474 matches
-
fost direct lovit de atitudinea Bisericii în reorganizarea vieții celui lovit de plecarea unei rude apropiate. Popa oferă din belșug „veșnica pomenire” și contra unei taxe se obligă să „pomenească” cel puțin 40 zile (după mărime taxei) numele celui plecat. Legănarea colivei înainte de împărțire să simbolizeze oare somnul lin al celui tocmai plecat dintre noi. Cuțite învârtite în inima celui rămas în suferință. Nu este de mirare că mulți renunță la religia creștină în care au fost botezați spre a alege
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul cum se strecoară printre degete răsfirate. Și mă curtează zilele cu aurora chemării. Și mă întreb dacă le zărești legănarea. Am învățat să torc tăcerea drum prin deșert, să ascult pulsul lăuntric al aștrilor. Am găsit calea deschisă pentru dezlegări din robia inimii. Am găsit-o ochind cu un vis întinsul căutării. Și poate că nu știi încă. Am obiceiul
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a acelui decolteu miraculos, cu zîmbetul răpit și cu ochii fermecați de tehnicolor. Mai tîrziu, În timp ce ne Întorceam pe jos pe Paseo de Gracia, am observat că detectivul nostru bibliografic rămăsese În transă. — Cred că dumitale va trebui să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
repede În jurul unei mese. — Opt Bronxuri, a comandat Alec, un club sandwich și cartofi juliennes. Pentru o persoană. Restul pentru ceilalți. Amory a mâncat puțin, Întrucât Își adjudecase scaunul de pe care vedea cel mai bine marea și aproape că simțea legănarea ei. După ce au terminat de mâncat, s-au lăsat pe spătarele scaunelor și au fumat liniștiți. Cât avem de plătit? Unul dintre ei a parcurs nota de plată cu privirea. — Opt douăzeci și cinci. — Jaf curat. Le dăm doi dolari și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Când marea este agitată are poftă de mâncare. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Copacii se privesc liniștiți în ochi mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, contemplând vara în inima iubitei. Și pare că, în vara asta s-au văzut pentru prima dată! Și, niciodată verdele n-a fost mai verde, mângîierile mai tandre, legănarea, mai duioasă și soarele mai arzător! Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe firul apei. Acolo, soarele strălucea ca o monedă în apa limpede. Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul. Și tu zâmbeai atât de frumos încât
IUBIREA LUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361113_a_362442]
-
imaginea stâncii de pe care răsare este estompată de strălucirea lui. În partea opusă răsăritului cerul este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit se sparge de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot timpul lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
altora/ câte un/ sărut” (Târziu în cuvinte, 98). (Cf. și Dor de Eminescu, ibidem, 61). Nu vom găsi în aceste texte sensibile și curate nici exuberanță, nici dramă, nici avânturi, nici prăbușiri. Ci numai o planare lină, sau o dulce legănare, pe ritmuri, rime și enunțuri caracterizate de autenticitatea, de trăirea sinceră a unei convenții asumate. Ioan Vasiu acceptă, dezinvolt, ca relația sa cu lumea să fie mediată de această ideologie sui-generis, nobilă în sine (e vorba de poezie, să nu
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
fie obligatoriu roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta este
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
între ei, rătăcita în zborul ei buimac, cădea secerata la pământ. O liniște mai grea că apa morții, în care și bătaia înăbușita a inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În așteptare legănata, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
o barcă. Mi-am ridicat privirea, spre înălțimi albastre, Am inspirat zenitul și cerul plin de astre, Cu fiecare suflu simțeam tot mai aproape, Frunze, spice și codrii, țarini și-ntinse ape Și focul ce mocnește în inimile noastre. În legănări de valuri, secunde, ani, decenii, Plutește arca vieții, trecând peste milenii, În vuiet de furtună, sau blândă adiere, Ea poate fi sfârșitul sau sfântă mângâiere, Alege-ți destinația, căci repede trec anii. Mi-am coborât privirea, căzut în contemplare, Înfiorat
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
ai timpanelor.» (SAlf, 133). Arealul ființării permanente a poeziei stănesciene se extinde dincolo de realul receptat și sublimat prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
