’ taica, cum s-a sculat de pe pat și a eșit în tindă. Muma, șădea pe lavița ce o adusăsără de-afară și era pusă lângă sobă. Ședea dusă pe gânduri. După un timp a venit cu o ulcea de la Joi Mari plină cu vin din care măi sărea năstrapii. - Mărie! i-a zâs mumii ca să fie
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
nevolnicul ăsta! După două săptămâni, cred că n-au fost mai multe, ne-am trezât într-o sară că bătea cineva în poartă și cânele lătra a om. - Ia vezi, Cătălină, cine-i! mi-a zâs taica. El sta pe laviță în cotu’ sobii și curăța de boabe niște drugi pentru măcinat, că nu mai aveam făină de mălai în nelei - Lasă, Cătălină, că mă duc eu! a zâs muma. Trebuie să mă țin și la câne să nu sară pe
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
s-au hotărât să meargă la culcare. - Dapă-i, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița iasta și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
pentru mâine la scoala. Învățătoarea le-a spus să facă fiecare după cum îl taie capul și se tot gândea, se tot gândea, ronțăind creionul în gură. Toader, stăpânul casei, truditor de țarina și iubitor de animale, stătea întins pe o lavița. Cu ochii țintă în tavan se gândea că nici duminică asta n-a fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună și de data asta? „Toderașe, niciodată nu știi când va suna ceasul, vino la biserică și asculta cuvântul
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
noi, ca o a patra persoană ne însoțește -dar fără să ne ajute. În jur nu erau decât câțiva copaci. Pe masura ce ne apropiam de casă ne simțeam privite... De către cine ? Am intrat în camera mică. La masa din mijloc, pe lavița , stătea o femeie slăbuța, muncita, un copil de 10 ani și lângă ei un bărbat cu privirea semeața, care a ațintit asupra noastra pupilele negre ale ochilor . Se uită la noi și am avut sentimentul că nu ne vede. Ne-
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
cofițelor cu doage de lemn, atât de trebuincioase pentru orice gospodărie de la munte. Trebuie să dăm în vileag că moșul avea obicei cât se poate de păgubos pentru sănătatea sa: ieșea pe prispă, la lumina zilei, întinzând niște ziare pe laviță, aducea cu el o cutie mare de tablă în care-și ținea rezervele strategice de tutun brun, din cel ieftin, cumpărat din târg, și se apuca să-și prepare trabuce. Rupea ziarul în fâșii înguste, presăra cu degete puțin tutun
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
doresc să subliniez faptul că în acest mare ansamblu de pictură există multe, foarte multe, elemente de autohtonism, care fac dovada incontestabilă că pictorii au fost români și nu străini veniți de aiurea. „Un străin nu ar fi putut picta lavițele noastre moldovenești pe care stau Apostolii, nici ștergarele românești pe care se odihnesc sufletele celor mântuiți, nici tronul ce se aseamănă cu cel al Voievodului, nici buciumele, din care sună Arhanghelul vestind Învierea la Judecata de Apoi, nici pânzarul, corabia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
credem că nu merită un efort de cercetare la fața locului. Suntem invitați într-o groapă deasupra căreia sunt puse niște crengi, cartoane, table ruginite și bucăți de placaj, iar în interior câteva scânduri sub forma unei mese, a unor lavițe, sau poate chiar paturi. Deocamdată folosesc drept masă și scaune. Baciul rage ceva neinteligibil către sclavi și îi activează tot cu istorica bâtă, deoarece sclavii, ca orice sclav, dau semne de revoltă, mormăie și bineînțeles dau cu basca de pământ
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
pe suflet apoi a plecat... mi-aș fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe lavița de lângă poartă să vorbim despre dimineți nesfârșite și despre lucrurile rămase neterminate dar Dumnezeu a ațipit mi-am dat seama că rugăciunea ajută doar atunci când te reîntorci în tine și suferi știu că nu mai am timp să îmblânzesc moartea
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]