4,107 matches
-
ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri grâu încolțit să-ascult. între pământ și leagăn sunt ochii noștri goi încet mormântul/leagăn se leagănă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri grâu încolțit să-ascult. între pământ și leagăn sunt ochii noștri goi încet mormântul/leagăn se leagănă cu noi rotind pe spire astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi înaltul din adânc pământul legănându-și pre/clasicul mormânt.
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el se vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu". Reprezentativă pentru lirica Ilenei Mălăncioiu, poezia Boul jupuit dă contur unui sentiment al morții
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
vrea, Iar eu dacă mai sunt rămân o viziune Și deodată îmi apar mie însumi. Apoi sunt mersul celui ce a visat. Vine gemând la mine dimineața Și în locul brațelor are tentacule, Mă ia în ele, mă suge și mă leagănă. Ce vreme de plâns cu sughițuri. Chiar de primul ceas al zorilor îmbătat Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
lasă-n ovăz Faci numai cîțiva pași Și cavitatea celor două mii de ani Apare dintr-o dată-n fața ta Cobori în fiecare dimineață La noeticele principii Ierburi uscate păzesc de priviri Pepenele de copt Pulsează soarele în apă Și se leagănă - stea periodică Ape neîncepute îți curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma de cărbuni a unui foc îți amintești cum miros Rădăcinile stufului Desface evantaie papura verde Reflectată
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine mai știe să-i
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-a zis vlăjganul ca și cum s-ar fi scuzat. Uneori iarna îi atîrna din nasul încovoiat o picătură. Cînd ne-am plimbat, i-am privit picătura cum se legăna în vîrful nasului fără să cadă. Poate era pe jumătate înghețată. Mă perpeleam de dorul lui. Pînă cînd mi-am zis: "dar eu sînt puternică. A trecut vremea cînd eram o zăpăcită. Pe lume sînt prea multe. Și prea puține
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nemăritată) îi spune miresei: " Știi ceva? A sunat... Hî! Hî!" "Cine-a sunat?" "Costel!" " Dar nu știu cine-i Costel!" "Cu care era să mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat. S-a-nsurat. Are..." și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am suflat în receptor. Tata?" își agită arătătorul în semn de
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
doar umbra o pată de lumină pe luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
sfîrîia. Și iată-mă amintindu-mi de o altă întîlnire corp la corp cu dînsa. După-amiază. Sînt la prof. Secrieru, de istorie, bem votcă și mîncăm (ce deliciu!) scrumbii afumate preparate în ceapă. Avea un scrînciob în care m-am legănat la infinit, ceasuri întregi, privind lumina din aer! Îmi venea să urlu de bucurie. De cîte ori veneam cu scrînciobul în jos, simțeam cum mă izbesc de ea. Lumină albă, rece, electrică, de toamnă. Atunci am studiat îndelung și o
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roțile elegantului vagon de dormit, am împărțit cușeta cu fetița mea și guvernanta ei. Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic ne-a luat un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
mă auziți. "No way, Jose! No way!" Stau pe marginea ascuțită a lumii, cu pantalonii suflecați și picioarele goale. De cînd cu necazul la fascia plantaris tălpile mele sînt foarte sensibile așa că simt dureros de apăsat hăul de dedesubt. Îmi legăn picioarele și murmur: Some lives ago, One death ahead. Din stînga - suflă o muzică de caterincă. Din dreapta - bate ușor grindina. Miroase a haită. Caterincă: Trecutul meu tocmai a început Cu pași mărunți, tăcuți, dar fără milă. Din tot ce-am
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte ea venea de la florărie, legănând în brațe o garoafă înfiptă într-o căpățână de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum elitrele de libelulă apa chihlimbarului toată
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință în plasa atențiilor ei. Se retraseră amândoi în jurul unei măsuțe de pe balcon și începură să vorbească animat. Orit punea întrebări cu vocea ei melodioasă și afectată, iar Mirel povestea. Despre copilăria lui dificilă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i mai frumos ca să obțină femeia râvnită: sub părul negru al lui V s-ar potrivi ochii verzi ca ficusul, ai lui N; sânii Mariei vor fi legănați pe talia Anei, se potrivesc de minune. Coapsa să fie de fildeș, și va fi a creolei. Și așa, mereu, alege ba de la una, ba de la alta câte ceva, căci toate au, în parte, ceva de preț însă superlativul nu-l
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
și ce mai face. Slavă Domnului! Realitatea e cruntă în România. La fiecare 7 minute este diagnosticat un roman cu cancer: http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/11/22/cancerul-la-romani/ Mă bucur imens pentru Andreea,. Să rămână sănătoasă și să-și legene stranepotiii! Mă întreb dacă ai putea, Dragoș, să popularizezi un pic și cazul lui Bibi. Dacă ai un pic de timp să citești scrisoarea mea, de mama, compozitoare și fotografa care se confruntă cu aceleași probleme din păcate, ai să
Final fericit pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82434_a_83759]
-
ordonate și cu premiul întâi pe țară la toate olimpiadele, nu mi-a fost niciodată simpatică, dar vărul ei, neastâmpăratul Dani, a fost totdeauna preferatul meu. Și de fapt, în ciuda răutăților care îmi trec prin minte când îl văd coborând, legănându-se, ușor crăcănat, din Jeep, un gen de complicitate tot a mai rămas, între noi. Doar că nu prea mai avem ce să ne spunem. Blugii lui ieftini, românești, cu genunchi și bluza verde, de relon, impregnată de mirosul iute
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]