177 matches
-
drept rezultate doar produse economice (bunuri, servicii), ci și alte tipuri de „produse”: efectele asupra mediului Înconjurător; satisfacerea consumatorilor (clienților); satisfacerea personalului cu care lucrează; starea de socializare a acestui personal; respectarea normelor și valorilor ce sunt promovate (uneori, chiar legiferate) de organismele societății civile, ale statului și organizațiilor internaționale; efectele asupra modului de viață a comunității teritoriale În cadrul căreia este amplasată etc. În acest sens, UE a dat o nouă definiție competitivității, legând direct rezultatele unei economii de efectele sociale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
un partid de ocupație, desantat în Basarabia cu o misiune complexă, pe care se grăbesc s-o îndeplinească, încălcând orice reguli, sfidând statul de drept și Constituția în cele mai „tari” puncte ale sale, anume în libertățile cetățenești, dobândite și legiferate, după 1989, și în Moldova. Felul în care au trecut, fără sfială, la demolarea sistemului autonomiei locale și împărțirii teritorial-administrative constituie doar una din dovezile acestui comportament scandalos. Nici una dintre guvernările de până acum în Basarabia nu a orbecăit atât
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Editura CORINT, București, 2005, pp. 80-81. footnote>. În principiu, raportul de dependență exprimă numărul de persoane din contingentul inactiv, care revin la o persoană potențial activă. Determinarea corectă a raportului de dependență necesită luarea în considerare a limitelor de vârstă legiferată, referitoare la populația activă. În practică, raportul de dependență se calculează sub trei forme: − raport de dependență I - reprezintă proporția populației tinere (0-14 ani) la 100 de persoane în vârstă de muncă (15-59); − raport de dependență II - reprezintă proporția populației
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
o victorie a vasluienilor 170. Cartea școlară își asuma astfel dificila misiune de a pune istoria în slujba memoriei, aducând adevărul științific în folosul celui identitar. Libertatea studiului școlar suplimentar care nu a lipsit nici până atunci, dar nu era legiferată a fost, însă, un fals câștig. Transformarea parțială a domnitorului din certitudine în probabilitate, din obligație în hobby, însemna, oricum, o situare mai puțin avantajoasă în panteonul școlar. Pentru Ștefan cel Mare, "integrarea" europeană a însemnat reducerea prezenței sale în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ține doliul, nu poate lua parte familia la nici o serbare, ca și cum o serbare patriotică ar fi o petrecere (s.n. C.M.)" (G.T. Kirileanu, op. cit., p. 51). Era vorba despre doliul instituit la moartea regelui Carol I. 161 Deși nu fusese încă legiferată ca atare, în 1918 era deja considerată prezență obligatorie pe lista sărbătorilor "naționale și regale", dar și a celor "judecătorești" sau ale "repausului duminical", onorând astfel "Unirea Principatelor" (vezi "Calendarul nostru pe 1918", Tipografia C.D. Lupascu, Bârlad, pp. 15-16). 162
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de nenumăratele dislocări și distrugeri provocate de război. 240 Regimul antonescian insista pe încadrarea în politica regională a Axei, celebrând insistent recuperarea teritoriilor de peste Prut. Așa se face că 1 Decembrie nu s-a mai aflat pe lista sărbătorilor naționale legiferate sau doar decretate ad-hoc și nici măcar a celor care "se țin de către toate școalele" (vezi, de exemplu, "Calendarul românesc pe anul 1943", redactat de I. U. Soricu, Editura Atheneu, București, pp. 2-3). 241 Totuși, "cu prilejul sărbătoririi realipirii Ardealului la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din cele mai diverse ("sunt cunoscute ridiculizările rituale legiferate la care era supus comandantul victorios de către soldați; e cunoscut râsul ritual al romanilor la înmormântări; e cunoscută libertatea legiferată a râsului mimic"91 etc.). Spre această idee se îndreaptă și Ulrich Weisstein în studiul său dedicat formelor artistice de "imitație răzbunătoare" a modelului: Întrucât aceste parodii făceau parte din concursurile desfășurate la diverse festivaluri, putem totuși concluziona că stabilesc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
