434 matches
-
printre rădăcinile trainic unite, privind chiorâș înfloririle de deasupra, menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
iar tu în plâns de molid te îngropi/ ca într-o galbenă raclă." (Ambră). Și, cel mai reprezentativ pentru modul simbolic coerent și "integrat" al autorului, Desprinderea de țărm: "Niciodată nu vei porni cu adevărat/ de aici, din hotarul etern,/ legănat și șters și iar viu, unde/ mareele cern pietre de hotar.// Poți fi un catarg solitar/ în mijlocul mării,/ cu orizontul rotindu-se încet/ pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor,/ dislocat de lumină.// Dar tu niciodată nu vei fi/ în
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
Să se ducă braț la braț Și în loc de un cârnat Să mănânce un pulan De la domnul gardian Să vină la vorbitor Doar un surd și cu un chior Și să primiți la pachet Doar pantofi fără șiret S-aveți mersul legănat Ca o damă din palat Și de Paști să vă luați mielul De unde-o vrea domn' Mititelu. De urat v-am mai ura Însă vine DNA Braț la braț ca să vă ia Iar acum, chiar fără bani, Noi vă zicem
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
într-o consternanta "șăgălnicie": "Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte" (idem). Atâta tot? Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație liniștitoare: totul e, poate, o reverie... Culcata "în ierburi legănate", sub arcade de crengi "în falnica desfășurare", ea refuză efectul narcotic vegetal: "și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mirezmă". O putem crede, dar tocmai insistența asupra stării de veghe ("Eram prin ierburi lungi culcata și v
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de a accepta viața așa cum e, de a o trăi împăcat cu lumea și cu el însuși și de a se bucura zi de zi, în pofida traiului modest, de lucruri mărunte (alergări, o partidă de șah, un somn de amiază legănat în hamac pe malul mării). Această fericită deturnare a cursului unei povești care părea să se îndrepte spre un sfârșit trist salvează cartea și avansează o idee interesantă: așa cum adeseori ratarea e colectivă, salvarea ține de efortul individual al fiecăruia
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
putea fi o consecință deformatoare a unei surescitări sau (ipoteza ar schimba întregul sens al cărții) o realitate. Capitolul al optsprezecelea aruncă totul în plină confuzie. Începe ca o relatare a prizonieratului și sfârșește ca un dialog live: „Mă urmezi legănat, călcând superficial pe piciorul stâng care îți sângerează abundent. Căutasem toată noaptea o bucată de textilă și așteptam momentul în care aș putea să te conving, să mă apropii, să te pansez. Neîngrijită, rana îți poate fi fatală. Nu dai
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
umbrei cupă Ce se găsește în locuințele inimii, Iar în oglinda vie Din mijlocul sălii de aur așteaptă o putere Cu fața toată un lințoliu De infinită așteptare, Căci te iubește de la geneză și are Pe pieptul ei spiritul tău legănat De fluviul de lapte care din centrul lumii curge. * * * Carne tocată îmi e suferința, În mine se-ațâță cuvintele, de pântec mi se agață, De suflu, de domesticita față Ce intră în multiplele clădiri ale florii. Voi arde până a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit. Unii nu știu ce să răspundă La această Întrebare. Și zic că poate, a venit și ea din soare. Și de aceea soarele e așa de luminos Și cald cu fiecare. Iar alții, mai agasați De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
un punct, cu doi bărbați, sunt expresia nelămuririlor propriei feminități. Corina Sabău mizează pe complicatul proces erotizant al afirmării feminității: un capriciu pentru ceilalți, vital pentru protagoniste. „Toți suntem copii, Teo, și toți dorim să fim luați în brațe și legănați, pariez că și Dalai Lama simte din când în când această nevoie. Și, pe măsură ce îmbătrânim și ne șubrezim, vrem și mai multă iubire”, spune Mia. „Te iubesc pentru că tu ești singurul pe care l-ar emoționa bătrânețea mea”, mărturisește Lily
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
creației. Tandrețe Iartă-mă că te iubesc dintr-odată Chiar dacă iubirea mea trebuie să le pară un vechi cântec urechilor tale. Am petrecut ceasuri întregi la umbra gesturilor tale Bând din gura ta parfumul surâsurilor Din nopțile în care trăiam legănat De indicibila grație a pașilor tăi mereu pe fugă Port blândețea celor care acceptă cu multă malancolie Și îți pot spune că marea mea pasiune pentru tine Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
