96 matches
-
07 m; lățime 6 m; strada Intrarea Lotusului - de la S.C. Encom 95 -S.R.L. și gospodăria Gavrilă Radian până la gospodăria Stan Florin și Cristea Ion-Mădălin; lungime 211,30 m; lățime 5,5 m; Strada Ghiocelului - de la gospodăria Turcu Elena și Lefegiu Niculina până la gospodăria Dănăilă Ion și Dănăilă Constantin; lungime 335,80 m; lățime 6 m; Strada Florilor - de la gospodăria Temistocle Ștefana și Busuioc Marian până la gospodăria Bulugeanu Marin și Pârvu Marin; lungime 322,83 m; lățime 6 m; Strada Trandafirului
HOTĂRÂRE nr. 1.303 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/238443_a_239772]
-
Nicolae; lungime 330,00 m; lățime 6 m; Strada Panseluței - de la gospodăria Ene Ștefan și Constantin Nociu până la gospodăria Aprozeanu Ștefan și Neagu Gheorghe; lungime 396,23 m; lățime 6 m; Strada Intrarea Narcisei - de la gospodăria Ciurea Marian până la gospodăria Lefegiu Florica; lungime 76,00 m; lățime 6 m; Strada Albatrosului - de la gospodăria Dobre St. Gheorghe și Ene Gheorghe până la gospodăria Anghel Cristian și Constantin Constantin; lungime 170,55 m; lățime 6 m; Strada Soarelui - de la gospodăria Pavel Nicolae și Iordăchescu
HOTĂRÂRE nr. 1.303 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/238443_a_239772]
-
Târgoviște, la 17/27 mai 1653. Vasile Lupu dispunea de c. 24 000 de oameni, între care 12 000 de cazaci, 8 000 de moldoveni, iar restul, mercenari germani, în timp ce Matei Basarab se baza pe 30 000 de oameni, majoritatea lefegii. Ambele armate dispuneau de pedestrime cu arme de foc și de artilerie”. (George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011). Cei care au fost uciși în această sângeroasă luptă au fost îngropați în trei movile între
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
sfârșitul domniei l-au împiedicat pe "“domnul prea creștin”" să-și țină făgăduiala. A îndeplinit-o însă un boier buzoian, ridicat prin mijloace proprii la rangul de ceauș (1680 - 1684), la cel de logofăt (1685 - 1687), căpitan de Buzău, de lefegii, de margine, mare căpitan (1693 - 1704), șătrar (1705 - 1715) și mare clucer (1715 - 1723) conform Teodor Rădulescu, după cum reiese dintr-un document din 20 iunie 1742 prin care domnul Mihai Racoviță refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmerițe la începutul
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
După el urmează fiul său Dinu care apare ca proprietar în Rogojina, Musculești și Vladimir. Dinu a fost un om groaznic. Stătea cu biciul în mână, în fața oamenilor și biciuia pe cei care i se împotriveau. Umbla numai însoțit de lefegii înarmați și călări iar lumea se ascundea când trecea pe drum. Dinu a voit sa ocupe pădurea din Bărbătești pe care o cumpăraseră locuitorii. Aceștia au iesit la culme să oprească măsurătoarea dar între locuitorii din Bărbătești și lefegii a
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
de lefegii înarmați și călări iar lumea se ascundea când trecea pe drum. Dinu a voit sa ocupe pădurea din Bărbătești pe care o cumpăraseră locuitorii. Aceștia au iesit la culme să oprească măsurătoarea dar între locuitorii din Bărbătești și lefegii a avut loc o încăierare la "Via Roncei" unde a murit un om din neamul pleșeștilor. Oamenii lui Dinu Moscu nu au putut lua hotarul. Locului unde a murit omul i se spune "Omul al mort". Urmașul lui Dinu a
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu a intrat în armată turcească participând la un război cu perșii. Ajunge domn în Moldova în plin război deoarece țara era teren de bătaie dintre poloni și turci. Boierii filopoloni și anume
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la Constantinopol. Gheorghe Ștefan reușește să-și cumpere în 1653 confirmarea domniei de la turci. A pus dări pe țară ca să facă față uneltirilor de la Constantinopol și avea lefegii străini. Grecii sunt persecutați, ca și rudele lui Vasile Lupu, ceea ce provoacă intrigi și plângeri la Constantinopol. Nici fidelitatea lui Gheorghe Ștefan față de Rakoczy nu era privită cu ochi buni de turci, mai ales ca Rakoczy organizase o alianță cu
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
această funcție va scrie un memoriu către Poarta Otomană din partea boierilor patrioți, nemulțumiți de politica domnitorlui Ioan Gheorghe Caragea În jurul anilor 1818 - 1819 Ștefan se mai afla încă în funcție, moment în care cumnatul său Fotache Prisiceanul, fost căpitan de lefegii, l-a rugat să îi cumpere și lui o slujbă. Din pricină că alții „l-au întrecut cu darea”, încercarea nu i-a reușit. În preajma datei de 15 mai 1821 pleacă împreună cu fiul său Constantin și nevasta în satul Turcheș din Transilvania
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-a dus la Cetățuia de mai multe ori, cerându-i domnitorului să se alătura armatei turcești, dar Cantemir a refuzat pe motiv că moldovenii
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
se întoarce din capitală cu vestea că Radu Șerban nu mai era domn de două luni, iar noul domnitor, Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623), l-a trimis cu Dumitru pe postelnicul Butnaru (Gheorghe Dinică) cu o oaste de 200 de lefegii. Căpitanul Andrei se duce în vale să discute cu boierul Butnaru, care condusese cavaleria lui Mihai Viteazul. Andrei îi spune că vrea să ridice poporul la luptă și să facă o altă armată cu care să pornească la război împotriva
