396 matches
-
bine, Hikoemon, să ai grijă de toate, îi spuse el și porni, ca și cum n-ar fi mers decât la o plimbare prin curtea castelului. De fapt, distanța de la Sunomata până la Muntele Kurihara nu era prea mare - ca la vreo zece leghe. În zilele senine, Muntele Kurihara se vedea vag în zare. Dar acel unic șir de munți era fortăreața provinciei Mino contra inamicului. Hideyoshi apucă pe un drum ocolit, de-a lungul munților, și intră în Fuwa. Pentru a cunoaște firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceaiul de câteva ori, ca și cum în inimă nu ar fi avut absolut nimic altceva. — Onorate oaspe... — Da? — Vă plac orhideele? Primăvara sunt minunate, dar și toamna sunt destul de frumoase. — Orhideele! Cum adică, orhideele? — Florile. Când mergeți cam cu trei, patru leghe mai în adâncul muntelui, pe pante și pe marginile prăpăstiilor sunt orhidee care păstrează roua de pe vremuri. L-am trimis pe slujitorul meu, Kokuma, să culeagă una și s-o pună într-un ghiveci. Doriți s-o vedeți? — N-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aibă o idee mai bună. În sfârșit, fu aprobat un plan al lui Hideyoshi și nu peste mult, într-o noapte, acesta dispăru din rândurile avangărzii. Porni de la răscrucea drumurilor Unuma și Hida, care se afla la patru sau cinci leghe depărtare de capătul lanțului muntos pe care se găsea Inabayama, Hideyoshi plecă împreună cu numai nouă oameni de încredere. Scăldați în sudoare, se cățărară pe Muntele Zuiryuji, care era destul de departe de Inabayama pentru ca nimeni să nu-l păzească. Printre însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ajunseseră la capătul văii și al cărării, văzură cârcei de glicină agățați de o râpă. Ocolind o culme, găsiră o potecă ascunsă spre vale, care trecea printr-un desiș scund de bambuși vărgați. Pe cărarea de-aici, sunt cam două leghe până în spatele castelului. Dacă parcurgeți distanța, urmând harta asta a muntelui, ar trebui să ajungeți la un canal de apă care duce în casdtel. Și-acum, cu permisiunea voastră, îmi iau rămas bun. Osawa se despărți de grup, înapoindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sincer, jurase cândva credință clanului Saito. Pesemne îl îndurera să-i îndrume pe acei oameni pe cărarea secretă care ducea în spatele castelului foștilor săi stăpâni. Hideyoshi înțelesese și îi spusese intenționat să se întoarcă înainte de a ajunge la destinație. Două leghe nu erau o distanță prea mare, dar nu exista aproape nici o cale bătătorită. În timp ce urcau, Hideyoshi consulta mereu harta, căutând poteca ascunsă. Însă harta și terenul real al muntelui nu se corespundeau, oricât de mult le compara. Nu găsea pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Hideyoshi: — Înțeleg. Are nevoie cineva să mănânce? V-ați adus destul pentru două mese fiecare? Întrucât se rătăciseră, se aflau tocmai pe punctul de a-și termina rațiile pe care le luaseră cu ei. — Până la castel sunt doar două leghe și jumătate, dar ar fi bine totuși să ne luăm destul pentru două mese. Mosuke găti repede orez, amestecând în el mei, fasole frecată și prune sărate, cât să ajungă pentru zece oameni. Apoi, luă pe umăr un colac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ajungă la un compromis și, în seara aceea, băură împreună sake, conversând veseli până târziu, fără să se gândească la trecerea timpului. A doua zi, urma să sosească la Sunomata mama lui Sunomata. Urmat de suită, merse cale de o leghe și ceva până la marginea satului Masaki, pentru a întâmpina palanchinul mamei sale. Cerul era azuriu, crizantemele de lângă gardurile împletite din nuiele în jurul caselor își răspândeau parfumul, iar sfârciocii cântau ascuțit pe crengile copacilor ginkgo. Procesiunea onoratei dumneavoastră mame a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rog, nu-ți face griji. Onaka coborî din palanchin. Ceilalți samurai se prosternaseră cu toții la pământ, iar bătrâna se simțea prea amețită ca să umble. Trebuie că ești obosită, spuse Hideyoshi. Odihnește-te puțin aici. Până la castel mai e doar o leghe. Și, luându-și mama de mână, o conduse spre un scăunel de sub streașina unei case. Bătrâna se așeză, privind la cerul de toamnă care se întindea peste șirul compact al coroanelor galbene de ginkgo. — E ca un vis, șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
