146 matches
-
Majestatea Voastră. Din pat nu vine nici un răspuns. Eunucul-șef Shim își repetă vorbele. Însă sforăitul este singurul răspuns al împăratului. Fără nici o ezitare, Shim le face semn altor patru eunuci să intre înăuntru. Ei se apropie de mine cu lectica. Mă apucă de brațe, mă așază în ea și mă scot afară. Chiar când Shim e pe cale să închidă ușa, un neașteptat „Nu!“, rostit pe un ton aproape tânguit rupe tăcerea din încăpere. Făcând semn oamenilor săi să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din încăpere. Făcând semn oamenilor săi să se oprească, Shim se întoarce. Își strecoară capul în dormitor: — Majestatea Voastră? Nu primește nici un răspuns. Ezită o clipă, și apoi le face semn eunucilor să îmi dea drumul. Mă dau jos din lectică și mă strecor desculță înapoi în camera Majestății Sale. Eunucul-șef Shim închide ușa. Simt cum mă învăluie un sentiment de bucurie. Majestatea Sa se strânge în spatele meu. Atingerea pielii sale e incitantă. Este încă adâncit în somn. Mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din Castelul Itami - nu se vindecase complet, inspecta primele linii, dintr-o lectică. Zâmbea forțat la gândul că, probabil, avea să șchiopăteze tot restul vieții. Când Hanbei asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un stat major ciudat, într-adevăr. Nici unul dintre cei doi generali principali ai săi, pe care-i prețuia ca pe o pereche de nestemate strălucitoare, nu stătea bine cu sănătatea. Unul era bolnav cronic; celălalt trebuia să dirijeze luptele din lectică. Dar ajutorul considerabil pe care acei doi oameni i-l dădeau lui Hideyoshi le depășea posibilitățile. Ori de câte ori le privea figurile tragice, nu putea să nu fie mișcat până la lacrimi de niște emoții sublime. În acele momente, statul său major de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumii întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o armură cusută cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra lor, sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i fie coborâtă la pământ și, ridicându-se în picioare, îi vorbi zâmbitor: — Generale Goto, sunt Kuroda Kanbei și mă aflu aici ca trimis al Seniorului Hideyoshi. Mă simt îndatorat că toată lumea mi-a ieșit în întâmpinare. Kanbei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la el în timp ce merg. În ultima vreme, am început să umblu destul de normal. Dar nu vreau să mă laud cu asta. Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu lectica. Chiar și în ciocnirile corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cosmeticalele și bijuteriile erau mânjite cu noroi, însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs în fața țăranilor! Katsuyori călărea printre palanchinurile și lecticile ce înaintau încet, zorindu-le, pentru a se refugia, tot mai departe, înspre răsărit. Sperând să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, în timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât înainte, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosuke ieși, dar se întoarse imediat, raportând: — Seniorul Kanbei tocmai s-a întors de pe câmpul de luptă. La înapoiere, unul dintre oamenii care-i duceau lectica a alunecat pe cărarea abruptă, iar Seniorul Kanbei a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când îl recunoscură pe Nagato, samuraii se înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De îndată ce îmbulzeala se risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un limbaj comun cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei. Hikoemon își puse fiul să-l cheme pe Kanbei, care sosi curând, cu lectica. Coborî din lectică și se așeză stângaci lângă ceilalți doi. — Eu sunt cel care l-a încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure o dată pentru o ultimă discuție, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei. Hikoemon își puse fiul să-l cheme pe Kanbei, care sosi curând, cu lectica. Coborî din lectică și se așeză stângaci lângă ceilalți doi. — Eu sunt cel care l-a încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure o dată pentru o ultimă discuție, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis? Ați discutat jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-și permite să mai aștepte. Îi promite că după aceea, după durere, fata va fi frumoasă. Va reuși să se mărite într-o familie bogată, unde nu va trebui să meargă pe jos, ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și aducă aminte chipul bărbatului. Pentru ea, el s-a nimerit să fie o piatră în mijlocul râului în care se îneca. S-a întins până la piatră și a ieșit din apă. Însă la nuntă e supusă. E purtată într-o lectică și e înfășurată în mătase roșie, ca un cadou de Anul Nou. Asta pentru a le face pe plac socrilor. Aceștia nu zâmbesc. Yunhe bănuiește că bunicul ei a dat bani ca să-l facă pe domnul Fei să o ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i se îngăduia să asculte spovedanii, deși biserica avea un confesional frumos, țipător împodobit, ca o lectică, pe care-l adusese un enoriaș tocmai din Germania. I se desființase și corul și acum ținea doar o dată pe lună o slujbă în limba latină. Continua să folosească exclusiv cartea de rugăciuni Cranmer, deși i se ceruse în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tălpi de leu din bronz, robinete retro, hot și cold water, papuci în hol, șase prosoape și 50 de posturi TV, cu platou matinal de gustări cât pentru patru guri, salutat de gărzile „palatului“ ca la Matignon și dus cu lectica precum un grof cu ifose vieneze. Și totuși, nu asta m-a impresionat cel mai mult, ci finețea oamenilor locului: familii din Lancrăm, dar și de basarabeni fixați în Alba, universitari, liceeni și doamne de la bibliotecă, total străini de isteria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
consilier Tews a considerat asta un moment prielnic pentru a face economii. - Înțeleg - spuse Clane. Se simți palid și sleit de puteri, ca un om care descoperă brusc că nu poate merge pe propriile picioare. Lydia se ridică greoi din lectica ei, conștientă cât de bătrână și neatrăgătoare trebuia să pară bărbaților care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea mult copleșită din această cauză. Era de mult bătrână, și imaginea din oglindă încetase s-o mai șocheze. Lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei. Din moment ce nu exista un pericol imediat, Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei jumătate Meewan veni rânjind cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat de mâini și de picioare, se afla lordul conducător al Linn-ului. S-a așternut o liniște deplină în momentul în care sclavii au pus jos lectica apoi s-au retras. Clane îl cercetă pe conducătorul barbar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat de mâini și de picioare, se afla lordul conducător al Linn-ului. S-a așternut o liniște deplină în momentul în care sclavii au pus jos lectica apoi s-au retras. Clane îl cercetă pe conducătorul barbar cu un interes vădit. Opinia lui lady Lydia, despre barbar, îl impresionă mai mult decât i-ar fi plăcut s-o recunoască. Întrebarea era, putea oare acest geniu militar puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]