257 matches
-
priveliște, n-aș putea răbda să-i aud urletele. Mi-aș pierde liniștea, somnul, ba chiar neprețuita lumină a cugetului, pînă să se termine călătoria asta insuportabil de lungă. Ce-mi rămîne de făcut, atunci? Uscatul e la sute de leghe depărtare, iar Japonia, țara cea mai apropiată, e ferecată cu șapte lacăte. Sînt singur pe această mare pustie, iar între mine și lege sînt două oceane și un întreg continent... Da, da, așa e. Este oare cerul un ucigaș cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aliați vîntul și marea, căci la ce i-ar folosi unui marinar ținut pe loc de o mare calmă sau împins prea repede de vînturi, știința lui care-i spune că a ajuns, să zicem, la nouăzeci și trei de leghe și-un sfert depărtare de ținta propusă? Rezultă din cele de mai sus că vînătoare de balene ridică numeroase probleme delicate și dificile. Corabia luneca repede, lăsînd în urma ei o brazdă adîncă, aidoma celei pe care-ar despica-o într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să iasă la suprafață. Elev la școala militară Cum-necum, Napollione de Buonaparte - cum se recomanda el, cu o mândrie ușor de observat - a ajuns bursier al regelui Franței, fiind primit la Școala militară din orașul Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din exuberanța de până atunci. A devenit mai puțin sociabil, mai interiorizat. Poate și mai profund în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a crede În arhetipuri de bunătate. Dorința de virtute nu era nici un accident. Noi lumi? Noi Începuturi? Nu era o chestiune atât de simplă (Sammler, Încercând să dea de o distracție). Ce făcea căpitanul Nemo În Douăzeci de mii de leghe sub mări? Stătea În submarin, În Nautilus și pe fundul oceanului cânta Bach și Händel la orgă. Bună treabă, dar veche. Și cum era cu Călătorul În Timp al lui Wells, când s-a trezit la mii de ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în cort, aparent fără nici un motiv, dar cu o asemenea spaimă în privire că am renunțat să mai discut. Deslușise, la o jumătate de leghe de tabără, intrarea unei grote. Acolo avea să doarmă, și nu în altă parte. Să-mi petrec noaptea într-o peșteră din Atlas, să mă aflu în preajma hienelor, a leilor, a leoparzilor, poate chiar a dragonilor uriași despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la drum, ajutată de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa a trecut nevăzută printre rândurile dușmanilor și în zorii zilei se afla la mai multe leghe de tabăra sa. Întâmplarea a făcut ca drumul ei să ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a mai ține seama la copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și călăreț au căzut în el și nu i-au găsit fundul așternut cu puf sau cu trandafiri. S-au lovit rău, dar au avut norocul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, odată cu palanchinurile și cu șeile aurii ale întregului clan și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își recăpătau siguranța că au o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând. La scurt timp după ce Katsuyori se mutase în castelul din noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se întoarse să privească, în urmă, din mers. Pe cerul dimineții se ridicau flăcări și nori de fum negru, în timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc în zori. — Nu vreau să am o viață lungă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de mii de soldați care stătuseră pe poziții la Himeji intrară în Okayama, iar clanul Ukita trimise încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi înaintă, prudent, în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Himeji intrară în Okayama, iar clanul Ukita trimise încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi înaintă, prudent, în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia terenului. Pe trei laturi se aflau munți, care creau o formațiune naturală ca un golf, întinzându-se, la apus de Kibi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bizen și Bitchu, oamenii își dădeau seama că, în trecutul îndepărtat, trebuia să fi făcut parte din mare. Bătălia începuse. Nu avea să fie o luptă a sângelui, ci un război împotriva pământului. Lungimea barajului urma să fie de o leghe; lățimea, de zece metri sus și douăzeci la bază. Problema consta în înălțime, care trebuia să fie proporțională cu cea a zidurilor Castelului Takamatsu. De fapt, factorul principal care asigura succesul atacului cu apă era faptul că zidurile exterioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori, transformat în spume și vapori, fu abătut spre câmpia din jurul Castelului Takamatsu. Tot atunci, apele celorlalte șase râuri fură canalizate în zonă. Numai devierea râului Naruya se dovedise prea dificilă pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se afla drept în față. Mitsuhide dădu ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se afla destul de aproape de Azuchi pentru a se putea întoarce în loc să vadă până acolo, Mitsuhide arăta de parcă ar fi străbătut o mie de leghe. În timp ce stătea în fața castelului comandat de vărul său, Akechi Mistuharu, avea senzația că scăpase din bârlogul tigrului. Însoțitorii săi, însă, erau mult mai îngrijorați de tusea periodică a lui Mitsuhide decât ar fi putut să fie de ceea ce avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Conștient că trădarea lui putea să pară oportunism, Mitsuhide nu se putea concentra asupra rugăciunii. Dar nu-i era greu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am putea înconjura Templul Honno la crăpatul zorilor. Iar, dacă ne ocupăm de Templul Honno înainte de Ora Dragonului și apoi distrugem Templul Myokaku, totul ar trebui să fie gata până la micul dejun. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecase din Kyoto la amiază cu o zi în urmă și sosise chiar acum, la Ora Mistrețului. Acest lucru însemna că avusese nevoie de o zi întreagă și jumătate și de o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de leghe dintre capitală și tabără. Nu era ușor, nici chiar pentru un curier. Fără îndoială, nici nu mâncase, nici nu băuse pe drum și călărise toată noaptea. — Hikoemon, adu lampa puțin mai aproape. Hideyoshi se aplecă și desfășură scrisoarea lui Sojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorilor Kikkawa și Kobayakawa să reconsidere problema, încă o dată, azi dimineață? Presupun că va decide între pace și război. Când Kanbei puse problema astfel, Ekei se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va decide între pace și război. Când Kanbei puse problema astfel, Ekei se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Arăta de parcă, în sfârșit, s-ar fi simțit în siguranță; acum, își putea canaliza toate forțele într-o singură direcție. Armata reveni la Himeji în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac e o baie, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tace și el,“ își spuse Mitsuhide în timp ce stătea la Onbozuka, privind prin întuneric, spre Yamazaki. Îl încerca o profundă emoție și tensiune la gândul că armata lui Hideyoshi se afla acum în fața lui, la o distanță de nici jumătate de leghe. Stabilind Onbozuka drept punctul focal al întregii sale forțe și folosind Castelul Shoryuji ca bază de aprovizionare, Mitsuhide își desfășură trupele în linie, de la Râul Yodo în sud-vest până la Râul Enmyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o sută de leghe. Am intrat într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Mergeți în liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]