câmpul de luptă și să vă întâlnim într-o altă zi, răspunse Kagetsune și plecă să pregătească retragerea. Cu toată curtoazia unui samurai, Hideyoshi le cree toate condițiile inamicilor care se retrăgeau și-i conduse de la castel cale de o leghe. Fu nevoie de o zi și jumătate pentru a rezolva problema Castelului Kanegasaki, dar când Hideyoshi îl informă pe Nobunaga despre ceea ce făcuse, singurul răspuns al seniorului fu următorul: — Chiar așa? Și nu-i adăugă nici o laudă deosebită. Expresia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spuse Ieyasu. Oamenii lui Ittetsu îi urmau pe cei ai lui Hideyoshi. În sfârșit, năvăliră și ostașii lui Ikeda Shonyu. Dintr-o dată, cumpăna bătăliei se schimbase, iar clanul Oda învingea. Forțele lui Asakura Kagetake se retraseră mai mult de trei leghe, iar cele ale lui Asai Nagamasa fugiră în grabă spre Castelul Odani. Din acel moment, nu mai urmă decât o luptă de urmărire. Armata clanului Asakura fu fugărită spre Muntele Oyose, iar Asai Nagamasa se retrase dincolo de zidurile Castelului Odani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a spiona provinciile inamice, a forma alianțe clandestine și a răspândi zvonuri false. Talentul lui Sanpei la marș rapid și alergări îi uimise pe prietenii săi încă din tinerețe. Putea să escaladeze orice munte și să parcurgă câte douăzeci-treizeci de leghe într-o singură zi. Însă nici chiar el nu-și putea menține viteza mai multe zile la rând. Când se întorcea grăbit de undeva departe, călărea ori de câte ori i-o permitea terenul, însă dacă întâlnea cărări abrupte, se baza pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu se clinti din poziția sa anterioară se a accepta lupta. — Ne vom retrage, fără a da drumul nici unei săgeți să zboare ca ripostă, în timp ce inamicul îmi insultă provincia? La miazănoapte de Hamamatsu se afla un platou înălțat, de peste două leghe lățime și trei leghe lungime - Mikatagahara. În zorii zilei de douăzeci și doi, armata lui Ieyasu plecă din Hamamatsu, ocupând o poziție la miazănoapte de un povârniș. Acolo, așteptată apropierea forțelor clanului Takeda. Soarele răsări, iar cerul se acoperi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poziția sa anterioară se a accepta lupta. — Ne vom retrage, fără a da drumul nici unei săgeți să zboare ca ripostă, în timp ce inamicul îmi insultă provincia? La miazănoapte de Hamamatsu se afla un platou înălțat, de peste două leghe lățime și trei leghe lungime - Mikatagahara. În zorii zilei de douăzeci și doi, armata lui Ieyasu plecă din Hamamatsu, ocupând o poziție la miazănoapte de un povârniș. Acolo, așteptată apropierea forțelor clanului Takeda. Soarele răsări, iar cerul se acoperi de nori. Silueta unei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din nordul provinciei Omi erau, în mod evident, extrem de alarmante pentru clanul Asakura, fiindcă armata clanului Asai forma prima linie de apărare a propriei lor provincii. Atât tatăl cât și fiul Asai se aflau la Castelul Odani; cam la trei leghe distanță se înălța Castelul Yokoyama, în care se fortificase Hideyoshi pândind clanul Asai ca un uliu în slujba lui Nobunaga. Toamna, Nobunaga ataca deja clanul Asai. Asaltă Kinomoto, într-o ofensivă prin surprindere împotriva armatei din Echizen. Clanul Oda luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