judecata, orb era simplul bun-simț" (pp. 180-181). Autoarea expune alegoric sarcinile aparatului ideologic și de propagandă a statului comunist: uniformizarea (ginandria presupune masculinizarea femeii, eliminarea ideii de gen), orbirea, reeducarea, cenzura, formarea omului nou. Conduita personajelor este în fiecare lume legiferată și strict controlată. Statul denaturează ideea de libertate și cenzurează cuvântul scris sau vorbit. Cuvântul din cuvinte se adresează cititorului precum un discurs. Monica Lovinescu simulează adresarea directă și își expune viziunea, folosindu-se de un narator-personaj ce joacă rolul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
amendament. Întrucît nu mai era decît o lună pînă la alegerile prezidențiale, Nixon nu avea de gînd să se opună unei mișcări politice atît de populare. Mai mult decît atît, el știa că amendamentul lui Jackson nu va fi niciodată legiferat. Lucrările Congresului al 92-lea aveau să fie suspendate pe 18 octombrie și această amînare însemna înăbușirea amendamentului. Cu toate acestea, sprijinul copleșitor de care se bucura această măsură l-a determinat pe președinte să discute cu sovieticii problema taxei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
însă de acestă dată să se opteze pentru forma sufixată nu este numaidecît norma istorică a limbii, căci există și forma eu lucru (de unde substantivul lucru), care are astăzi o circulație mai redusă și care nu este admisă de norma legiferată ce funcționează în primul rînd la nivelul limbii literare. Norma poate funcționa diferit în diviziunile geografice ale limbii sau în diviziunile ei sociale, întrucît limba funcțională este diferențiată în fiecare dintre aceste cazuri. Pe lîngă aceasta, există și o anumită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii în scriere și în vorbire. Se creează astfel norma (sau normele) limbii literare. În sfîrșit, folosirea limbii literare generează un alt tip de vorbire decît cea obișnuită, în care, pe de o parte, norma limbii este înlocuită de norma legiferată și, pe de altă parte, respectarea normei se realizează în mare măsură în mod conștient. Deși în maniere diferite, atît limba populară, cît și limba literară se schimbă necontenit, în măsura în care sînt între-buințate și nu se află în situația de limbi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
existenței lor, pînă la apariția lucrărilor normative, adică a operelor care să indice în mod expres ceea ce este corect și incorect în limbă. Cînd au apărut asemenea lucrări, norma nu mai este urmată prin imitație, ci ea este impusă, este legiferată, este o normă lege, care în măsura în care este respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la nivelul dialectelor, și o normă a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la nivelul dialectelor, și o normă a limbii culte, care poate fi cutumiară sau legiferată. Norma are, deci, origine și statut diferit în limba populară și în diferite faze ale limbii literare. Astfel, în cazul limbii populare, tradiția impune o anumită folosire a posibilităților sistemului, norma fiind dominată de tradiție și activînd mijloacele sistemului în funcție de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și cu durată apreciabilă. Despre existența normei în folosirea limbii discută și Traian H e r s e n i, după care, limba este nu numai un mijloc de comunicare verbală, ci și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, pe de altă parte, cum trebuie procedat pentru "a vorbi cînd și cum se cuvine"156. Această dublă perspectivă în manifestarea normei lingvistice are aplicabilitate atît la nivelul limbii populare, cît și nivel literar, încît normele cutumiare și cele legiferate au în vedere ambele aspecte, concordanța cu structurile limbii (și cu tipul ei) și înscrierea în exigențele stabilite de tradiție și de uzul curent. Lingvistica limbii populare și lingvistica limbii literare Din constatarea diferențelor dintre statutul limbii populare și cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, pe de altă parte, prin propuneri care să demonstreze necesitatea unor astfel de inovații. De aici, se urmează calea