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
românești, care i-a trimis un corp semnificativ, precum și detașamente de oseți și tătari, un total de 3,000 de oameni. Armata lui Mihai era estimată de contemporani la 12,000 de oameni. Ștefan Uroš și-a întărit oastea suplimentând lefegiii spanioli și germani (circa 1,000 de soldați din fiecare), luptători experimentați care ofereau sârbilor un corp de elită. Totalul armatei regelui sârb se ridica la o cifră comparabilă cu cea a armatei bulgare (circa 15,000). Conform planului bulgarii
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
în mare pare, nobilimea, și anume, boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura de domeniul lor boieresc. Alte trupe au fost dorobanții profesionali (lefegii), care au îndeplinit rolul de infanterie grea, și plăieșii, țărani liberi a cărui rol a fost cel al polițiștilor de frontieră: au păzit trece de pe munte și au fost pregătiți pentru o ambuscadă inamică și de a lupta împotriva invadatorilor
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomița e bătut (mai 1653) și pierde pentru totdeauna tronul Moldovei. Matei Basarab nu s-a bucurat multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, o răscoală a seimenilor (lefegii străini) și a dorobanților, i-au grăbit sfârșitul. A fost înmormântat la Târgoviște, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria sa - Mănăstirea Arnota - de către un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Macarie al Antiohiei și secretarul acestuia, cărturarul
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
numai că vom înceta să-ți pomenim puterea în rugăciunile noastre, ci vom adăuga și..un canon greu, ca să nu se răspândească în Biserica lui Christos limba acestei învățături străine și dăunătoare. Noi nu putem păstori Biserica ortodoxă ca niște lefegii... Sultanul Murad II, aflând de rezultatele sinodului, s-a înfuriat. Printre cele promise de papă era (în perspectivă) și o cruciadă împotriva turcilor. Această cruciadă (una dintre ultimele din istorie) a unei oștiri catolice de 30.000 de oameni a
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
realizare din tematica istorică a lui Apcar Baltazar, cu toate că nu a fost terminată. Pictorul a ales pentru acest tablou scena în care vornicul Moțoc, care-l trădase pe domnitor și prăduise poporul, este adus de către armaș și de căpitanul de lefegii în fața mulțimii adunate pentru a-i cere capul. Compoziția înfățișează cu mijloacele artei realiste o clipă de mare dramatism care a decurs mai dinainte și aduce sugestii vizuale despre ce va urma. Realizarea de mari proporții pare a fi mai
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
dintre zidul alb al palatului și mulțimea fremătând de nerăbdare. Al doilea triunghi, realizat de această dată în primul plan, este compus din personajul care-l simbolizează pe armaș, care are un braț ridicat și o căciulă albă, din căpitanul lefegiilor și din vornicul Moțoc, toți trei fiind amplasați pe treptele porții palatului. Moțoc este îmbrăcat într-o dulamă verde peste o cămașă galbenă. Artistul a ales momentul în care vornicul e gata să fie predat mulțimii furioase, din porunca domnitorului
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
din Vâlceni. Prin urmare se poate afirma că satul a existat înainte de această dată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la 1 iunie 1792 se află în hotar cu Mircești, moșia era a lui Panait, căpitan de lefegii. În 1855, o altă moșie (sat) aparținea Mănăstirii Sf. Gheorghe Nou din București. După această dată satul dispare, fiind decimat de ciumă. În anul 1926, satul s-a reînființat cu țărani din satele Botoroaga și Târnava, care au fost împroprietăriți
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
prin forță. Papa a alocat suma de 60.000 de florini Marchizului de Montferrat pentru a-i angaja pe mercenari în vederea unei expediții în Italia, împotriva seniorilor milanezi Galeas și Bernabo Visconti. Cea mai mare parte a conducătorilor trupelor de lefegii au acceptat solda și au pornit asupra Milanului. Cei mai importanți mercenari-briganzi protagoniști ai acestor momente de istorie au fost Suguin de Badefoi , conducător a peste două mii de soldați, Talbart Talbardon, Guiot du Pin, Frank Hennéquin, le Bour de Lesparre
Întârziații () [Corola-website/Science/331052_a_332381]
-
de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de căpitanul de lefegii Văcărescu, pentru a fi aflate numele altor conspiratori. Proroceanul a fost spânzurat de Văcărescu la Rușii de Vede, iar Staico a fost spânzurat la Târgul-de-Afară al Bucureștilor, ambii în zile de târg. Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
mari corupți și-ar folosi cu spor timpul scriind amintiri imaginare, atunci când memoriile din realitate se scriu de către cei dintru început incoruptibili. Scăpat de gena nefastă a corupției, românașul nostru va putea, nestingherit de nimeni, să ocupe un post de lefegiu, realizându-se plenar. Din salariul lui mediu va fi în stare când să mănânce, când să-și plătească întreținerea, fără cea mai vagă străfulgerare a ce i-ar fi adus viața ca mare corupt. Politică nu va face, dar va
Sfârșitul marii corupții în rețete de bun simț by Barbu Cioculescu () [Corola-website/Journalistic/14588_a_15913]