generali veterani ai clanului Oda. Nu era mulțumit, totuși, de noul său castel de la Odani; era un castel defensiv, bun pentru a te retrage în el și a rezista unui asediu, dar nepotrivit ca bază a unei ofensive. La trei leghe spre sud, pe malul lacului Biwa, Hideyoshi găsi un loc mai bun de locuit: un sat cu numele de Nagahama. Primind permisiunea lui Nobunaga, începu imediat lucrările de construcție. În primăvară, fortul cu pereți albi, zidurile solide și porțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu toții împărtășeau un anume sentiment tragic. Comparându-și echipamentele cu cele ale armatei din Oda, puteau vedea că erau jalnic de inferioare; de fapt, nici nu încăpea vreo comparație. Ei, însă, nu se simțeau inferiori. După ce se îndepărtară la câteva leghe de Castelul Iwakura, forțele clanului Tokugawa grăbiră pasul. Când se apropiară de satul Ushikubo, își schimbară direcția, grăbindu-se tot mai departe de trupele din Oda, spre Shidaragahara, ca niște nori de furtună. Muntele Gokurakuji se înălța drept în fața câmpiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
castelelor. Întrucât victoria asupra micilor castele din Shikata și Kanki necesitase asemenea eforturi, se părea că atacul asupra castelului principal de la Miki putea să fie și mai dificil. Exista o zonă înălțată numită Muntele Hirai, cam la o jumătate de leghe distanță de Castelul Miki. Hideyoshi își instală tabăra acolo și poziționă opt mii de oameni în zona înconjurătare. Într-o zi, Nobutada vizită Muntele Hirai și ieșiră amândoi să inspecteze pozițiile inamicului. La sud de dușman se înălțau munții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de subunitate în fiecare post și înălțând palisade de lemn. Postă santinele și blocă toate drumurile care duceau la castel. Puse un accent deosebit pe corpul de observație care păzea drumul de la miazăzi de castel. Dacă urmai drumul cam patru leghe spre apus, ajungeai pe coastă. Marina clanului Mori trimitea adesea convoaie mari de corăbii până în acel loc, de unde armele și proviziile erau transportate la castel. — Luna a Opta e atât de înviorătoare, spuse Hideyoshi, ridicând privirea spre luna care răsărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, dimpreună cu palanchinurile și șeile aurii ale întregului clan, și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își regăseau siguranța de a avea o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dinuia printre soldați și chiar prin populația civilă. La scurt timp după ce Katsuyori se mutase în castelul din noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia suportau să plece și, când ajunseră la doar o leghe de Nirasaki, se întoarseră să privească în urmă din mers. Pe cerul dimineții se ridicau flăcări și nori de fum negru, în timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc în zori. — Nu vreau să am o viață lungă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
douăzeci de mii de soldați care stătuseră pe poziții la Himeji intrară în Okayama, iar clanul Ukita trimise încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi înaintă prudent în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la Himeji intrară în Okayama, iar clanul Ukita trimise încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi înaintă prudent în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia terenului. Pe trei laturi se aflau munți, care creau o formațiune naturală ca un golf, întinzându-se la apus de Kibi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Bizen și Bitchu, oamenii își dădeau seama că, în trecutul îndepărtat, trebuia să fi făcut parte din mare. Bătălia începuse. Nu avea să fie o luptă a sângelui, ci un război împotriva pământului. Lungimea digului urma să fie de o leghe; lățimea, de zece metri sus și douăzeci la bază. Problema consta în înălțime, care trebuia să fie proporțională cu cea a zidurilor Castelului Takamatsu. De fapt, factorul principal care asigura succesul atacului cu apă era faptul că zidurile exterioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
curentului, așa că pe pământ au fost așternute scânduri, s-a turnat ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile au fost împinse pe deasupra și scufundate cu încărcătura lor de pietre la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori, transformat în spume și vapori, fu abătut spre câmpia din jurul Castelului Takamatsu. Cam în aceeași vreme, apele celorlalte șase râuri au fost canalizate în zonă. Numai devierea râului Naruya de sovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]