obișnuită, inovațiile produc sau nu schimbări în limbă, în măsura în care sînt menținute și extinse. Pentru stabilirea regulilor limbii literare (a normei legiferate) se realizează însă și lucrări speciale, așa-numitele lucrări normative, iar, prin acestea, se vizează efectiv schimbarea în limbă, prin urmarea regulilor și, ca atare, înainte de a deveni fapt lingvistic (concretizat în vorbire), schimbarea în limbă poate fi inițial numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar diferențiat topostratic și diastratic, este altceva decît norma rezultată printr-o activitate de normare, după care se ghidează folosirea limbii literare. Este drept că există perioade în istoria limbilor literare, de obicei perioadele lor vechi, cînd nu există norme legiferate, dar aceasta nu înseamnă că lipsesc orice norme, fiindcă, prin imitație, se respectă anumite norme cutumiare, fără ca acestea să coincidă întotdeauna cu norma limbii populare. Faptul devine evident dacă avem în vedere că, de exemplu, vechea limbă literară românească nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chiar orientări și conținuturi diferite. La Eugen Coșeriu se constată o extindere a principiilor după care funcționează norma cutumiară de la nivelul limbii populare la nivelul întregii limbi, prin selectarea laturii funcționale și formale în sistem și prin anularea importanței normei legiferate, care rămîne o specie a celei cutumiare. De aceea, expunîndu-și teoria despre sistem și normă, Coșeriu notează, de exemplu, că deși sistemul admite două plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată a limbii literare. Trebuie admis deci că există o normă a limbii literare (cutumiară sau legiferată) în paralel cu norma lingvistică de la nivelul limbii populare, aceasta fiind însă baza pentru cealaltă. Așa cum norma lingvistică produce o selecție între posibilitățile sistemului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată a limbii literare. Trebuie admis deci că există o normă a limbii literare (cutumiară sau legiferată) în paralel cu norma lingvistică de la nivelul limbii populare, aceasta fiind însă baza pentru cealaltă. Așa cum norma lingvistică produce o selecție între posibilitățile sistemului, norma literară produce o selecție a modelelor normei lingvistice, anulînd în primul rînd diversitatea teritorială a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizează prin-tr-o autoritate de sancționare 233, iar din acest punct de vedere, norma lingvistică este oarecum dezavantajată și, de aceea, chiar dacă este întemeiată științific, ea trebuie sprijinită guvernamental (dintr-o sferă socială total diferită, deci) pentru a deveni operantă, trebuie legiferată, de obicei de cineva din afara științei. Lucrurile devin și mai complicate în cazul în care cei care reprezintă autoritatea scrisului, în speță scriitorii, refuză să respecte norma, ca și cum marii scriitori își capătă acest rang de mari scriitori siluind limba. Se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însușire a limbii literare. Prima formă a determinismului decurge din-tr-o încadrare naturală și obligatorie a indivizilor în societa-te, cea de-a doua este rezultatul unui efort educativ (și autoeducativ) programatic, reglarea fiind produsă prin sancționări ce au în vedere norme legiferate. Educația, sugestia și sancționarea orientează și corectează posibilitățile naturale, unora oferindu-le mijloace optime de realizare, altora adu-cîndu-le îmbunătățiri, iar pe altele anulîndu-le. Determinarea omului prin limbă se relevă mai întîi din condiția sa umană -ca ființă înzestrată cu facultatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
O formă obișnuită a acestui aspect decurge din latura teoretică de cercetare a limbii și de observare a faptului că este necesară ameliorarea unora dintre elementele ei, și se concretizează în latura practică de dirijare voită a limbii prin norme legiferate, sub aspectul ei de limbă literară, la nivelul culturii majore. În procesul realizării normelor (al normării), înțelepciunea (considerată ca órthos lógos) cere, pe de o parte, respect față de baza obiectivă a limbii, de aspectul ei constituit istoric și, pe de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]