s-a iscat din senin. Furiile naturii se opuneau. Perechea strâns îmbrățișată încălcase legile nescrise. Ritmurile lor urmau cursul firesc al timpurilor de la crearea lumii și mișcările corpurilor sfidau orice regulă sau ritual,dăruindu-se unul celuilalt cu duioșia și legănarea abandonului total. Focul alb, îi mângâia cu fierbințeala lui, le pătrundea in adâncul ființei, transformându-i în lavă și erupție vulcanică! Camelia Constantin 2010 Referință Bibliografică: RITUALUL / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu gară pustie, om, moarte, artă, moartea și forma supremă a zicerii: tăcerea, motiv preluat din Scriptură (Cartea Ezechiel), cu profunde trimiteri spre viitor. Descântecul, ia locul psalmului în Ținutul Carpatic, e legănarea naturii, a munților, atingerea umbrei de brad, tristețea realității, prezența Divină... Ultima carte este cartea pedepsei, dar și descoperirea perfectă a lui Hristos, bazată pe stâlpii de rezistență a creației: voința, ordinea, iubirea, cântecul la margine de lume. Mesajul de
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
un șarpe prin ierburi crescute pe pante de munte cu reverii și imagini cu bărbați dezgoliți și femei ascunse sub glugă - când auzea soneria la ușă și lumina i se strecura în oase, cu-n aer posac - Mașina-și relua legănarea în spasme de culori variate alintând apa în robinete interne precum mareele din trupul domnișoarei bătrâne când se lăcomea la un banchet oarecare - cu resturi culinare demobilizate în pubele igienice în ecou de antice vase. De departe oglinda cu vise
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
acomodarea cu scrisul ebraic, limitat aproape exclusiv, pe consoane. Vocalele trebuia să le ghicești unde și cum să le folosești. Dar unele greșeli inerente, pentru început erau tolerate, și profesorul și elevul le tratau cu un zâmbet îngăduitor și o legănare a capului care spunea doar „Vai, vai, ajută-ne, Doamne să le ținem minte”. Două luni mai târziu, căpătară curaj să converseze unul cu celălalt în ivrit când se întâlneau pe drumul ce ducea spre sala de cursuri. Din păcate
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
aerˮ, resimțindu-se cu totul revigorată. Evident, peisajul natal, parte integrantă a ființei Elenei Buică, izvodește gânduri emoționante, memorabile: „Scriind despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, freamătul codrilor, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților cu lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot timpul lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
Liniștitor, bate toaca sus la mânăstire E ora sfântă, e ceasul dimineții de slăvire Apoi cântec si tril în valea însorită de mister Împletit armonios cu imnul îngeresc din cer. Codrii seculari din Bucovina până în Banat Laude-Ți aduc prin legănări, neîncetat Ramuri tinere zâmbesc și binecuvântă Tainic, în revărsatul zorilor, Lumina multă. Se trezesc și oamenii să vadă răsăritul Dar oricât de cotropitor le-ar fi privitul Nu pot trece acolo unde Tu ai pus hotar Vrednicește-ne Doamne cu
BATE TOACA SUS LA MÂNASTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348028_a_349357]
-
înainte de furtuni, Domnul știe ce și cum este fiecare și cum sunt toate laolaltă. Voi continua să aștept al nouălea pitic să-mi răspundă de ce m-am născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare-n legănare porți deschise sunt prea rare când în mine-i cer deschis semnul viului proscris iar transpare crește mare mare-n vis și-n legănare unde poți să pleci acum întrebare ca un tun tu ești eu eu
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
furtuni, Domnul știe ce și cum este fiecare și cum sunt toate laolaltă. Voi continua să aștept al nouălea pitic să-mi răspundă de ce m-am născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare-n legănare porți deschise sunt prea rare când în mine-i cer deschis semnul viului proscris iar transpare crește mare mare-n vis și-n legănare unde poți să pleci acum întrebare ca un tun tu ești eu eu sunt
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
știe ce și cum este fiecare și cum sunt toate laolaltă. Voi continua să aștept al nouălea pitic să-mi răspundă de ce m-am născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare-n legănare porți deschise sunt prea rare când în mine-i cer deschis semnul viului proscris iar transpare crește mare mare-n vis și-n legănare unde poți să pleci acum întrebare ca un tun tu ești eu eu sunt tu cântec
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare-n legănare porți deschise sunt prea rare când în mine-i cer deschis semnul viului proscris iar transpare crește mare mare-n vis și-n legănare unde poți să pleci acum întrebare ca un tun tu ești eu eu sunt tu cântec într-un val de nume toți vin pleacă dar mai des pleacă-n ierni departe-n șes roata părăsește șina șina prelungește vina nu
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]