ținea până în zori). Participăm la absolut fiecare dintre ele, perfect integrat în echipaj. Eu, că-colegul, o fire mai retrasă, după ce și-a vomat și fierea după un amărât de “cenaclu”, a declinat invitațiile ulterioare. Într-una dintre nopți întorcându-mă legănat, (datorită ruliului navei, ce credeați ?) în cabina, găsindu-mi colegul dormind nu am mai aprins lumină, m-am schimbat, am prestat la chiuvetă și m-am culcat. În timpul nopții am mai folosit de câteva ori chiuvetă, lucrul dealtfel normal ținând
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
gândirii au înflorit fără vină, Florile, petale din Lumină. Văd un Hristos bătut în cuie, /când mă gândesc la biata-mi țară ./ O altă filă mai amară, /în cartea neamurilor nu e. / Dar tu o știi pe dinafară, /duioasă doină legănată. / Sub a durerilor povară, tu te-ai născut cu ea odată. Tu știi minunea de poveste /de când strămoșii dejugară, /durând pe plaiurile-aceste /din piatră temelii de țară. / Ei rădăcini de neam, străbunii, /ne-au semănat aici în glie, /și la
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Acasă > Versuri > Visare > DACA-AS FI RĂMAS Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-as fi rămas o frunză Arămie, legănata Pe o palma-nfiorata, Sarutata-incet de brumă. Dac-as fi rămas un cântec În bătăi de vânt de toamnă, Murmurat încet de doamna Trupeșa și parfumata. Dac-as fi rămas un zâmbet Așternut peste câmpie, Îmbrăcat în albă iie A descantului
DACA-AS FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385198_a_386527]
-
a fost chemat la ceruri un om bun, muncitor, conducător activ al unei familii Ortodoxe prin religia mamei, spre a-i oferi odihna veșnică meritată după ani și ani de muncă. Nu tu pomenire, nu tu miluire, nu tu colivă legănată ci simplu, îmbărbător pentru cei vii după o rugă fierbinte pentru decedat. Ce interese au oare preoții Ortodocși să urmeze cutume care nu-și mai au rostul în zilele pe care le trăim? Papa Catolic parcă începe o muncă de
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC LEGĂNAT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului 30 Octombrie 2014 Nani, nani, pui cu minte Cum ai fost și mai 'nainte, Cântec legănat ușor Dormi cu mine, pui de dor Fără grijile din grindă Somnul să mi te cuprindă Și la sânul meu fierbinte Tu să dormi, să dormi cuminte... Cum să dorm lâng' o frumoasă! Doru-n pace nu mă lasă, Câtă vreme
CÂNTEC LEGĂNAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384113_a_385442]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
îl cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea legănat, balansându-și brațele pe lângă trup. Deși era vară, purta costum. Într-o singură zi, ceva mai călduroasă, apăruse într-o cămașă albă cu mâneci lungi. Refugiul în Albertinum al celui ce ajungea primul la locul de întâlnire fusese prevăzut în
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
dovleac, așa cum mi-ai spus dumneata, nu l-am mai visat pe Domnul! — Păi vezi? Ce ți-am spus eu? Da’ ce-ai visat? — Am visat - răspunse palpitând atrăgătoarea femeie - vreo șase-șapte sfinți, toți unul și unul. Am dormit ca legănată. — Domnul să te aibă în pază... - mormăi Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sug carnea fructului și deodată corpul se usucă și cade când ne așteptăm mai puțin. Cu toate astea continuăm să ne privim ca pe niște ființe eterne și fața celui iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care părul legănat de vânt devenise mai rar, ochii ca apa de mare secaseră puțin și piatra frumoasă a gurii se tocise de atâtea lovituri de bici. Acum peisajul forma o hartă neobișnuită - un palimpsest în care oricine putea studia scrierea secretă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și ferea ochii pînă n-avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca-ntr-o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, pînă la gît, amețindu-l cu o blîndă desfătare care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așezată clit pe ladă, pe când în partea cealaltă, erau fetele care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]